Eu preapar intotdeauna trei feluri de praf de oase: praf negru, praf alb si praf cenusiu.
Cuprins:
praful negru |
sus  |
Oasele de la un animal sănătos care tocmai a fost tăiat le supun arderii până când sunt carbonizate. Pisez apoi fin aceşti cărbuni de oase şi praful negru, atât de simplu de preparat, este gata.
Calcinez oasele, adică le ard până când au aspectul pietrelor de var proaspăt stinse. Mă aflu în prezenţa calciului aproape pur, deoarece sărurile şi alte elemente străine nu intră aici decât într-o proporţie mică. Pisez oasele calcinate si obţin un praf care seamănă cu cel de cretă: eu îi spun praf alb.
Praful cenuşiu |
sus |
Amestec în catităţi egale praf alb, praf negru şi tămâie alba transformată în pulbere şi obţin un praf de culoare cenuşie.
Dacă aţi citit ceea ce am spus despre praful sau făina de cretă, veţi înţelege de ce praful de oase joacă în farmacia mea un rol atât de important. Acţiunea lui este surprinzătoare în principal la convalescenţii care au suferit de boli grave şi Ia pacienţii foarte slăbiţi. De multe ori n-am putut să-mi reţin uimirea în această privinţă.
Probabil nu vă explicaţi de ce din aceleaşi oase eu fac trei feluri de praf; fiindcă ele corespund la trei grade de slăbiciune de care pot suferi bolnavii.
Administrăm praf negru (1-2 vârfuri de cuţit pe zi, în apă sau în mâncare) convalescenţilor care au nevoie să-şi fortifice organismul în ansamblul său; de asemenea, la copiii care, semănând cu copăceii piperniciţi din pădure, duc o existenţă mizerabilă şi nu dobândesc puterile potrivite cu vârsta lor (rahitism).
Eu prescriu praf alb pacienţilor la care maşinăria organismului nu funcţionează decât încet şi defectuos, la care digestia şi formarea sângelui nu avansează, la care anumite părţi constitutive ale corpului nu primesc decât greu şi neregulat ceea ce le trebuie pentru dezvoltare şi creştere, la care mai ales structura osoasă, asemănătoare unui schelet de casă în ruină, se clatină şi ameninţă să cadă.
Aşa cum mamele le dau sugarilor terci, hrană perfect adaptată la gura lor încă lipsită de dinţi şi la stomăcelul lor, tot aşa hrănesc şi eu cu praf de oase, slăbit, pentru a-i da din nou, fiecărui os în parte şi tuturor în general, consistenţă.
în fine, după cum vă indică amestecarea tămâiei, praful cenuşiu este de folos mai ales pacienţilor şi convalescenţilor al căror sistem vascular este considerat a fi slăbit.
Iată prietene cititor, enigma prafului negru, alb şi cenuşiu despre care povestesc atâtea persoane. Credeţi-mă, aş fi putut să mă îmbogăţesc doar de pe urma acestor trei feluri de praf. Dar eu detest şi condamn de la bun început medicina ocultă şi sunt de aceeaşi părere cu cei care o stigmatizează calificând-o drept cârpăceală şi şarlatanie. Leacurile mele n-au a se feri nici de cea mai strălucitoare lumină a zilei. Fiecare poate să le examineze şi să aleagă ceea ce-i convine.
praful negru
