Sindromul Raynaud reprezinta un spasm rersibil al arteriolelor si arterelor extremitatilor manifestat printr-o modificare de culoare, fenomen care se desfasoara in trei faze si care este insotit de durere locala.
Etiopatogenia suferintei este nestiuta. S-au argumentat multiple si variate ipoteze cauzale ca:
- hipertonie simpatica;
- hiperreactivitate a receptorilor vasculari la substante constrictoare circulante: serotonina, norepinefrina, tromboxan A2;
- eliberare de endotelina, polipeptid derivat din endoteliu care produce un efect constrictor puternic si sustinut;
- anomalii reologice produse prin cresterea viscozitatii sanguine (crioglo-bulinemie), cresterea de fibrinogen, cresterea betatromboglobulinei;
- prezenta aglutininelor la rece.
Atacurile de Raynaud sunt declansate de expunerile la frig sau de stari emotionale, sau spontan fara o cauza aparenta. Vasoconstrictia brusca si brutala arteriala determina o scadere a fluxului sanguin cutanat ce da tegumentului o culoare palida. In faza a doua cianotica se produce o deoxigenare excesiva a sangelui din capilarele dermului si in alte vase in care fluxul sanguin este redus. Cea de a treia faza, faza hiperemica, este urmarea vasodilatatiei si umplerii rapide cu sange arterial. Repetarea atacurilor duce la aparitia de modificari morfologice ale arterelor. S-au observat ingustari luminale cu scleroza si cu trombi organizati. Celulele endoteliale ale capilarelor dermului sunt tumefiate si au un numar crescut de filamente intracitoplasmatice. Cel mai frecnt sunt afectate degetele mainii si mai rar, in ordine descrescatoare a frecntei, degetele picioarelor, nasul, urechile si foarte rar mameloanele.
Vasoconstrictia de frig poate sa dea fenomene clinice asemanatoare, dar nu se insoteste de cianoza si se amelioreaza spectacular la caldura.
In cazul unor suferinte chi se pot gasi distrofii unghiale, ulceratii, cicatrici punctiforme ale pulpelor degetelor, dar aceste tulburari trofice nu sunt urmarea unor suferinte de artere mari pentru ca acestea sunt permeabile la palpare.
Sindromul Raynaud poate sa apara primar, fara o cauza identificabila sau poate sa apara secundar, ca urmare a asocierii cu dirse conditii ca de exemplu:
-boli ale tesutului conjunctiv: scleroza sistemica, lupusul eritematos diseminat, boala mixta a tesutului conjunctiv, poliartrita reumatoida, poli si dermatomiozita;
- compresii neurovasculare: coasta cervicala, sindromul de tunel carpian;
- boli ale maduvii spinarii;
- boli arteriale: trombangeita obliteranta, arterioscleroza, vasculite; -anomalii sanguine: crioglobulinemie, criofibrinogenemie, aglutinine la
rece, policitemie, gamapatii monoclonale;
- medicamente: metisergid, derivati de ergotamina, substante belocante; -dirse profesiuni cu supuneri la percutie si la vibratii ca cele de la
ciocanul pneumatic, fierastraul mecanic, sau profesiuni cu manipulari de clorura de vinii.
Diagnosticul sindromului Raynaud este clinic. Uneori este nevoie de a provoca aparitia semnelor clinice prin imersia mainii intr-un vas cu apa care contine cuburi de gheata. Intre examenele de laborator care ar ajuta la identificarea tulburarilor asociate se numara cele care cerceteaza anomaliile biologice specifice bolilor respecti.
Printre recomandarile principale care trebuie sa fie date unui asemenea bolnav se numara interzicerea fumatului, evitarea contactului cu obiecte reci, purtarea de manusi sau imbracaminte calduroasa in timpul sezonului rece, interzicerea medicamentelor vasoconstrictoare, a celor belocante.
Tratamentul conditiilor asociate, facut prin mijloace medicamentoase sau chirurgicale specifice, are de obicei rezultate favorabile.
Ca tratament specific sindromului Raynaud se recomanda administrarea de medicamente blocante ale canalelor de calciu ca nifedipina in doza de 10-20 mg x 3/zi, sau oricare alt preparat. Alte medicamente folosite sunt prazosin (1-5 mg x 2/zi), fenoxibenzamina, rezerpina (0,1-0,5 mg/zi), alfametildopa, guanetidina. Administrarea intraarteriala de rezerpina (0,1-l mg) sau tolazolin, cu ocluzia nelor de intoarcere, este limitata de durata scurta a actiunii. Cu efecte favorabile se inscriu unguentele cu nitroglicerina identice cu cele folosite in patologia coronariana. Simpatectomia chimica periarteriala are efecte favorabile dar de foarte scurta durata. Cea chirurgicala a fost abandonata din cauza efectelor tardi total nesatisfacatoare. Recent s-au introdus in terapia sindromului Raynaud prostaglandinele (PGE1, PGE2, PGI2) sau substante analoage (misoprostol, isoprost). Raspunsul la tratament depinde de aplicarea intregului set de recomandari protecti si de aplicarea constiincioasa a medicatiei, ca si de prezenta, seritatea si tratamentul specific al bolilor asociate.
