Babilonienii aveau o zeita a berii
Drojdia de bere este cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Babilonienii, egiptenii si celtii o foloseau pentru prepararea bauturilor alcoolizate, dar cunosteau in acelasi timp actiunile benefice ale acesteia asupra tenului si a pielii in general. Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeita a berii si a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscuta prin puterile ei.
Afectiuni tratate in Antichitate si Evul Mediu
Ce mai tirziu, Pliniu, marele naturalist roman, povesteste ca Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, in jurul anului 370, actiunea diuretica a drojdiei de bere, pe care o recomanda ca remediu.
In Evul Mediu, calugarii care ii supravegheau pe leprosi luau drojdie de bere in scop preventiv. In acelasi timp, drojdia de bere era folosita si contra scarlatinei si rujeolei.
Ce afectiuni se tratau in secolul al XIX-lea
In secolul al XIX-lea, mai precis in 1837, cercetatorul Meyen descopera ca drojdia de bere este constituita din mici organisme vii unicelulare, carora le-a dat numele de Saccharomyces Cerevisae.
Aproximativ in aceeasi perioada, in Danemarca, furunculoza era tratata cu drojdie de bere, iar in Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adultilor care sufereau de oboseala cronica, de surmenaj sau celor subalimentati. Drojdia de bere era utilizata de asemenea si pentru tratarea unor
tulburari ginecologice benigne la femei.
In era industrializarii, drojdia de bere si-a recapatat popularitatea
In timpul primului si a celui de-al doilea razboi mondial, drojdia de bere era administrata pentru a preveni carentele alimentare ale soldatilor, prizonierilor de razboi, precum si ale civililor care sufereau din cauza subalimentatiei.
Dupa razboi, drojdia de bere a fost uitata o perioada de timp, insa si-a regasit popularitatea in anii '60, in momentul in care, din cauza industrializarii, s-a constatat ca este nevoie de suplimente naturale.
O forta vitala exceptionala
Drojdia de bere contine (nu este vorba de drojdia de piine) aproape toate elementele de care are nevoie meolismul pentru a functiona cit mai bine. Analiza sa biochimica arata ca ea contine nu mai putin de 17
vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 saruri
minerale si circa 46 la suta proteine. In plus, prin metoda de uscare folosita si prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sint conserti aproape toti constituentii, desi celulele vii sint distruse termic. Drojdia de bere contine, de asemenea, nu mai putin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura si sub forma de gelule). Prin continutul sau bogat in toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv si curativ.
Drojdia de bere intirzie procesul de imbatrinire
Folosirea curenta a drojdiei de bere are de asemenea un efect regenerator, care poate ajuta organismul sa ramina tinar si in forma. Nutritionistul american Paul Bragg, care era la rindul sau un mare amator de drojdie de bere, afirma ca aceasta nu contine numai o mare cantitate de proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod normal, acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.
Dupa Bragg insa, acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata in doar cite luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie binefacatoare. Pielea devine supla,
tenul se coloreaza, totul dovedind o stare buna de sanatate.
Consumind drojdie de bere timp indelungat, o armata de celule vii patrunde in organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circula in singe, ci si pentru a intari sistemul imunitar al acestuia.
Aceasta actiune se reflecta in general asupra principalelor functiuni ale organismului. In plus, drojdia de bere poate reface flora intestinala distrusa de medicamente si antibiotice.
Despre drojdia de bere s-au scris chiar si teze de doctorat
Doctorul Fournat de la Facultatea de Medicina din Lyon este chiar autorul unei teze de doctorat privind drojdia de bere. El consemneaza faptul ca drojdia de bere are actiune in afectiuni diverse, precum: enterite, colite si diaree,
ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoza,
acnee si seboree, scleroza in placi.
Dupa alti autori, precum Arnozan, Faisan si Pietta, drojdia de bere poate fi folosita in caz de osteomielita, pneumonie, gripe, riola sau anemie.
Toti autorii sint unanim de parere ca folosirea in scop terapeutic si preventiv a drojdiei de bere cistiga din ce in ce mai mult teren. Pe piata occidentala exista deja drojdie de bere imbogatita cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu. Cura de drojdie de bere are eficienta daca este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu intirzie sa apara. In general, drojdia de bere se administreaza de doua-patru ori pe zi, dimineata si seara. Ea poate fi amestecata cu lichide, dar trebuie neaparat luata intre mese. Dizolta si bauta inainte de masa, taie pofta de mincare, micsorind numarul de calorii primite de organism. Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat si se mentin timp de mai multe ore.
