Nici o frunza nu seamana pe deplin si desarsit celeilalte ; cu atat mai putin se poate zice aceasta despre viata omului. Daca fiecare si-ar putea face biografia, atunci am avea tot atatea icoane diferite, cate fiinti omenesti sunt. Caile vietii fiecaruia sunt incalcite ; ele merg crucis si curmezis si se aseamana cu firele unui ghem de ata, puse fara sistem unul peste altul. Adeseori ni se pare ca este asa, in realitate, insa, e altfel. Soarele credintei isi arunca razele sale luminoase in intunericul nepatruns si arata cum toate caile duc la un scop hotarat de Creator. Minunate sunt caile Providentei.
Daca din culmea rstei mele imi intorc privirea spre anii petrecuti si spre caile mele intortocheate, d ca acestea merg cateodata pe marginea prapastiei ( la urma, insa, totusi, ma conduc pe neasteptate spre inaltimea chemarii mele. Si am toate motivele sa laud providenta, cu atat mai mult, cu cat caile care mi se pareau ca ma conduceau la moarte mi-au aratat izvorul unei vieti noi.
Eram de peste 21 ani, cand, cu biletul de legitimatie in buzunar, mi-am parasit casa parinteasca. In bilet eram trecut drept calfa de tesator ; in sufletul meu, insa, era sapat alt cunt. Asteptam de mult, cu dor si sete, momentul acestei plecari, caci voiam sa ma fac preot.
Astfel nu m-am mai dus la tesatorie, precum mi se poruncise, ci am luat-o din sat in sat, cautand daca nu se gasi cine sa ma ajute la studii. Atunci raposatul prelat Matei Merkle, 1881, ma lua sub protectia sa, ma puse la sectiune si ma inta doi ani de zile, astfel ca, la urma, fui primit in liceu.
Munca fusese grea si, dupa toate aparentele, zadarnica. Dupa cinci ani de mizerii ma sfarsisem, atat trupeste, cat si sufleteste. inca imi aduc aminte de vorbele hangiului unde trasesem, cand tatal meu ma luase odata acasa de la liceu : Mestere, zise el, asta e cea din urma data cand duci acasa pe studentul d-tale". Si nu numai hangiul zicea asa ; toata lumea era de aceeasi parere. Un medic militar, care trecea pe atunci drept un mare filantrop, ajuta cu marinimie pe bolnavii saraci. Ca student, el ma vizitase de peste o suta de ori. El m-ar fi ajutat bucuros, dar boala mea ii intrecea toate puterile. Pierdusem orice speranta si nu asteptam decat moartea.
Pentru a cauta distractie, rasfoiam adeseori prin carti. intamplarea ' eu intrebuintez aceasta vorba fiindca se intrebuinteaza, dar intamplarea nici nu exista ' imi dadu in maini o sectiune foarte modesta. Trata despre cura de apa. Rasfoii sectiunea si zui lucruri de necrezut. O raza de lumina imi strabatu prin minte. Daca voi gasi vorbindu-se de boala mea ? in sfarsit, o sa-mi fac o pozitie independenta. Astfel imi trasni deodata prin cap. Rasfoiesc si gasesc ! intr-ader, se potrivea. Ce bucurie si ce mangaiere ! Sperante noi se desteptara in sufletul meu. Carticica aceasta devenise paiul de care ma agatai, pentru a fi in curand carja de care se reazima bolnavul ; iar azi e pentru mine luntrea mantuitoare ce Providenta mi-a trimis ,in zilele de grea incercare.
Carticica vorbea despre puterea vindecatoare a apei si era scrisa de un medic; aplicatiunile erau foarte riguroase si aspre.
Am incercat un sfert de an, o jumatate de aceste aplicatiuni. N-am simtit nici o ameliorare esentiala. Veni iarna anului 1849 ; ma aflam iar la Dilligen. De 2'3 ori pe saptamana mergeam intr-un loc singuratic si ma scaldam cate momente in Dunare. Mergeam repede la locul destinat pentru bai, dar si mai repede ma intorceam acasa, in odaie, la caldura. Aceste bai reci nu-mi facura vreo stricaciune, dar dupa cum judecam, nici mare folos nu-mi aduceau. In anul 1850, am intrat in Georgianum, din Miinchen. Aici am dat de un student sarac, caruia ii mergea mai rau decat mie. Medicul nu voise sa-i dea certificatul necesar pentru a putea sta cu ceilalti la masa, fiindca, dupa opinia lui, nu mai avea sa traiasca mult. Acesta deveni colegul meu iubit. L-am initiat in secretul carticicii mele si amandoi practicam ordonantele ei. Prietenul meu obtinu in scurta vreme de la medic certificatul necesar si traieste si azi. Iar eu ma intaream din ce in ce, ma facui preot si implinesc aceasta sfanta chemare de 41 de ani. Prietenii mei ma magulesc si ma admira si azi, cand sunt deja de 73 de ani, pentru taria glasului si vigoarea corpului. Apa mi-a ramas o amica credincioasa si nu e de mirare daca si eu ii sunt credincios.
Cine a suferit el insusi nevoia si mizeria, acela stie sa precizeze nevoia si mizeria aproapelui sau.
Nu toti bolnavii sunt deopotri nenorociti. Cine are mijloace de a se vindeca, poate usor sa indure cate zile de suferinta. Pe atari bolnavi eu insumi ii refuzam cu sutele si cu miile in anii dintai si porunceam oamenilor mei sa-i refuze. Mai mult are nevoie de mila noastra saracul care, parasit si fara mijloace, este condam-nat de medici ca incurabil.
O multime de oameni din acestia ii am ca prieteni, deoarece n-am refuzat niciodata pe saraci. Ar fi fost o nelegiuire sa refuz acestor nenorociti izvoarele de scapare ce mi-au adus si mie tamaduire si mantuire.
Multimea mare de suferinzi si diversitatea si mai mare a bolilor m-au indemnat sa-mi inavutesc experienta si sa-mi perfec-vonez metoda de a vindeca prin apa.
Sunt recunoscator din suflet carticicii care m-a introdus in aceasta cura. Dar am obsert indata ca unele aplicatii erau prea aspre, prea strasnice pentru firea omeneasca. Cura de apa era privita pe atunci ca o cura proasta, un fel de sarlatanism si sunt multi care si azi sunt de aceasta parere. Admit si eu ca unele aplicatii si intrebuintari din cura de apa primiti se potriveau cateodata mai bine unui cal, decat unui om cu musculatura slaba si nervii delicati.
In biografia vestitului parinte iezuit Ravignan se gaseste pasa-giul urmator :
Boala lui, o boala de gat, se agra si mai tare prin incordare, (parintele era un predicator vestit, care, cu zel apostolic, propoduia intatura lui Crist prin Paris, Londra si multe alte orase), si deveni cronica. Gatul lui deveni o rana si glasul lui se stinse. El petrecu doi ani 1846'1848), in neactivitate si suferinta. Toate tratamentele, schimbarea aerului in statiunile din sudul Europei, ramasera fara rezultat.
In luna lui iunie, anul 1848, parintele Ravignan se duse sa locuiasca la doctorul K. R., in vila lui din lea B. Intr-o dimineata, cand toti se pregateau sa ia dejunul impreuna, doctorul anunta celor de fata ca parintele se simtea rau si n-o sa vie la masa. Apoi doctorul se retrase, se duse la bolnav si-i zise :
' Scoala-te si ma urmeaza !
' Dar unde vrei sa ma duci ? intreba parintele.
' Vreau sa te arunc in apa."
' Sa ma arunci in apa ? zise Ravignan ; cu frigurile astea, cu tusea mea ? Dar de ! ce sa ma fac ? sunt in mainile d-tale, dispui de mine.
Era chestia de o baie, zisa baie de nala, un remediu foarte energic, dupa cum spune biograful. Rezultatul fu admirabil. Seara, doctorul aduse pe bolnav la masa si, reinsanatosat, povesti el insusi vindecarea sa.
Aceasta insa e o cura prea energica, un fel de cura de cal care, desi are rezultate foarte bune cateodata, totusi nu e de recomandat.
Cu acest prilej trebuie sa spun ca eu nu aprob toate aplicatiile obisnuite prin institutele noastre de hidroterapie, ba chiar le dezaprob cateodata. Mi se par prea tari si cateodata prea unilaterale. Se ia prea mult dupa calapot si se da putina importanta bolnavului, daca boala e mai veche ori mai noua, daca a facut ragii mai mari ori mai mici. Tocmai aici, in multiplicitatea aplicatiilor si in aplicarea lor diferita, potrivita fiecarui pacient, a aceleiasi procedari consta toata arta si aici pcate si trebuie sa dovedeasca cine daca e mester sau nu.
Mi-au venit bolnavi din diferite institute de hidroterapie, care mi s-au s, zicand : Nu mai era de suferit ; am fost maltratat in toata puterea cuntului\'1.
Asa ce nu trebuie sa se intample.
Odata a venit la mine un om sanatos care spunea ca s-a imbolnavit spalandu-se dimineata.
' Cum ai procedat ? il intrebai eu.
' Am tinut capul in fiecare dimineata, cate un sfert de ceas, sub burlantul fantanii din care iesea apa rece ca sloiul.
Nu era de mirare ca se imbolnavise. Noi radem si ne batem joc de un asemenea procedeu prost si nerational. Si totusi cati sunt aceia care au comis astfel de nesocotinte si in chipul acesta au inspirat pacientului groaza de apa ? As putea sa probez aceasta cu nenumarate exemple.
Previn pe oricine sa nu intrebuinteze niciodata apa prea tare ori prea des. In caz contrar, elementul tamaduitor tama in loc sa faca bine, iar increderea pacientului se schimba in temere si spaima.
Treizeci de ani de-a randul am sondat mereu si fiecare aplicatie am incercat-o pe mine insumi. De trei ori, o marturisesc sincer, m-am zut nevoit sa-mi schimb sistemul, sa ma cobor tot mai mult de la o prea mare rigiditate la blandete si domolire.
Dupa convingerea mea de azi, statornicita in mai mult de 20 ani si confirmata prin numeroase vindecari, se obtin de la apa rezultate mai sigure, cu cat ea se intrebuinteaza in chipul cel mai usor, mai simplu si nevinot.
Partea intai a acestei carticele trateaza despre felul cum fac eu uz de apa, intrebuintand-o ca remediu. Partea a treia trateaza despre diferitele boli.In partea a doua am constituit un fel de farmacie de casa pentru oamenii de la tara.
Fiecarui strain, care-mi cere ajutor, ii fac cate intrebari, pentru a nu proceda pripit si gresit.
Carticica aceasta da raspuns la intrebarile urmatoare :
1. Ce este boala si din ce izvor comun se trag toate bolile ?
Corpul omenesc este formatiunea cea mai miraculoasa din toate creatiunilo lui D-zeu ; fiecare particica se potriveste cu alta particica, fiecare membru contribuie la unitatea armonioasa si miraculoasa a intregului. intreg exteriorul si interiorul omului intoneaza acelasi cantec : Toate din mine si de mine slavesc numele Domnului". Aceasta ordine, aceasta armonie, ce se cheama sanatate, se suprima prin intervenirea unor tulburari, ce le numim boli. Bolile interne, suferintele externe, iata painea de toate zilele ce biata omenire mesteca mereu, fara voia ei.
Toate bolile, oricum s-ar numi, isi au radacina, izvorul, samanta, in sange, ori mai bine zis in turburarile sangelui, cand acesta e impiedicat in circulatia sa, ori e stricat prin intervenirea unor substante straine. Reteaua de artere si vene, cu sucul sau cel rosu si datator de viata, strabate intreg corpul tocmai ca niste canale de irigati bine distribuite si bine coordonate, nutrind si fecundand totul, fiecare particica, fiecare organ al corpului, dupa cum ii este mai prielnic. in masura si in cumpat consta ordinea ; orice curs anormal, prea repede sau prea incet, in circulatia sangelui, orice patrundere a unor elemente straine, strica pacea si concordia, produce dezbinare si\' aduce boala in locul sanatatii.
2. Cum se face vindecarea ?
Vanatorul dibaci recunoaste natul dupa urmele din zapada. De vrea sa impuste o caprioara sau o vulpe, el se ia pe urma ei. Medicul iscusit ghiceste indata unde e izvorul boalei si ce dimensiune a luat. Simptomele ii arata boala si el stie ce fel de mijloace sa intrebuinteze. Procedeul acesta e foarte simplu, ar zice cine. Cateodata da, cateodata nu. Daca cine imi vine cu urechile degerate, stiu ca asta i-a provenit din frig ; daca cine sta pe o piatra de moara si tipa deodata ca si-a zdrobit degetele, stiu ce-l doare. Nu e lot asa insa cand ai de-a face cu cele mai mici dureri de cap, ori de stomac, de nervi ori de inima, care nu numai ca pot proveni din diferite pricini, dar pot fi considerate numai ca boli transmise de un organ invecinat. Un fir de pai face ca pendula ceasornicului sa stea pe loc. Mestesugul este ca sa gasesti acest lucru de nimic. Examinarea aceasta e foarte complicata si\' omul se poate amagi adeseori. Despre asta o sa tratam in partea a treia.
De lovesc cu piciorul ori cu securea in trunchiul unui stejar tanar, se zguduie trunchiul, tremura fiecare creanga si se misca toate frunzele. As gresi groaznic daca as conchide ca frunza tremura fiindca a fost atacata, fiind atinsa de un obiect oarecare. Deoarece tremura trunchiul, tremura si creanga si frunza, ca unele ce formeaza o parte si o particica din trunchi. Nervii sunt astfel de crengi ale corpului omului. Are boala de nervi ; nervii ii sunt atacati".
Ce insemneaza aceasta ? intreg organismul a primit o zgu-duitura, a fost slabit : de aceea tremura nervii.
Ia foarfecile si taie cu precautiune din panza paianjenului un fir ce duce de la centru la periferie. Deodata se strica reteaua intreaga ; din urile geometrice regulate se fac niste forme neregulate si incalcite. imi vine sa zic ca paianjenul, cand si-a intins panza, a lucrat fara regula si a comis greseli. intinde acum firul din nou si o sa ca ordinea de adineaori e resilita. Iscusinta e sa sfii sa gasesti firul si sa-l intinzi din nou. Cine, insa, manuieste reteaua cu nedibacie, o strica de tot. Las la judecata fiecaruia sa-si faca talmacirile sale ; eu inchei cu raspunsul la intrebarea noastra :
Ce simpla si usoara este vindecarea cand stiu ca boala provine din tulburarile sangelui ! Nu sunt de facut decat doua lucruri : ori trebuie sa dau sangelui, daca circulatia este neregulata, cursul sau normal si obisnuit, ori sa scot din sange orice materie stricacioasa, atoare, care-i tulbura compozitia.
O alta cale, afara de intarirea organismului slabit, nu exista.
3. !n ce mod poduce apa vindecarea ?
Apa spala iute pata de pe deget, curata rana sangeranda. Daca dupa o zi de munca grea ra, te duci la un put si-ti speli cu apa naduseala de pe frunte, te racoresti si iti faci bine. Mama obser
niste cruste urate pe capul copilului sau. la apa caldicica sau lesie si le curata indata.
Dizolre, eliminare si intarire, aceste trei calitati ale apei ne sunt de ajuns, si zicem :
Apa, mai aies cura noastra de apa, vindeca toate bolile ce sunt curabile, fiindca aplicatiile noastre de apa sunt in stare :
a) sa dizolve materia morbida din sange ;
b) sa elimine ce a dizolt ;
c) sa readuca sangele astfel curatit la circulatia normala :
d) in fine, sa inrtoseasca, sa intareasca organismul slabit.
4. De unde provine sensibilitatea generatiei de azi, de unde accesibilitatea atat de usoara pentru orice boala, care pana acum nu era cunoscuta nici dupa nume ?
As putea sa fiu scutit de aceasta intrebare. Cu toate acestea mi se pare de mare importanta si nu soiesc a afirma ca toate aceste rele provin din lipsa de inrtosare. Slabirea omenirii de azi a ajuns la un grad inalt. Slabanogii, anemicii, nervosii, bolnavii de inima si de stomac formeaza azi regula generala ; oamenii sanatosi si robusti sunt o exceptie. Lumea e sensibila la orice schimbare a temperaturei. Tranzitia de la un anotimp la altul nu se face fara guturai sau calar ; ba nici intrarea din aerul rece in odaia calda, nu se face fara urmari rele.
Acum 50'60 de ani era cu totul altfel. Unde o sa ajungem daca sanatatea oamenilor a luat-o atat de repede pe pornis ? E timpul sa ne intoarcem.
O mica contribuie la vindecarea unor asemenea neajunsuri o vor forma cele cate remedii inofensive si nepericuloase pe care le adaug la cura de apa pentru intarirea pielii, a intregului corp si a diferitelor parti ale corpului.
Remediile acestea, care la inceput au fost primite cu un zambet sceptic, au ajuns acum foarte intrebuintate si aduc rezultatele cele mai frumoase. Vint sequentes !
Nu e vorba, s-ar putea scrie module tot asa de interesante despre nutritiune, imbracaminte si aerisire. Dar despre acestea, alta data. Stiu ca opiniile mele vor intampina o mare opozitie. Cu toate acestea tin mult la ele, fiindca au fost probate printr-o experienta indelungata. Ele un sunt niste ciuperci care sa-mi fi crescut peste noapte in creieri, ci sunt poame scumpe, care pentru unele prejudecati vor parea amare s iacre, dar unui stomac sanatos ii vor prii admirabil.
Vreau sa mai spun ca, referitor la hrana, regula principala e : Mai priincioasa e pentru corpul omului mancarea uscata, simpla si neprefacuta prin condimente. Ca bautura sa fie apa, pe care Dumnezeu ne-o da nefalsificata la fiecare izvor. Nu sunt puritan, admit sa bea cine un pahar de vin ori de bere, dar nu le atribui importanta, ce li se da de obicei. Este aderat ca din punct de vedere medical, dupa boala, bauturile acestea joaca un rol oarecare ; in conditii sanatoase, insa prefer fructele.
In imbracaminte ii urmez pe stramosi. Haina ce se toarce si se tese in casa este cea mai buna. Sunt contra distribuirii inegale a imbracamintii pentru fiecare anotimp. Mai ales iarna, asta e o aderata plaga. Capul are o caciula, gatul are o legatura ori un sal de lana, umerii poarta un invelis intreit ori impatrit, ba, cand iesi pe strada, ii mai incarci si cu o blana ; numai bietele picioare raman, sarmanele, ca si ra, tot cu ciorapi in cizme ori ghete. Ce urmeaza de aici ? imbracamintea de sus ridica sangele si caldura, ca o pompa care ridica apa mereu spre etajul de sus, iar extremitatile inferioare raman anemice si reci, si esle natural ca astfel sa se manifeste dureri de cap, congestii si o multime de alte mizerii.
Asemenea sunt in contra imbracamintii de lana care acopere pielea in mod direct si imediat, si suni pentru rufele uscate si solide de canepa. Acestea sunt pentru mine o piele peste piele, care n-o molesesc, ci O freaca si o agita mereu. Lana pe pielea goala este un absorbant de sucuri si caldura, si contribuie mult la anemia generatiei noastre mici si slabanoage.
Urmeaza aerisirea. Ne place pestele care traieste in ape de izvor si de munte si dispretuim pestele de mocirle si ape puturoase.
Asa e si cu acrul. Acelasi aer respirat pentru a treia oara, e ca otra, zice un medic vestit. De aceea odaile noastre trebuie mereu aerisite. Aerul cel mai curat se strica prin resipratie. Stim ca un graunte de tamaie, pus pe un mangal, umple o odaie intreaga de miros. Stim mai departee ca, daca tragi dintr-o tigara ori pipa de 15'20 de ori, odaia intreaga se umple si miroase a fum. Lucrul cel mai de nimic e in stare sa schimbe foarte iute aerul din odaie. Respiratia nu seamana cu acest fum ?
Cate respiratii nu facem intr-un minut, intr-un ceas, intr-o zi, intr-o noapte !
Ce stricat trebuie sa fie aerul daca nu se obser fumul din el ! Si daca nu aerisesti, miasmele stricacioase patrund in plamani. Urmarile trebuie sa fie, de asemenea, rele si tamatoare. Tot asa de stricacioasa pentru corp este si caldura prea mare in odaie, fiindca caldura are proprietatea de a distruge si de a consuma elementul datator de viata, oxigenul. Caldura din odaie sa fie intre 12'14 grade R. Niciodata sa nu treaca peste 15 .
Odaile de dormit sa fie, de asemenea, bine aerisite, de asemenea paturile si saltelele.
In chipul acesta am spus tot ce as fi avut de spus aici. Din cele zise, poate sa-si formeze oricine o idee despre mine, si sa da daca atunci cand bat la usa, trebuie sa ma lase sa intru sau trebuie sa ma respinga. Eu ma astept si la una si la alta, si n-o sa ma supere nici una, nici alta !
