Cobaltul continut de
sfecla este folosit de organism pentru sinteza taminei B, iar aceasta din urma impreuna cu acidul folic participa la formarea eritrocitelor. Substantele prezente in sfecla contribuie la intarirea capilarelor, la scaderea nivelului colesterolului in singe si au si o actiune hipotensiva. Substantele pectinice continute de sfecla pot sa neutralizeze produsele toxice care se formeaza in tubul gastro-intestinal. Prin continutul de iod, sfecla depaseste foarte multe legume. In cazul constipatiilor cronice, mai ales la persoanele obeze, este recomandata consumarea zilnica a unei sfecle fierte (100-l50 de grame). Aceasta recomandare poate fi facuta si celor care sufera de ateroscleroza, intoxicatii care tin de tulburarile functiilor glandei tiroide. Sfecla fiarta si decoctul de sfecla au proprietati diuretice. In cazul guturaiului si al nasului infundat, rezultate foarte bune da sucul proaspat de sfecla rosie amestecat cu
miere (in proportia 2:1). Copiilor foarte mici este mai bine insa sa li se dea suc de sfecla fiarta fara miere. Sucul din frunze de sfecla picurat in nas, amestecat cu o cantitate mica de miere, face sa rena mirosul pierdut. Acelasi efect are si o bucatica de radacina de sfecla pusa in nas. In cazul laringitelor cronice si al faringitelor, insotite de senzatia de uscaciune in git si de raguseala, de mare ajutor este
gargara cu suc de sfecla de doua-trei ori pe zi, timp de o luna. In cazurile de tuberculoza, pleurita,
raceala acuta se bea suc proaspat de sfecla (dupa doua-trei ore de la pregatire), in doze de cite o jumatate de pahar de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. Ca mijloc expectorant in afectiunile plaminilor se pregateste urmatorul amestec: un pahar de suc de sfecla, cinci linguri de zahar, cinci linguri de alcool, o lingura de glicerina. Se ia din acest amestec cite o lingura de trei ori pe zi.
