Acum vreo 20 de ani ma aflam internat in Spitalul militar din Pitesti pentru citeva instigatii si analize. Acolo pe patul de suferinta te imprietenesti si cu alti bolnavi si auzi tot felul de postiri, printre care este si aceasta pe care o voi relata, pentru concursul initiat de dvs.
Colegul meu de suferinta postea ca are un frate, care era tare bolnav, suferind de
ulcer duodenal. Slabise enorm si nu mai putea minca nimic. Nu putea sa bea decit apa. Medicul spusese familiei ca trebuie operat, dar este prea slabit si s-ar putea sa nu reziste la operatie. L-au pus la perfuzii si tratament ca sa-si mai revina putin. Sotia bolnavului disperata a inceput sa umble prin babe, sa auda de vreun leac. A gasit pe cineva si i-a postit acesteia necazul care se abatuse asupra familiei sale. Era toamna. Baba i-a spus ca stie o ta care il va vindeca pe sotul bolnav, dar o sa o coste. Femeia nu a zis nimic si a acceptat pe loc. Batrina i-a adus femeii niste radacini subtiri, albicioase si i-a spus sa le spele si sa le piseze, dupa aceea sa le puna intr-o sticla de un litru de tuica si sa o tina asa 12 zile, dar in fiecare zi sa agite sticla, care trebuie tinuta la loc intunecos. Cantitatea de ta trebuia sa fie cam trei sferturi din sticla. Femeia asta a facut. S-a dus acasa pe fuguta, dar nu a uitat ca una din radacini sa o teze intr-un ghici, deoarece batrina nu a vrut sa-i spuna ce ta era.
Dupa 12 zile, bolnavul a inceput sa bea din continutul sticlei cite o lingura pe ascuns, sa nu vada nici un doctor sau o alta persoana din spital. Dupa citeva zile s-a dus femeia din nou la spital, sa vada ce mai face omul ei si a ramas placut impresionata cind a vazut ca acesta vorbea si dadea semne de renire. A cerut de mincare. Medicul vazindu-l intr-o stare buna l-a bagat la control. La raze, acesta a vazut ca rana de la stomac se cicatrizase perfect. A intrebat-o pe femeie ce i-a dat, deoarece, dupa instigatiile facute de el, era imposibila o vindecare miraculoasa. Femeia a postit totul medicului si i-a promis acestuia ca, daca va rasadi radacina pe care o tase, ii va aduce si lui din aceasta ta. Si iata ca ta a crescut si sotia bolnavului a putut sa vada ce era in ghici. Era o buruiana care creste prin cimpiile pe unde pasc animalele si se numeste in termen popular ROSTOGOL. Este un copacel cu mii de tepi, care in timpul toamnei se usuca si din culoarea rde se face galben. Cind vintul bate tare, smulge aceasta ta si o rostogolindu-se, de aici si numele de ROSTOGOL. Marimea este de 25-30 cm deasupra solului si are o radacina lunga si subtire. Se recolteaza decit toamna si primavara, pina sa inceapa ca din radacina ramasa in pamint sa dea o ta noua.
Si tot acest coleg de suferinta mi-a postit ca sotia bolnavului s-a dus la doctor cu o radacina. Analizind-o, medicul a constatat ca seva acelei radacini continea esenta celui mai bun medicament de ulcer la vremea aceea.
Si eu, la rindul meu, am postit cele relatate mai sus unei femei care aa ulcer. A incercat acel tratament. Acum femeia are 70 de ani si nu s-a mai plins niciodata de stomac.
