Ele sunt de obicei urmarea unor traumatisme acute sau cronice, a unor anomalii structurale si mai rar a unor defecte congenitale minore. Apar mai des in timpul muncii sau sportului sau pot fi cauzate de unele boli reumatice sistemice. Terapia lor, dupa excluderea unor boli generale care au un tratament specific, include: evitarea factorilor de agravare, exercitii fizice zilnice pana la limita durerii, analgetice, injectii intralezionale de corticoizi (triamcinolon acetonid, metilprednisolon acetat, hidrocortizon acetat) cu nocaina sau xilina, fizioterapie, rar roentgenterapie si mai rar tratament chirurgical.
Cuprins:
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI UMĂRULUI |
sus  |
Umărul este cea mai mobilă articulaţie a corpului. La aceasta contribuie aparatul complex de muşchi, tendoane, burse, capsulă, structuri osoase. Suferinţa oricărei componente provoacă durere şi impotenţă funcţională, iar inflamat ia primară a uneia poate afecta şi pe celelalte.
Tendinita rotatorilor este cea mai des întâlnită suferinţă de cauză locală a articulaţiei umărului. Dintre cei 4 muşchi care formează grupul muşchilor rotatori ai umărului şi care se insera pe capul numeral (supraspinos, infraspinos, teres minor, sub scapular), tendonul muşchiul supraspinos este cel mai des afectat. Cauzele tendinitei supraspinosului, ca şi ale celorlaţi muşchi rotatori, sunt mai ales de ordin traumatic. în evoluţie, după edem şi hemoragie se pot produce fibrozări şi apoi calcificari. De obicei tendinita unuia dintre muşchi este însoţită şi de bursită subacromială. Anatomic această bursă este localizată şi sub ligamentul acromio-clavicular sub muşchiul deltoid. Durerea este produsă de distensia bursei prin acumulare de lichid. Suferinţa poate fi acută sau cronică. Formele acute se caracterizează prin durere care deseori este violentă. Durerea din formele cronice este exacerbată de mişcări în articulaţia umărului, dar mai ales cele de rotaţie internă şi de abducţie. Palparea regiunii este foarte dureroasă.
Examenul radiografie poate arăta calcificări tendinoase prin depuneri de apatită. Acestea dispar uneori spontan sau după radioterapie.
Terapia tendinitei rotatorilor prevede repaus al articulaţiei, fizioterapie cu proceduri calde în formele cronice şi reci în cele acute, exerciţii fizice progresive pentru împiedicarea atrofiei musculare, cortizonice local, antiinflamatoare nesteroidiene, radioterapie şi chiar intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea depunerilor de calciu.
Tendinita bicipitală este produsă prin inflamaţia tendonului capului lung al bicepsului la trecerea prin şanţul bicipital humeral. Durerea este spontană, la mişcarea activă (supinaţia antebraţului împotriva unei rezistenţe - semnul Yergason - flexia antebraţului împotriva unei rezistenţe - semnul Speed -extensia antebraţului) sau la palparea zonei. Deseori tendinita bicipitală este însoţită de cea a supraspinosului. Tratamentul conţine recomandări similare.
Capsulita retractilă sau umăr blocat se caracterizează prin durere spontană, la palpare şi prin reducerea amplitudinii mişcărilor în articulaţie. Capsula aderă la gâtul humaral ca şi cea a pliurilor şi recesurilor axilare care aderă între ele. Artrografia arată o diminuare a volumului cavităţii sinoviale (în jur de 10 ml faţă de un normal de 30-35 ml), şi dispariţia pliurilor şi recesurilor axilare. Capsulita retractilă poate fi urmarea suferinţei tuturor componentelor articulaţiei umărului, artritelor inflamatoare, diabetului zaharat, imobilizărilor prelungite. Gimnastica terapeutică include mişcări de pendulare a braţului, abducţia braţului cu degetele ascensionând pe perete, iar în cazuri de rezistenţă, antiinflamatoare nesteroidiene, cortizonice locale care au efecte minimale sau manipulări sub anestezie generală.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI COTULUI |
sus |
Epicondilita laterală apare frecvent la jucătorii de tenis, urmare a modificărilor degenerative apărute la tendonul extensorului comun al degetelor şi al scurtului extensor radial al carpului.
Epicondilita medială apare la jucătorii de golf şi afectează flexorul radial al carpului, ceea ce face ca flexia mâinii împotriva unei rezistenţe să fie dureroasă.
Ambele beneficiază de cortizonice local şi mai ales de repaus al articulaţiei cotului.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIILOR MÂINII |
sus |
Chistele sinoviale apar pe tecile tendoanelor de pe dosul mâinii. Ele beneficiază de aspiraţie locală, de corticoterapie locală sau de excizie chirurugicalâ.
Tenosinovita du Quervain afectează lungul şi scurtul extensor al policelui, ceea ce face ca flexia policelui în palmă, cu acoperirea lui prin flexia celorlalte degete, cu deviere ulnară a mâinii să fie dureroasă (manevra Finkelstein).
Sindromul de tunel carpian a fost amintit la capitolul reumatismelor abarticulare.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI ŞOLDULUI |
sus |
Bursita trohanteriană este deseori subdiagnosticatâ pentru că durerea pe care o provoacă poate iradia uneori chiar pe traiecte nervoase, simulând alte suferinţe. Mersul, ridicatul pe piciorul suferind ca şi presiune pe regiunea trohanteriană ţinând coapsa în abducţie şi rotaţie externă accentuează durerea spontană. Uneori la radiografia regiunii se constată calcificări. Cel mai eficace mijloc terapeutic este administrarea locală de cortizonice.
In bursita iliopsoasă durerea locală se accentuează prin extensia coapsei şi prin palpare profundă în condiţiile unei coapse în flexie si rotaţie externă.
Meralgia parestezică se caracterizează prin parestezii, cu senzaţie de arsură, hipo- sau hiperestezie şi durere pe suprafaţă anterolateralâ a coapsei. Simptomatologia poate fi exacerbată prin presiune fermă a ligamentului inghinal chiar lângă spina iliacâ anterosuperioară. Ea este urmarea compresiunii nervului femurocutanat lateral (L2 - L3). Mai apare la bolnavii cu diabet şi uneori posttrau-matic. Injecţiile locale de cortizonice sub spina iliacă anterosuperioară pot fi benefice.
SUFERINŢELE GENUNCHIULUI, GLEZNEI Şl PICIORULUI |
sus |
în mare majoritate sunt de tip bursita sau chiste. Chistul popliteu sau chistul Baker apare în poliartrita reumatoidă, boala artrozică. Se confundă deseori cu tromboflebita profundă a venelor gambei, mai ales atunci când debutează brusc prin difuziunea între planurile musculare. Diferenţierea paraclinică se face prin artrografie şi/sau venogragafie. Beneficiază de tratament cortizonic local ca în poliartrita reumatoidă.
La genunchi se poate întâlni bursita anserină ce afectează bursa dintre grupul de tendoane sartorius, gracilis, semitendinos şi ligamentul colateral al tibiei. Bursele prepatelare sunt afectate mai ales la cei ce stau mult în genunchi în timpul lucrului.
Sindromul Pellegrini-Stieda apare posttraumatic, mai ales la bărbaţi. El se manifestă prin reducerea amplitudinii mişcărilor în articulaţia genunchiului şi este urmarea unei calcificări a ligamentului colateral medial. Durerea apare tardiv.
La gleznă, tendinita Achilliana ca şi bursita retrocalcaneană se dezvolrâ mai ales la sportivi. Pot fi interesante şi tecile altor tendoane sau burse. Toate au o simptomatologie identică şi se deosebesc între ele numai dupâ sediu. Tratamentul este de asemenea identic, folosindu-se local preparate cortizonice.
SUFERINŢELE ARTICULAŢIEI UMĂRULUI
