Aproape toate suferintele reumatice au perioade de activitate si perioade de liniste in care exista de obicei o atenuare a simptomatologiei, sau chiar o disparitie a ei, dar in timp, reaparitia perioadelor de activitate este urmata de modificari anatomice. Artritele intermitente se caracterizeaza prin faptul ca apar brusc, la persoane anterior sanatoase, dureaza cateva ore sau zile si apoi dispar fara a lasa urme histologice. Ele nu au o etiopatogenie cunoscuta. Cele mai tipice exemple sunt reumatismul palindromic si hidrartroza intermitenta. in aceeasi categorie este inscrisa si febra familiala mediteraneana care are, de asemenea, o elutie episodica si deseori are si simptomatologie reumatismala.
Cuprins:
REUMATISMUL PALINDROMIC |
sus  |
Suferinţa, de incidenţă rară, se caracterizează prin apariţia bruscă a unui episod de inflamaţie acută articulară exprimată prin durere, căldură locală, tumefiere, roşeaţă, redoare şi impotenţă funcţională. Interesează de obicei o singură articulaţie, dar uneori mai multe pot fi afectate simultan. Artrita durează ore sau zile (în medie 2), după care cel mai frecvent se întîmplâ să dispară spontan într-un interval scurt de timp. Reapariţia unui nou episod implică cel mai des aceeaşi articulaţie şi se produce după un timp extrem de variabil, care uneori poate dura ani. Rareori, când atacurile se succed frecvent, apariţia unei noi artrite se poate produce încă înainte de stingerea inflamaţiei în articulaţii anterior afectate. Genunchiul este cel mai frecvent afectat. Articulaţiile pumnului, metacarpofalangi-ene, glezne şi umăr sunt interesate în ordine descrescătoare a incidenţei. Câteodată artrita este însoţită de o stare subfebrilă. La aproximativ o treime dintre bolnavi apar inflamaţii şi în ţesuturile periarticulare şi foarte rareori numai în aceste zone, fără a cointeresa articulaţia. Tumefierea este dureroasă, dar nu este pruriginoasă. Şi mai rar apar pentru perioade scurte de timp, noduli subcutani tranzitorii, care se localizează de-a lungul tendoanelor, cel mai des la mână.
Examenul lichidului sinovial este normal. Se pot găsi rare polimorfonu-cleare sau celule mononucleare. Biopsia sinovială evidenţiază o reacţie inflamatoare acută nespecifică şi reversibilă în care se remarcă leziuni microvasculare. Nu sunt leziuni radiologice specifice. Explorarea serului poate evidenţia în timpul artritei creşteri ale elementelor reactante ale fazei acute a inflamaţiei.
în majoritatea cazurilor evoluţia bolii este benignă. Dar, la 30-40% dintre bolnavi reumatismul palindromic poate vira spre poliartrită reumatoidă. Cazurile susceptibile de o asemenea evoluţie sunt cele care prezintă atacuri mai frecvente, la intervale de timp mai scurte, ce interesează mai multe articulaţii odată, care au şi localizări extraarticulare, mai des noduli subcutani ce sunt mai persistenţi, şi la care în timpul fazei acute de boală se identifică temporar factor reumatoid în ser sau în articulaţie.
Tratamentul pare inutil atâta timp cât suferinţa are o tendinţă spontană spre vindecare. In cazurile în care artrita acută este persistentă se recomandă preparate cortizonice administrate local. în situaţiile în care frecvenţa recidivelor este mare sau în cazul episoadelor subintrante sunt indicate medicamente antiinflamatoare nesteroidiene administrate în cure mai lungi. Bolnavilor care prezintă o susceptibilitate de virare spre poliartrită reumatoidă le este indicată crizoterapia. Au mai fost folosite colchicina şi D-penicilamina, dar rezultatele nu sunt convingătoare.
HIDRARTROZA INTERMITENTĂ |
sus |
Este o suferinţă a cărei expresie clinică este o tumefiere articulară bruscă, nedureroasă, fărâ căldură locală sau alte semne de inflamaţie. Mobilitatea articulară este deficitară din cauza acumulării de lichid. Aproape constant este interesată articulaţia genunchiului de o singură parte, rareori suferinţa fiind bilaterală. Debutul bolii se înscrie în adolescenţă. Episoadele au o durată de 3-4 zile şi se remit spontan. Ele se succed la 1-4 săptămâni. Deseori la femeie au relaţie cu ciclul menstrual. Durata bolii este imprevizibilă: Nu se relatează o tendinţă de conversie spre alte suferinţe.
Până în prezent nu s-au relatat aberaţii biologice caracteristice, cu excepţia constatării de către unii autori a scăderii inhibitorului CI esterazei (CI INH) în lichidul sinovial, ceea ce aseamănă boala cu edemul angioneurotic ereditar. Examenul anatomopatologic arată câteodată o proliferare viloasâ, sau mai des edem sinovial, modificări asemănătoare celor întâlnite în sinoviaia reumatoidă la debutul bolii.
Suferinţa nu are tratament, toate încercările de administrări medicamentoase pe cale generală sau locală, preventiv sau curativ, neavând efect, nici chiar sinovectomia.
ARTRITA DIN FEBRA FAMILIALĂ MEDITERANEANĂ |
sus |
Boala nu este întâlnită pe continentul european ci numai la popoarele de pe malul răsăritean al Mării Mediterane şi are transmisie genetică. Suferinţa este catalogată între bolile periodice şi mai este cunoscută şi sub numele de poliserozitâ recurentă. Acuzele reumatice de tip artrită se întâlnesc la aproximativ 70% dintre bolnavi.
Boala începe cu scurte episoade febrile de câteva zile, urmate de elemente clinice de serozită (peritonită, pleurită, sinovită) şi eritem erizipeloid la picior. Episoadele de serozită au un vârf clinic la 6-12 ore şi apoi cedează treptat, dispărând în 24-36 ore. Deseori intensitatea lor ridică probleme de diagnostic diferenţial cu afecţiuni chirurgicale mai ales când este vorba de peritonită. Sinovită este de obicei monoarticulară şi afectează mai ales genunchiul sau şoldul. Implicaţiile sacroiliace deseori unilaterale comportă modificări de osteitâ conden-santă care de regulă nu evoluează spre spondilită anchilopoietică. Nu se înscriu nici alte tendinţe de conversie spre alte boli.
Uneori în evoluţie se dezvoltă amiloid care aduce o altă serie de simptome. Intre explorările paraclinice serice nu se găsesc elemente caracteristice. In lichidul sinovial sunt celule polimorfonucleare care uneori pot atinge cifre de 200 000 elemente /mm3. Histologia sinovialei arata infiltrat cu polimorfonucleare şi apoi cu mononucleare. Unii autori relatează sărăcia în lichidul serozitic a inhibitorului C5. Radiologie se înscrie osteoporoza juxtaarticularâ.
Tratamentul bolii este simptomatic în perioadele de activitate. Preventiv se poate administra colchicina care la cure prelungite scade frecvenţa şi severitatea atacurilor reumatice. Alimentele grase trebuie evitate din alimentaţie pentru faptul că bogăţia de acizi graşi mono- şi dihidroxilaţi activează neutrofilele ca şi excesul de C5 (prin lipsa inhibitorului specific). De asemenea, preparatele cortizonice sunt contraindicate datorită ineficientei lor. Cu şi fără tratament, evoluţia bolii este favorabilă.
REUMATISMUL PALINDROMIC
