Baile de picioare pot sa fie reci sau calde.
Iata ce spune Kneipp in sectiunea sa cea mai noua "Testamentul meu" :In ceea ce priveste durata baii calde de picioare, ea era de obicei, ca de un sfert de ceas si niciodata mai prelungita. Medicii pe oare ii cunosteam si care recomandau, asemenea bai de picioare, le fixau de obicei la 14 minute. De asemenea si eu am recomandat adeseori baia calda si raman la 14 minute, fiindca m-am conns ca acest timp e cel mai potrit si mai priincios.
Cuprins:
Băile de picioare |
sus  |
Dar când am încercat mai mult cu băi reci decât cu băi calde, am găsit că durata unei asemenea băi trebuie dirijată după constituţia corporală şi după starea individului respectiv şi că nu se poate stabili o regulă fixă, dar că, de obicei, o durată de două până la patru minute e foarte îndeajuns. Numai acela care face baia poate să judece în această privinţă. Când picioarele intră în apă rece, răceala pătrunde într-nsele ca tăişul unui cuţit ; după câteva minute răceala cea mare se mai domoleşte puţin şi atnci picioarele se încălzesc încât baia de picioare nu ţi se mai pare rece, ci foarte plăcută. Dar nu trece mult şi răceala de la picioare începe din nou şi se urcă la acelaşi grad, că mai înainte. Răceala aceasta, insă, slăbeşte iarăşi şi se iveşte din nou o căldură plăcută, dar nu mai este aşa de forte ca după răceala dintâi. Astfel se produc reacţii una după alta.
Acum se naşte întrebarea : Când să termine cineva baia rece de picioare ? Răspunsul este : îndată ce răceala de la picioare slăbeşte şi picioarele par calde, să termine baia ; adar, la cea dintâi reacţie, când după răceală s-a ivit căldura.
1. Băile reci de picioare se fac stând în apă rece până la pulpe sau peste ele, în decurs de 1-3 minute.
în cazuri de boli, băile reci de picioare au mai ales, scopul de a conduce sângele în jos, de la cap şi de la piept ; dar ele se întrebuinţează, în genere, numai în combinaţie cu alte aplicaţii şi uneori în cazuri în care pacientul, din diferite cauze, nu poate suporta băi întregi sau de jumătate. Băile reci de picioare au scopul de a înviora şi a întări şi se recomandă mai ales oamenilor de la ţară, vara, când, după zile de muncă obositoare, noaptea nu pot să doarmă. Aceste băi taie oboseala şi produc linişte şi somn.
2. Băile calde de picioare se pot face în diferite moduri ;
a) în apă caldă de 25-26 grade R., se pune o mână plină de sare şi de două ori atâta cenuşe de lemn. După ce se amestecă bine, se face baia de picioare, care trebuie să ţină 12-14 minute \'.
Câteodată - dar numai în urma unei prescripţii speciale - se face o astfel de baie cu o temperatură până la 30 de grade, dar totdeauna trebuie să urmeze după aceasta o baie rece de picioare, care fac să ţină 30 de secunde 2.
Băile de picioare fac servicii excelente pretutindeni unde nu se pot folosi mijloace aspre şi reci, din pricină de stare de slăbiciune, de boală, de lipsă de căldură a corpidui etc, deoarece reacţia e prea mică, sau nu se face de loc, apa rece dezvoltând, prea puţină căldură din cauza lipsei de sânge.
băile de picioare sunt indicate mai ales pentru persoane slabe, anemice, nervoase, foarte tinere sau foarte bătrâne, în special pentru femei, şi au efect în contra tulburărilor de circidaţie, congestiilor, durerilor de cap şi de gât, crampelor, (cârcei) etc.
Ele atrag sângele spre picioare şi au un efect calmant.
Nu recomand aceste bai celor ce suferă de asudarea picioarelor.
Ţăranii din Germania au cunoştinţă despre aceste băi calde de picioare şi despre efectele lor, după cum dovedeşte deasa lcr aplicare.
b) O baie întăritoare de picioare este baia de flori de fân.
Se opăreşte o grămăjoară mică (3-5 pumni) de flori de fân s cu apă fierbinte, se acoperă vasul şi so lasă această amestecătură până când scade la temperatura de 25-2S grade R. Este cu desăvârşire indiferent dacă florile de fân rămân şi ele în baie, sau dacă, după îndepărtarea lor, se foloseşte numai infuzia. De obicei, pentru simplitate şi economie de timp, se lasă toate la un loc.
Aceste băi de picioare au un efect dizolvant, secretar şi întări-\' * tor şi fac servicii picioarelor bolnave, la asudări de picioare, la răni ■ deschise, la stniituri de tot felul, (prin cădere, lovire etc), la po-
1 După scrierile cele mai noi ale lui Kneipp, această durată este fixată la 14 minute. în baie se mai poate pune, în loc de sare şi cenuşe, flori de fân, paie de ovăz, etc.
2 Tot după ultimele scrieri ale lui Kneipp, această din urmă baie trebuie să urmeze numai câteva secunde.
-1 Prin flori de fân se înţeleg nu numai florile, ci şi foile, samânţa etc. ba chiar si fanul însuşi, şi otava.
dagră, incarnaiie, putrezime între degete, răniri şi rosături de ghete strâmte etc. în genere se poate spune că aceste băi de picioare sunt excelente pentru toate acele picioare, ale căror sucuri sunt mai mult bolnave şi predispuse spre putrezime, decât rumene şi sănătoase.
Cineva suferea groaznic de podagră. Ţipa de dureri. O baie de picioare, urmată de înfăşurarea picioarelor în cârpo înmuiate in infuzie, îi potoli durerile teribile după o jumătate de oră.
3) Prin flori de fân se înţeleg nu numai florile, ci şi foile, sămânţa etc, ce cade din fân, ba chiar şi fânul însuşi, şi otava.
c) Mare asemănare cu baia de flori de fân are boia de picioare cu paie de ovăz.
Se fierb într-o căldare paie do ovăz, cam vreo jumătate de oră, şi infuzia se foloseşte pentru o baie de picioare, de 25-26 grade R., care să dureze 20-30 de minute.
După experienţele mele, aceste băi de picioare sunt neîntrecute, când e vorba de dizolvarea asperităţilor la picioare. Ele dizolvă bătăturile, incorno.Ua unghiilor, nodurile care se formează din cauza podagrei, a reumatismelor, putrezirea unghiilor, nodurile etc. Chiar rănile deschise purulente, precum şi degetele rănite de sudori prea acre, pot să fie tratate cu această baie de picioare.
Un domn îşi tăiase bătăturile. Degetele i se inflamară ; o bubă rea făcea să se bănuiască o otrăvire a sângelui. Câte trei băi de picioare cu paie de ovăz pe zi şi înfăşurări până peste glezne, înmuiate intr-o asemenea infuzie, vindecară piciorul în patru zile.
Un bolnav era ameninţat să-i putrezească toate degetele de la un picior. Nişte pete vinete închise făceau să se ivească temerea unei otrăviri a sângelui. Băile de picioare şi înfăşurările ii puseră în scurtă vreme iar pe picioare.
în multe cazuri prescriu la amintitele băi de picioare (să se citească despre Baia caldă completă), ca şi la băile complete, schimbarea de trei ori. încheierea se face şi aici, ca şi acolo, cu baia rece. Dar o excepţie constantă formează baia de picioare caldă de 25-26°, (amintită mai sus la litera a), la care se adaugă cenuşe şi sare. Aceasta are scopul de a trage mai tare sângele de sus in jos, şi a-1 răsfira. Acela care, după o astfel de baie, ar face una rece, ca de încheiere, ar mâna sângele adus în picioare, iarăşi îndărăt, de sus în sus, şi prin urmare n-ar mai curge în cantitate considerabilă în picioare. Cel dintâi efect dorit ar fi neutralizat în acest chip, cel puţin în parte, şi scopul nu s-ar atinge. Va să zică, după baia de picioare caldă, cu adaus de sare şi cenuşă, nu trebuie să urmeze niciodată una rece.
d) Mai amintim aici un fel deosebit de băi de picioare care e mai mult de natură solidă, decât lichidă. Cine are posibilitate de a-1 folosi, să nu-1 dispreţuiască, Eu l-am folosit adesea, foarte adesea, cu cel mai mare succes.
Să se pună într-Un vas (ciubăr) tescovină de malţ (ori cu care s-a făcut bere) încă caldă. Picioarele se cufundă uşor înăuntru şi se simte în curând căldura binefăcătoare. Baia poate să dureze de la 15 până la 30 de minute. Un efect şi mai mare are tescovina de struguri. Baia de tescovină este foarte bine cunoscută de ţărani, prin ţinuturile in care sunt vii.
Cine suferă de reumatism, podagră sau alte boli de acestea, va simţi mai mult efectul vindecător al acestor băi.
O observaţie generală pentru toate băile de picioare; Persoanele care suferă do cârcei să nu facă băi mai sus de începutul pulpelor, nici mai calde de 25 de grade.
Băi de picioare cu apă caldă simplă, fără nici un amestec, nici nu fac şi nici nu prescriu vreodată.
Băile de jumătate (semi-băi) |
sus |
în genere, prin băi de jumătate (semi-băi), înţeleg acele băi în care corpul intră cei mult până la mijlocul pântecelui, cum pâră în regiunea stomacului, dar mai adesea sub acest punct. îmi trebuia să am o baie de mijloc intre cele complete, care îmi ofereau prea mult, şi între cele de picioare, care îmi ofereau prea puţin ; pentru aceste băi am ales numele de băi de jumătate. Această aplicaţie se face în trei feluri:
î. A sta în aşa fel ca ea să ajungă până peste pulpe sau la genunchi ;
2. A sta în genunchi în apă, aşa ca şi coapsele să fie acoperite ;
3. A şedea in apa.
Numai al treilea fel merită numele unei adevărate băi de jumătate ; aici apa ajunge până la jumătatea pântecelui, până în regiunea buricului.
Toate aceste trei aplicări, care nu se fac niciodată decât cu apă rece, se numără printre mijloacele de întărirea corpului. Ele se fac, deci, de către cei sănătoşi, care nu sunt încă tari ; de către cei slabi, care voiesc să se întărească, şi de către convalescenţii care voiesc să Cel care întinde mâna unui duşman spre împăcare, cu fruntea încruntată, mai cu greu îşi va ajunge scopul decât unul care-1 întâmpină cu faţa veselă şi cu inima vioaie. Această comparaţie ne vine în minte când e vorba de aplicarea gheţii sau a apei. Totdeauna am socotit compresele de gheaţă, mai ales peste părţile cele mai delicate ale corpului, (cap, ochi, urechi etc), printre mijloacele cele mai aspre şi mai brutale.
Ele nu merg mână în mână cu natura, ajutând să lucreze iarăşi singure ; ele îi smulg ceva cu sila, şi aceasta se răzbună. Pungi de gheaţă, comprese de gheaţă şi cum se mai numesc în practica noastră, sunt necunoscute şi aşa vor rămâne întotdeauna. Să-şi închipuie cineva ciocnirile colosale dintre căldura arzătoare, din lăuntrul corpului şi muntele de gheaţa de deasupra, iar între ele, mădularul cel suferind, organul de carne plăpând şi de sânge, muncit de amândouă. Rezultatele unor astfei de munci le-am aşteptat totdeauna cu mare temere, şi temerea noastră, în cele mai multe cazuri, a fost justificată.
Cunoaştem pe un domn care, un an întreg, a avut să poarte, fără întrerupere, ziua şi noaptea, comprese de gheaţă pe un picior. Ei bine, a trebuit să se întâmple o adevărată minune ca această mulţime de gheaţă să nu absorabă întreaga căldură, nu numai pe cea produsă de boală, ci şi căldura naturală indispensabilă ! Dar de vindecarea piciorului, nici vorbă !
Ne poate răspunde cineva că în multe cazuri le-a folosit într-adevăr. Se poate că răul n-a putut rezista atâior mijloace forţate, dar urmările ? Sunt nenumăraţi aceia care au venit la noi cu pierderea parţială a feţei, cu surditate, într-un grad mai mare sau mai mic, cu reumatisme din cele mai felurite şi în special cu reumatisme de cap şi alte multe sensibilităţi mari ale capului. De unde proveneau toate acestea ? Răspunsurile erau mai întotdeauna :
"Atunci, şi atunci, mi s-au aplicat comprese de gheaţă ; sufăr de ani de zile... Negreşit că cei mai mulţi vor suferi toată viaţa lor. O mai repetăm încă odată : Ne pronunţăm absolut împotriva oricărei comprese de gheaţă şi afirmăm, dimpotrivă, că apa, aplicată potrivit, este în stare să potolească şi să neutralizeze cea mai mare căldură, fie aceasta în oricare parte sau organ al corpului. Dacă un incendiu nu mai poate să fie stins cu apă, atunci desigur nu va fi stins nici cu bucăţi de gheaţă. Aceasta poate s-o înţeleagă oricine.
Am zis câ apa, aplicată potrivit, aduce folos. Prin aceasta fireşte că nu înţelegem ca la o aprindere, de exemplu, la cap sau în cap, să se pună cât se poate de multe comprese, şi aşa mai departe. O sută de bucăţi de gheaţă sau de comprese nu vor opri năvălirea sângelui spre locul inflamat, ceea ce sporeşte fierbinţeala. Trebuie să conducem sângele în altă parte, să-1 răsfirăm, cu alte cuvinte ; afară de aplicaţiile de la locul suferind, trebuie să facem şi altele asupra corpului întreg. Pe acest duşman la cap sau în cap, de pildă, ii vom ataca, mai întâi la picioarele pacientului şi apoi vom purcede împotriva corpului întreg.
De altfel, gheaţa ne face şi nouă servicii excelente la cura noastră de apă, prin întrebuinţare indirectă. Ea răceşte vara apa, când începe să devină prea caldă.
Ce opinie avem despre lăsarea de sânge, lipitori şi alte scoateri de sânge, de orice fel ?
Acum 50, 40 şi chiar 30 de ani, rar se găsea o femeie care să nu-şi fi lăsat sânge de 2, 3, 4 ori pe an ; se însemnau do la începutul anului, în calendar, zilele alese cu multă stricteţe, pentru această operaţie. Medicii de la ţară şi de la oraşe, bărbierii, chirurgii îşi numeau meseria o adevărată ,.măcelărie" ; chiar şi instituţiile, mănăstirile, îşi aveau timpul de lăsarea sângelui şi dieta prescrisă cu multă stricteţe. îşi urau noroc înainte şi se felicitau după reuşita sângeroasei operaţii. Se vede că de multe ori nu era ceva uşor. Un preot de pe vremurile acelea a socotit că, în decurs de 32 ani, şi-a lăsat sânge în fiecare an de 4 ori, şi la fiecare operaţie a pierdut 8 unicii de sânge. Suma face : 8 X 4 X 32 =1024 de uncii de sânge !
Afară de lăsarea de sânge, se mai obişnuiau lipitori, ventuze etc. : erau proceduri pentru tineri şi bătrâni, pentru bogaţi şi săraci, pentru bărbaţi şi femei.
Şi cum se schimbă vremurile ! Aceste operaţii se credeau multă vreme necesare pentru ca cineva să fie şi să rămână sănătos. Dar acum ce idei domnesc în această privinţă ? Zâmbim la această rătăcire a bătrânilor şi râdem de ideea greşită că poate fi un cm care să aibă prea mult sânge.
Acum vreo doi ani, un medic: din străinătate, care se ocupă şi cu literatura şi care urmează o
direcţie ştiinţifică nouă. ne spunea că el în viaţa lui nu văzuse lipitori. Mulţi medici atribuie anemia timpului nostru relei deprinderi şi abuzului de lăsare de sânge. Poate să aibă dreptate ; dar aceasta nu e singura cauză. Să venim însă la fapte. Convingerea noastră e următoarea : în corpul omenesc toate sunt într-o armonie atât de minunată, partea faţă de parte şi fiecare parte faţă de tot, încât întregul corp poate fi numit o singură capodoperă, a cărei idee n-a putut să răsară decât din spiritul creator al lui Dumnezeu şi a cărui realizare n-a fost cu putinţă decât prin forţa creatoare a aceluiaşi Dumnezeu. Aceeaşi ordine, aceeaşi măsură, aceeaşi armonie există între primirea şi consumarea materiilor necesare susţinerii corpului, dacă omul inteligent şi liber conlucrează prin dreapta folosinţă a celor ce-i sunt date după voinţa lui Dumnezeu şi nu răstoarnă ordinea, nu strică armonia, prin a abuza de ele. Deoarece lucrurile stau astfel, nu putem să ne închipuim cum ar putea să se facă într-un mod anormal şi exagerat formarea sângelui, cel mai important din toate procesele corpului omenesc.
Fiecare copil, aşa ne explicăm noi lucrurile, primeşte de la mamă-sa, odată cu viaţa, drept moştenire, şi o cantitate, o porţiune de substanţă formatoare de sânge, orice nume i s-ar da, adică esenţa, fără de care orice formare de sânge ar fi cu neputinţă.
Dacă această esenţă se sfârşeşte. încetează şi formarea de sânge şi, cu dânsa, şi viaţa propriu zisă. A se stinge în picioare, a se usca de viu, nu se mai poate numi "a trăi". Prin orice pierdere de sânge dar, fie prin cădere, fie prin rănire, fie prin lăsare de sânge de bună-voie. prin lipitori etc, se pierde o parte din această substanţă formatoare de sânge, din această esenţă de viaţă, şi cu atât omul are mai puţin ed trăit Orice peirdere de sânge însemnează o scurtare a vieţii, căci viaţa e în sânge.
Se obiectează că nimic nu se formează mai repede ca sângele : a pierde sânge şi a dobândi sânge, e aproape acelaşi lucru.
Recunoaştem şi noi că formarea sângelui se operează minunat de repede. Dar să ni se permită următorul argument, adus din experienţă, care va interesa mai ales pe cititorii noştri ţărani şi pe care ei ii vor confirma. Cine vrea să îngraşe repede o vilă, îi lasă o parte mare de sânge şi apoi o nutreşte bine. în foarte scurtă vreme va curge în belşug un sânge nou şi frumos. Vita e bine şi se îngraşă. După 3-4 săptămâni i se mai lasă odată sânge şi se nutreşte iar bine, dându-i-se şi băuturi multe şi tari. Vita este tot bine şi, la tăiere, chiar şi una bătrână, va avea sânge tot atât de mult şi de frumos ca şi una tânără. Dar să examinăm mai de aproape acest sânge ! Sângele format în chip artificial nu mai este decât un lichid apos, fără sucuri dătătoare de viaţă. Vita n-are nici pu\'ere de muncă, nici putere de viaţă, şi dacă nu este tăiată, o loveşte dropică.
Oare la om să se întâmple altfel ? Un om care a trecut de GO de ani şi are oarecare experienţă şi studii asupra vieţii omeneşti, ştie că tocmai lăsarea de sânge fără măsură a părinţilor, a avut influenţă asupra talentelor, capacităţii şi puterii de viaţă a urmaşilor. Domnul despre care am vorbit la începutul acestui capitol, care a trebuit să-şi lase atâtea uncii de sânge, a murit în floare.» vârstei de dropică. Şi dacă o femeie, acestea sunt faptele, şi-a lăsat sânge de 300 de ori, iar alta de 400 de ori, şi prin aceasta au devenii nespus de slabe şi bolnave, generaţia următoare nu va fi, oare, slăbănoagă si bolnăvicioasa, predispusa la crampe şi la al boli ?
Mărturisim bucuros că pot să fie cazuri, care sunt totdeauna excepţii în care, nefiind alte mijloace prompte la îndemână, lăsarea de sânge Înlătură o primejdie momentană.
întrebăm, însă, pe oricare nepărtinitor, cu mintea între. Ce e mai bine ? Să-şi lase cineva firul vieţii ciuntit, bucată cu bucată, sau să distribuie, sângele în corp, prin aplicări potrivite de apă astfel încât nimeni să n-aibă prea mult sânge ? Aici e locul să spunem în ce mod şi prin ce aplicări poate să aibă loc această repartizare.
De obicei se spune că, atunci când cineva e ameninţat de un atac de apoplexie, lăsarea de sânge este singurul mijloc de scăpare, îmi aduc, însă. aminte de un caz în care după un atac de apoplexie. primul medic a lăsat sânge într-adevăr. în toată graba, iar al doilea medic a declarat hotărât că bolnavul a murit tocmai din cauza acelei lăsări de sânge. Nu prea mult sânge în corp pricinueste, de obicei, atacurile de apoplexe, cum cred oamenii greşit, ci tocmai prea puţinul sânge (anemia). "A murit de apoplexie" înseamnă, de obicei, că cu sângele i s-a sfârşit şi viaţa. Untdelemnul a încetat de a curge şi de a fecunda şi de aceea s-a stins cu desăvârşire fitilul arzător.
In partea a treia se va arăta ce folos poate să aducă apa după apoplexei. Aici mai menţionez că predecesorul meu în parohie a fost lovit de trei ori de apoplexie şi după al treilea atac condamnat de medic. Dar apa nu numai că 1-a mântuit pentru moment, dar 1-a păstrat câţiva ani pentru comuna sa.
devină cu desăvârşire sănătoşi şi robuşti. în cazuri de boală folosirea lor trebuie să fie prescrisă anume : altfel nu e bine să facă încercări, căci s-ar putea să nu dea folos.
Ori în ce fel s-ar întrebuinţa, fie pentru bolnavi, fie pentru sănătoşi, această aplicare nu trebuie să fie decât o aplicare parţială, adică : ea nu foloseşte decât împreună cu altele ; iar durata aplicării nu trebuie să treacă peste jumătate, până la trei minute .
Numerele 1 şi 2, a sta şi a îngenunchea in apă, le-am aplicat la persoanele care, din cauze diferite, îşi pierduseră cu desăvârşire puterile, la începutul curei de apă şi totdeauna cu cel mai mare succes. Nu vreau să numesc aceste cauze, ci numai să amintesc că sunt mulţi care, la început, nu pot suporta apăsarea apei la băile complete. Să nu se treacă peste acest punct cu strâmbături din nas sau cu râsete. Aş fi gata să aduc sute de exemple din diferite clase şi stări sociale. Tocmai acest fel de bolnavi (prea slabi şi anemici), m-au adus la ideea acestor două aplicaţii ; starea lor pretindea această cură de apă discretă, moderată şi delicată, câteodată în decurs de săptămâni întregi, până când, întăriţi, puteau să suporte mai mult.
Al doilea exerciţiu de întărire a corpului, ce se foloseşte de obicei împreună cu cele două numere de mai sus, e cufundarea braţelor în apă până la subsuori (vezi "Mijloacele de întărirea corpului").
Numărul 3, o adevărată baie de jumătate, o recomand cu stăruinţă tuturor celor sănătoşi. Slăbiciunile şi bolile de pântece - şi numărul lor e foarte mare, iar cauza în fond numai una ; lipsa de fortificare, moleşirea - se înăbuşesc în germene, iar dacă s-au instalat deja în corp, se înlătură.
Aceste băi de jumătate fortifică pântecele, susţin şi sporesc puterea. Mii şi mii de oameni poartă legături peste pântece, una sau mai multe. Fac bine aceştia ? Adesea mai rău, căci legăturile acestea consolidează mai mult moleşirea şi boala în sărmanul corp. Să se încerce odată, încet dar hotărât, baia de jumătate recomandată de noi ! în scurtă vreme se vor împuţina plângerile de hemoroizi, colici de vânturi, ipohondrie, isterie etc, boli care bântuie atât de mult şi smintesc şi minţile.
Pe cei sănătoşi îi sfătuiesc ca dimineaţa, când se scoală, să-şi spele partea superioară a corpului, iar după amiază sau seara, să facă baia noastră de jumătate. Dacă n-au timp să se spele dimineaţa, atunci pot să săvârşească această spălare a corpului superior (pieptul şi spatele) şi în baia de jumătate.
Cât despre întrebuinţarea uneia sau a celeilalte din aceste trei aplicări ale noastre, în cazuri de boală, voi lăsa să vorbească exemplele :
Un tânăr fusese slăbit de tifos în aşa fel, încât era incapabil de orice muncă. In curs de mai mult timp a îngenuncheat în apă, la fiecare a 2-a sau a 3-a zi, câte un minut; mai târziu 2-3 minute. Din săptămână în săptămână se întrema şi deveni robust ca şi mai înainte.
Cineva suferea de congestii violente, care îşi aveau originea in pântece (aceasta se întâmplă foarte des). Intr-o zi îşi spălă eu putere partea superioară a corpului, iar în alta îngenunche în apă. Astfel continuă după câtva timp şi se însănătoşi.
Durerile de stomac, care provin din balonări, din vânturi oprite sau stătute, se vindecă tot aşa.
Alungarea gazelor, care, după boli, pot fi supărările cele mai chinuitoare, este un specific, adică o acţiune cu totul specială a băilor noastre de jumătate.
Băi de şezut |
sus |
Băile de şezut se fac reci şi calde.
1. Baia de şezut rece se face în modul următor :
Pregătiţi anume pentru băile de şezut (fig. 2), ţin vas larg dar cu bordurile nu prea înalte, fie de lemn, fie de tinichea sau zinc (fig. 3), se umple cu apă rece pe sfert sau până la a cincea parte. In acest vas se aşează omul dezbrăcat, ca pe un scaun, astfel ca jumătate din pântece, până la regiunea rărunchilor şi partea de sus a şoldurilor, să fie în apă. Cealaltă jumătate a coapselor or şi a picioarele stau afară din apă, (fig. 4). Cine are oarecare practică, n-are nevoie să se dezbrace de tot.
Durata unei băi este de la o jumătate minut pună la trei minute.
în ce priveşte durata, se poate începe cu un minut, apoi jumătate, fiind cele mai însemnate şi mai eficace aplicări, în special pentru pântece. Ele sunt lungătoare de gaze, acţionează digestia prea slabă şi ieşirea, reglează circulaţia, întăresc, şi de aceea ele nu se pot recomanda contra anemiei, scorbutului şi altor stări analoge,precum şi la suferineţele de pântece de natura cea mai delicată. Nimeni n-are să se teamă de această aplicaţie, ,nu din cale afară de rece, şi care nu durează decât 1-2 minute. Aplicată bine şi după regulă, ea nu poate să strice niciodată.
Pentru a evita răcelile, pentru a deveni tare şi insensibil faţă de schimbările de temperatură, care adesea pricinuiesc atâtea rele, să se facă baia mai ales noaptea. Te deştepţi la un oarecare ceas din noapte, faci repede baia de şezut, (nu mai ai nevoie să te dezbraci) şi imediat, fără a te şterge, te urci în pat.
Dar nu este bine ca baia aceasta să se repete prea des una după alta, deoarece, prin aceasta se conduce sângele prea mult în părţile şezutului şi poate să strice celor ce suferă de hemoroizi ; de 2-3 ori pe săptămână, însă, nu strică.
Cel care n-are somn liniştit de cum se culcă, cel care se deşteaptă noaptea şi nu poate adormi, în general, cine suferă de insomnie, să întrebuinţeze baia rece de şezut. Băile acestea, de 1-2 minute, înlătură iritaţia şi produce o odihnă plăcuta.
Un pacient nu putea să doarmă, de mai multă vreme, decât 1-2 ceasuri pe noapte şi făcându-şi fel de fel de gânduri, se irita din ce în ce mai mult şi somnul fugea. Aceste băi l-au vindecat.
Cine se deşteaptă dimineaţa cu capul ameţit sau se scoală mai obosit decât la culcare, va face bine să aplice băile acestea.
Recomandăm încă odată, cu insistenţă, şi celor sănătoşi, aceste băi.
2. Baia de şezut caldă n-o pregătesc niciodată numai cu apă caldă. La mine ea este totdeauna sau :
a) o baie de şezut cu planta numită coada calului,
b) o baie de şezut cu paie de ovăz, sau
c) o baie de şezult cu flori de fân.
Pregătirea acestor trei băi se face în unui şi acelaşi mod. Se toarnă apă fierbinte peste ierburile arătate mai sus, şi se lasă să fiarbă câtva timp la foc. Apoi se ia vasul de la căldură, se lasă infuzia să se răcească până când ajunge la temperatura de baie, de la 24 până la 26, arareori până la 30 grade, şi se varsă atât infuzia, cât şi ierburile, în putina de baie. O astfel de baie de şezut ponte să dureze un sfert de ceas şi, deoarece ar fi păcat a se arunca infuzia, sfătuiesc să se mai folosească pentru alte două aplicaţii. Una se face la 3-4 ore după cea dintâi, iar cealaltă la un ceas după aplicaţia a doua, ambele în infuzia rece şi cu o durată de 1-2 minute.
Acest fel de băi de şezut, cu ierburi, le permit cel mult de două sau de trei ori pe săptămână; mai adesea numai alternate cu băile reci, sau când e vorba de cazuri în care e să vindece un rău adânc înrădăcinat, precum : hemoroizii vechi, fistule ale intestinului gros, boli ale coecumului şi altele.
Cei care suferă de vătâmături nu trebuie să se teamă de folosirea acestor băi.
a) Baia (de şezut) cu coada calului (Equisetum arvense) serveşte în special şi cu deosebire la crampe şi la stările reumatice ale ri-rinichilor şi ale băşicii, la bolile de piatră şi nisip în băşică, la greutatea de a urina.
b) Baia (de şezut) de paie de ovăz este excelentă contra durerilor reumatismale.
c) Baia (de şezut) de flori de fân are mai mult decât efect general, şi se întrebuinţează, când nu se pot face cele două băi premergătoare, contra bolilor mai sus citate, deşi cu mai puţin succes. Mi-au făcu servicii bune la dizolvarea stagnărilor în pântece, apoi contra umflăturilor şi a bubelor externe, contra scaunului tare şi greu (constipaţie), a hemoroizilor, precum şi contra simptomelor de crampe şi colici, (colică de vânt).
Băi complete |
sus |
Şi aceste băi se împart în băi reci şi calde. Fiecare fel serveşte atât pentru cei sănătoşi, cât şi pentru cei bolnvi.
1. Baia rece completă
Se poate face în două chipuri : sau stai în picioare ori stai culcat de tot in apă rece, in putina de baie, sau te scufunzi în apă numai până sub braţe, pentru a evita apăsarea simţită a apei asupra plămânilor, aşa ca vârfurile plămânilor să rămână libere, şi speli partea superioară a corpului cu mâna sau cu o pânză aspră.
Durata cea mai scurtă a unei astfel de băi complete rece, este de o jumătate de minut; cea mai lungă, peste care nu trebuie să treci, de trei minute.
Experienţa îndelungată şi practica zilnică asupra mea şi asupra altora, cred că m-au adus la convingerea statornică, că la băile de apă rece, adevăratul principiu este :
Cu cât baia e mai scurtă, cu atât efectul e mai bun. Cine stă un minut în baia complet rece, face un lucru mai cu minte şi mai sigur decât acela care stă într-ânsa cinci minute.
Fie bolnavi, fie sănătoşi, aceia care vor folosi baia aceasta, eu o dezaprob, îndată ce durează mai mult de trei minute.
Această convingere pe care mi-au dat-o şi apoi mi-au confirmat-o fapte nenumărate, face explicabil faptul că eu am părerile mele asupra aplicaţiilor aspre din institutele de cură cu apă rece, precum şi asupra băilor obişnuite, fără socotinţă, în timpul verii.
Sunt oameni care stau în apă, chiar şi de două ori, în fiecare zi, câte o jumătate de ceas şi mai mult. Am mai puţin de obiectat la înotători buni, care fac mişcare multă şi după baie mănâncă bine şi mâncări nutritoare. Natura puternică va înlocui repede ceea ce le ia baia. Acelora, însă, care stau ca nişte broaşte ţestoase câte o jumătate de ceas, abia mişcându se, în baie, nu numai că nu le foloseşte nimic acest martiriu, dar le strică, şi, dacă se repetă mai des, sau chiar prea des, le strică mult; astfel de băi obosesc, moleşesc. In loc de a servi naturii, organismului, îl storc, în loc de a-1 întări şi nutri, îl consumă.
a) Baia completă rece pentru sănătoşi
Adesea am primit de la cunoscuţi şi necunoscuţi observaţii că aplicaţia de apă rece e egală cu scoaterea căldurii şi că aceasta, pentru persoanele anemice, ar fi foarte dăunătoare şi ar opri, în cel mai mare grad, iritaţia nervoasă.
Iscălesc fiecare din aceste cuvinte, când e vorba de aplicări prea aspre, cum sunt cele descrise mai sus ; aplicările mele, însă, şi anume băile complet reci, le recomand mai intâi tuturor celor sănătoşi în orice anotimp, vara ca şi iarna, şi afirm că tocmai aceste băi contribuie in mod esenţial la păstrarea şi întărirea sănătăţii ; ele curăţă (pielea, activează respiraţia pielii, împrospătează, înviorează şi întăresc întregul organism.
Iarna băile nu pot să întreacă numărul de două pe săptămână ; ajunge una la opt, ba chiar şi la câte patrusprezece zile.
Să mai disting aici două puncte :
Un rol important ,în sănătate, îl joacă întărirea desăvârşită a corpului în contra diferitelor influenţe ale schimbărilor de temperatură (vreme rea, anotimpuri). Nenorocit e omul acela care trebuie să-şi apere plămânii, gâtul, capul, de orice adiere, de orice vântuleţ, şi care tot anul trebuie să observe încotra bate vântul azi şi încotro mâine. Copacul în natură liberă este indiferent la furtună, la linişte, la căldură sau la ger. El înfruntă vântul şi ploaia, e întărit contra lor. iCne e sănătos, să încerce cu baia noastră, şi va fi şi el ca copacul cel tare.
Mulţi sunt greu de convins că spaima şi grija ce le pricinuiesc aplicările de apă rece nu sunt justificate ; ei au ideea fixă a scoaterii de căldură din corp. "Frigul slăbeşte, zic ei, dacă nu urmează, imediat după această aplicare, căldura". Negreşit, aprob şi eu aceasta. aDr mai afirm că, abstracţie făcând de mişcarea multă, care este strâns legată, după principiile noastre, de orice aplicare de apă rece, băile noastre de apă rece nu răpesc naturii căldura ci, mai mult, o păstrează şi o dezvoltă. Pun întrebarea : Dacă on om slăbit, moleşit de şederea continuă in odaie, care iarna nu poate cuteza să iasă decât în caz do extremă necesitate, se întăreşte prin băi sau prin spălări astfel încât poate ieşi pe orice vreme, fără frică, şi nu simte nici frigul cel mai mare ; oare căldura naturală n-a sporit la un astfel de om ?
Să fie toate acestea numai părere şi amăgire ?
Dau aici un exemplu din multe altele :
Un domn în vârstă de peste 60 de ani avea o teamă nespusă de apă. Când ieşea din casă avea cea mai mare grijă să nu uite cumva ceva din îmbrăcămintea indispensabilă de lână : se temea de tot felul de răceli. Gâtul acestui domn, mai mult decât capul, trunchiul şi celelalte membre ale corpului, era atât de sensibil, încât abia îl mai ştia păzi. Atunci am venit şi eu şi l-am sfătuit să facă băi complet reci. El m-a ascultat şi rezultatul a fost extraordinar de favorabil. După câteva zile, începu să-şi lepede din pieile de lână. în cele din urmă se întări până într-atât, încât părăsi toate îmbrobodelile şi ajunse să facă băi reci nu numai in odaia încălzită, ci şi în gârlă, până în octombrie, şi apa de gârlă, departe de a-i strica, îi folosea şi mai mult decât apa cam stătută din putina de acasă.
întrebările de căpetenie la care avem să răspundem sunt următoarele :
în ce stare, în ce dispoziţie, trebuie să fie corpul sănătos pentru ca să se întrebuinţeze cu bune rezultate astfel de băi (complete) reci ?
Mai departe :
Cât trebuie să stea un om sănătos în baie ?
Şi in sfârşit :
In ce anotimp se începe mai uşor cura de întărire a corpului ?
Buna dispoziţie pentru băile complete reci cere, ca o condiţie esenţială, ca întreg corpul să fie cu desăvârşire cald.
Acela dar, care e încălzit bine, după ce a stat mai mut timp într-o odaie caldă sau după ce a muncit ori a umblat câtva timp, este in buna dispoziţie cerută.
Cui îi e frig; cine suferă de picioare reci, tremură, să nu facă niciodată o baie rece completă, până când nu se va încălzi mai întâi bine prin umblare etc.
Şi invers : Cine asudă, cine are căldură (vorbesc de oamenii sănătoşi) şi este ca şi scăldat în cea mai mare sudoare, acela să facă liniştit baia noastră întreagă.
Sunt oameni, de altfel liniştiţi şi în toată firea, ce se tem groaznic de a intra in apă rece când sunt asudaţi. Şi cu toate acestea nimic nu e mai inofensiv. Ba eu cutez să afirm, după o îndelungată experienţă, că cu cât sudoarea e mai mare, cu atât baia e mai bună, mai eficace.
Mulţi care credeau înainte că, cu o astfel de "cură de cal", trebuiau să iie loviţi de dambla, după o singură încercare au pierdut orice teamă, spaimă şi prejudecăţi.
Cine s-a temut vreodată, intorcându-se acasă cu faţa şi mâinile asudate şi murdărite de sudoare, să se spele imediat, ba să-şi spele chiar şi pieptul şi picioarele asudate ? Oricine face aceasta se simte bine. Oare efectul pentru corpul intreg să nu fie acelaşi ?
Ceea ce este bine şi folositor pentru parte, să fie dăunător pentru tot ?
Eu cred că teama de urmările dăunătoare ale băilor reci pentru cei asudaţi provine de la experienţa unor persoane asudate, care ajungând deodată într-un loc rece sau într-un curent de aer, au răcit şi au contractat boli de care n-au mai scăpat toată viaţa. Aceasta e foarte adevărat.
Recunosc că mulţi oameni care au intrat asudaţi în apă rece, au contractat germenii unor boli grele. Dar cine e de vină ? Sudoarea sau baia rece ?
Nici una, nici alta. Ca la aproape toate \' lucrurile in viaţa, vorba nu este nici aici de ce, ci de cum ; în cazul nostru, e vorba de cum folosesc cei asudaţi baia rece ? Cu un cuţitaş simplu de buzunar sau de masă, un furios poate face fapte groaznice. O aplicare nesocotită poate să prefacă cel mai mare bine, în cel mai mare rău. Ciudat e numai că, în astfel de cazuri, se condamnă totdeauna ce era bun, şi nu abuzul ce s-a făcut.
E vorba dar de modul in care se face baia. Cine merge de capul său în această privinţă, acela să sufere urmările, nesocotinţei sale.
Astfel am ajuns la răspunsul întrebării a doua : Cât timp trebuie să stea în baie un om sănătos ?
_ Un domn, căruia îi transcrisescm câte două băi pe săptămână, se întoarse după patrusprezece zile să mi se plângă că, se simţea şi mai rău decât înainte, că parcă era o bucată de gheaţă. După faţă, părea într-adevăr foarte suferind, şi nu înţelegeam ciim de mă înşelase aşa deodată credinţa ce aveam în efectele curei de apă. La întrebarea mea, dacă aplicările au fost făcute Întocmai după prescrierea mea, domnul îmi răspunde : "întocmai, ba am făcut şi mai mult decât mi-ai prescris; în loc de un minut, stăm câte cinci minute în apă, şi tot nu mi-a folosit nimic". In zilele următoare părăsi acest exces de zel, făcu aplicaţiile exact după prescripţie şi în scurt timp se făcu bine.
Nu apa, nu aplicaţia ei este cea care îşi greşeşte efectul ; oamenii nesocotiţi fac răul. Dar fiindcă aşa e obiceiul, vina lor trebuie s-o poarte apa nevinovată.
Cine face baia complet rece, să se dezbrace repede, să intre încet in baie, a*şa ca să treacă de la patru până la şase secunde până să fie de tot în apă. Durata acestei băi este de obicei de o secundă sau două, uneori şi de patru până la cinci secunde, dar nu mai mult. Baia trebuie să fi fost pregătită mai dinainte şi pacientul să stea lungit într-insa timpul arătat.
Cine va fi asudat, să şează în baie, adică să intre în apă numai până la regiunea stomacului şi să-şi spele repede partea superioară a corpului. Apoi să se cufunde un moment până la gât, să iasă imediat din apă şi să se îmbrace cât va putea mai repede, fără a se şterge. Lucrătorul cu mâinile sau lucrătorul de câmp poate să-si\' reînceapă imediat lucrul, ceilalţi trebuie să facă mişcare, (cel puţin un sfert de ceas), până când corpul va fi cu desăvârşire uscat şi-şi va fi recăpătat căldura normală. Este tot una dacă aceasta se face In odaie sau afară ; eu personal prefer totdeauna aerul proaspăt, chiar şi toamna şi iarna.
Orice faci, iubite cititor, fă cu chibzuială şi nu trece niciodată peste măsura adevărată ! Baia întreagă trebuie să se facă de obicei cel mult de trei ori pe săptămână.
Când e mai bine să se înceapă aceste băi ?
Lucrarea importantă, de a întări corpul sau a apăra corpul de-orice boală, de a-1 face capabil de rezistenţă, trebuie începută cât se poate de repede. începe chiar de azi, iubite cititor, dar începe cu exerciţiile mai uşoare, şi nu cu cele mai grele ! Altfel ai putea prea uşor să-ţi pierzi curajul ! Băile noastre reci le vei începe când vei fi robust, poate după o scurtă pregătire, iar dacă eşti slab, după o pregătire mai îndelungată.
Acesta e un lucru important. Nu trebuie să se forţeze nimic şi să se înceapă cu aplicările cele mai aspre !
Aceasta ar fi, cu indulgenţă vorbind, o nesocotinţă.
Un medic a recomandat unui bolnav de friguri nervoase să stea câte un sfert de ceas în apă rece. Bolnavul făcu o asemenea baie, dar fu cuprins după aceea de un acces mare de friguri. După astfel de experienţă era lămurit că nu se mai putea aplica bolnavului apa, altfel - adăuga dânsul - bolnavul era pierdut. Cu această condamnare la moarte, bolnavul fu adus la mine. îi dădui, sfatul ca să mai încerce odată cu apa, numai zece secunde, (să intre şi să iasă), şi succesul trebuie să fie sigur. Aşa a făcut bolnavul meu şi in câteva zile s-a vindecat.
în astfel de cazuri aveam întotdeauna convingerea că apa se întrebuinţa cu intenţie, într-un mod aspru şi violent, cu scopul de a intimida poporul, în loc de a-i inspira curaj.
Cei care voiesc o cură serioasă de apă, după ce vor fi aplicat mijloacele de întărirea corpului, să înceapă mai întâi cu spălările peste tot şi anume să le facă seara înainte de culcare, dacă spălările nu irită şi nu le produc insomnie ; în caz contrar, să le aplice dimineaţa. Seara nu se pierde timpul, dar şi dimineaţa totul e gata într-un minut.
Cine n-are să înceapă imediat vreo muncă manuală sau nu-face mişcare, să se mai culce pentru un sfert de ceas, (până la uscare şi încălzire).
Acest exerciţiu, făcut de două până la patrii ori pe săptămână,, sau chiar zilnic, este cea mai bună pregătire pentru baia noastră rece. Să se încerce numai ! După cea dintâi neplăcere va urma, în curând, o senzaţie plăcută şi binefăcătoare şi, ceea ce se părea la început o tortură, va deveni în curând o trebuinţă.
Un cunoscut al meu făcuse în fiecare noapte, timp de 18 ani, "băi întregi. Eu nu i le-am prescris, dar el nu le-a părăsit şi n-a fost bolnav nici o oră în aceşti 18 ani.
Pe alţii\', care făceau câte două şi câte trei băi în fiecare noapte, a trebuit să-i opresc, căci exerciţiul era prea aspru.
Cine voieşte să-şi întărească corpul şi să-şi conserve sănătatea, să nu neglijeze baia rece întreagă, să nu rămână numai cu intenţiile bune.
Popoarele, ginţi\'le şi familiile viguroase au fost întotdeauna amici ai apei reci, adică ai băii noastre întregi. Cu cât veacul nostru ia caracterul şi numele de "epocă moleşită", cu atât mai mult este timpul să ne întoarcem la vederile şi principiile fireşti şi sănătoase ale celor vechi (nu la cele artificioase şi nenaturale).
Mai sunt şi astăzi, mai cu seamă familii din înalta aristocraţie, bărbaţi cu vază, care privesc aplicarea noastră de apă ca o tradiţie a casei şi ca un mijloc de educaţie foarte important pentru cultivarea sănătăţii, pe care voiesc a-1 conserva şi pentru urmaşii lor.
Prin urmare, nu trebuie să ne fie ruşine de cauza ce susţinem
b) Baia complet rece pentru bolnavi
La descrierea diverselor boli, (în partea a treia), se va arăta lămurit când şi de câte ori să se întrebuinţeze aceste băi. Aici facem numai câteva observaţii\' de natură generală.
Un organism sănătos, viguros, e în stare sâ elimine materiile nesănătoase ce se depun. Corpului slăbit de boală trebuie să i se dea ajutor până ce va fi în stare să facă această lucrare. Acest ajutor este de multe ori baia complet rece, care serveşte ca mijloc de întărire a corpului.
Aplicarea principală se face însă la bolile ce au ca prevestitor frigurile violente sau insomnia.
Un asemenea foc de friguri trebuie stins : altceva nu ajută, orice incendiu se stinge cu apă : asemenea şi focul se stinge prin băi reci complete. De câte ori cineva simte că-1 arde corpul, să facă baie rece, (friguri, inflamaţiuni, tifos etc).
Am aflat de mult că, în cele mai multe case de sănătate pentru cei săraci, care nu puteau să-şi permită luxul unei cantităţi mari de chinină, se întrebuinţează cura de apă.
în timpul din urmă, am citit cu bucurie prin gazete, că, mai ales în spitalele mari militare din Austria, a început iarăşi a se trata cu apă unele boli, ca tifosul. Şi dacă mi-e permis a întreba : de ce numai tifosul să fie tratat cu apă şi nu şi celelalte boli, care sunt coroiate frigurilor ? Cine a zis A, trebuie să zică şi B.
Insă nu toţi\' bolnavii sunt în stare să se folosească de băile de putină sau de bazin. Unii sunt aşa de slabi, că nu se pot mişca. Oare aceşti bolnavi să fie lipsiţi de întrebuinţarea apei reci ? Nicidecum ! Aplicările noastre de apă sunt aşa de variate, cu atâtea grade, încât şi cel mai sănătos, ca şi cel mai greu bolnav, poate găsi aceea ce i se potriveşte. Este vorba numai să ştie alege bine întrebuinţarea.
Cei greu bolnavi, care din cauza slăbiciunii nu sunt în stare să facă băi, pot fi spălaţi pe tot corpul chiar în pat. Aceste spălări se repetă de câte ori corpul are o căldură prea mare.
însă, la aceşti greu bolnavi, să ne ferim a proceda prea brusc cu apă rece, sau prea mult deodată.
Baia complet caldă |
sus |
Baia complet caldă se face, ca şi cea rece, de oamenii bolnavi şi de cei sănătoşi.
Când intri în apă, vasul să fie plin aşa încât să-ţi ajungă până la gât. Şezi în apă 25-30 de minute. Apoi treci repede într-o altă putină plină cu apă rece, în care te culci, ţinând numai capul afară. In lipsa acestei puţine, îţi speli tot corpul cu apă rece. Aceasta sâ ţină numai 5-6 secunde. Apoi, fără să te ştergi, te îmbraci repede şi te plimbi, prin odaie sau afară, cel puţin o jumătate de ceas, până ce corpul se usucă şi se încălzeşte. Ţăranii pot imediat să se apuce de lucru. Apa caldă trebuie să aibă o temperatură de 26-28 grade, la persoane mai în vârstă de 28-30 grade R. Termometrul trebuie ţinut mai mult timp în apă, ca să ne arate exact gradul de căldură. Graba şi neglijenţa strică totul. Al doilea mod de a face această baie este următor :
Vasul se umple cu apă caldă, ce are însă o temperatură de 30 -35 grade R., dar niciodată mai mare de 35 şi mai mică de 28 grade. E de recomandat 31-33 grade R.
în această baie intri de trei ori în vasul cu apă caldă şi de trei ori in vasul cu apă rece. Baia întreagă trebuie să dureze 33 de minute ; diferitele schimbări se împart astfel, (punându-se ceasul pe scăunel, lângă vasul cu apă, şi\' numărându-se) :
10 minute în apă caldă ;
1 " " " rece;
10 " " " caldă;
1 " " " rece;
10 " " " caldă ;
1 " " " rece;
Totdeauna se isprăveşte cu apa rece.
Oamenii viguroşi se aşează în vasul cu apă rece şi intră încet până la cap. Persoanele mai sensibile se aşează, şi spală repede pieptul şi spatele \', fără a se afunda. Capul nu se udă niciodată, şi dacă se udă, îl ştergem îndată.
După ce ieşim din baie, să ne ştergem numai spre a ne putea îmbrăca.
Aici dăm iarăşi peste prejudecata că nu e bine ca o răceală bruscă să urmeze căldurii. Băile calde trebuie să fie de o temperatură mai ridicată decât cea normală. Corpul este îmbibat cu atâta căldură, încât poate prea bine să susţină lupta cu apa rece. Cui îi displace pentru prima oară să intre în vasul rece, să facă mai întâi o spălătură cu apă rece peste tot corpul şi va căpăta curaj. Cine a încercat odată, cunoaşte efectul binefăcător şi nu mai face niciodată o baie caldă fără ca să facă pe urmă şi una rece. Mulţi care tremură de frică, se deprind la urmă atât de bine, încât trebuie să-i sfătuim să aibă limite şi să nu guste prea mult din această plăcere.
Furnicăturile şi gădiliturile pielii ce se simt la intrarea dintr-o baie rece într-una caldă, mai cu seamă la picioare, nu trebuie să sperie pe nimeni, căci ele devin la urmă foarte plăcute.
Şi aici, ca şi la toate băile calde, nu întrebuinţez numai apă simplă, ci apă amestecată cu diferite fierturi de buruiene.
în teză generală, însă, trebuie să spctn că sunt pentru băile reci. şi numai în cazuri foarte rare şi excepţionale mai prescriu băi calde. Băile reci dau totdeauna efectele cele mai binefăcătoare şi chiar uimitoare, de aceea le prefer pe acestea.
Cititorii să ţină deci seamă de această observaţie importantă.
\' Adică arunci apă peste umeri până când iţi udă toată spinarea.
Recomand băi calde unor oameni sănătoşi, dar slabi, numai atunci când nu pot suporta băile reci. însă după apa caldă trebuie să facă spălări cu apă rece.
Principiile şi practica mea în această privinţă sunt următoarele : persoanelor viguroase, rumene la faţă, na le prescriu niciodată băi calde. Şi apoi, chiar lor le place apa rece.
Le recomand, însă, persoanelor mai tinere, anemice, nervoase şi mai ales acelora care sunt predispuse la crampe, reumatism etc. Recomand aceste băi mai cu deosebire mamelor, sleite şi slăbite de timpuriu de tot felul de necazuri.
E de ajuns ca în fiecare lună să facă o baie de 28 grade R., urmată de o spălătură rece, baia întreagă durând 25-30 minute.
Cei predispuşî la reumatism, podagră etc. să facă două asemeni băi în fiecare lună.
în timpul verii, persoanele mai tinere să încerce numai cu băile reci.
Oamenilor slabi şi mai în vârstă le recomand, cel puţin odată pe lună, o baie caldă, de 28-30 grade R., cu o durată de 25 de minute, urmată de spălătură rece. Ei se vor simţi mult mai bine, deoarece transpiraţia va deveni mai mare şi circulaţia sângelui mai vie.
b) Baia complet caldă pentru bolnavi
Diferitele cazuri de boală ne spun în care din ele se întrebuinţează cu folos baia caldă întreagă.
Băile urmăresc un scop îndoit : într-un caz, vor mări căldura corpului, înal doilea, vor contribui la dizolvarea şi eliminarea unor materii, pe care corpul bolnav nu este în stare să le înlăture.
Băile calde se prepară ca :
a) Băi cu flori de fân ;
b) Băi cu paie de ovăz ;
c) Băi cu molid ;
d) Băi mixte.
a) Baia de flori de fân - Punem un săeuleţ cu flori de fân într-o căldare cu apă fierbinte, lăsându-1 să fiarbă cel puţin un sfert de ceas.
Apoi golim căldarea în vasul cu apă caldă sau rece, după trebuinţă. Această baie este cea mai nevinovată : este baia normală pentru încălzirea corpului. Chiar şi oamenii sănătoşi o pot întrebuinţa. Această apă desfundă radical porii.
b) Baia de paie de ovăz - Punem o mână bună de paie de ovăz să fiarbă într-o căldare cu apă, timp de o jumătate de oră, apoi procedăm ca mai sus.
Această baie are efect mai mare decât baia de flori de fân şi este excelentă în bolile de rinichi, de băşică, piatră reumatism etc.
c) Baia de molid (brad) se prepară astfel : luăm ghinda sau ace de molid sau de brad, proaspete, ramuri tăiate mărunt, şi le fierbem în apă o jumătate de ceas ; apoi facem ca mai sus. Această baie, deşi e mai slabă decât baia de paie de ovăz, totuşi are o înrâurire favorabilă asupra rinichilor şi a băşicii, dar mai ales asupra pielii pe care o înviorează şi o întăreşte. Ea e adevărata baie pentru oamenii mai în vârstă.
d) Băi mixte se numesc acelea în care punem împreună floare de fân şi paie de ovăz, care fac ca baia să aibă un miros mai plăcut.
- Da, ştiu că băile sunt bune, îmi zise cineva, dar sunt cam scumpe şi greu de realizat.
Cu drept cuvânt mi-ar putea spune cineva aceste vorbe dacă l-aş trimite la Reichenhall sau la Karlsbad, ori în vreo altă staţie balneară ; ar avea drept să-mi spună aceste vorbe dacă i-aş prescrie ca în fiecare baie să toarne 1/2 sau 3/4 din sticluţele cele preparate de farmaciile din străinătate, care costă atât de scump.
Dar în cazul meu, nimeni n-are a se plânge. Cel mai sărac poate să-şi facă băi de acestea cu uşurinţă şi fără cost, mai cu seamă câ. are la îndemână extractul cel mai pur, veritabil, nealterat sau falsificat, pe care îl poate găsi pretutindeni, vorbim de apă.
Tocmai pentru clasa aceea fără mijloace multe, m-am îngrijit ca sa-i pot procura mijloacele de a putea gusta din binefacerile băilor, rare au o influienţă atât de bună şi de favorabilă asupra oamenilor.
De călătorit n-are nevoie, decât cel mult să meargă până la grajd sau la magazia unde se ţine fânul, ori să facă un drum până în păduricea cea mai apropiată. De costat aceste băi nu costă nimic, cel mult câteva vorbe bune ; flori de fân sau paie de ovăz le dă cu plăcere fiecare ţăran unui sărac. Iar o putină şi o cadă le are şi un sărac în gospodăria sa, şi dacă nu, orice vecin e gata să-i împrumute. Cred că toţi s-au convins de scumpetea acestor lucruri.
în ceea ce priveşte osteneala şi posibilitatea de realizare, n-avem decât să punem următoarea întrebare : Oare ar fi mai bine pentru tine şi pentru toţi ai tăi, să stai săptămâni întregi în pat şi să zaci greu bolnav ?
In ce priveşte munca şi greutatea nici că mai încape vorbă : mai de grabă numesc lene şi rea voinţă de a nu voi să dai ascultare celor ce spun. Cine umblă cu astfel de idei în cap, nici nu merită o astfel de baie.
3.Băile parţiale
Clasific următoarele băi sub numele de băi parţiale, pentru că cuprind părţi speciale ale corpului, dar mai ales pentru a nu mai face capitole mari.
a) Baia de mâini şi de braţe
Mai târziu vom vorbi mai mult despre aceste băi, dar acum observăm numai atâta :
Cineva suferă la un deget. Eu caut ca tot degetul, tot corpul să fie sănătos, şi atunci se va vindeca şi degetul. Trebuie să facem băi de mâini şi de braţe.
b) Baia de cap
Baia de cap este una din cele mai importante. Ea se poate face în modul următor :
Punem un vas cu apă pe un scaun şi ţinem partea de sus a capului în apă rece ca un minut, apoi în apă caldă 5--7 minute. Luăm apă cu mâna şi udăm tot părul, ca să nu rămână nimic uscat.
După baie să ştergem bine părul, să stăm în casă cu o căciulă în cap sau să-1 avem înfăşurat cu prosopul, până când se usucă părul.
Nimeni să nu umble afară sau să stea în curent cu părul ud.
Celor cu părul scurt le recomand baia rece, iar celor cu părul mare baia caldă.
Băile de cap sunt bune contra durerilor de cap, contra bubelor, a mătreţii etc.
Curăţenia e necesară corpului întreg, cu atât mai mult capului. De aceea toţi să-şi spele capul cât mai des, dar mai ales copii. Recomand îngrijirea părului, fiindcă prin aceasta se împiedică formarea unui strat, din care provin atâtea dureri de cap.
c) Baia de ochi
Aceasta se poate lace caldă sau rece. Se procedează în modul următor : cufundăm faţa în apă rece, deschidem ochii şi stăm aşa ca la 15 secunde. Apoi ridicăm capul şi după 20 secunde punem iarăşi fruntea şi ochii în apă. Aşa se poate face de 4-5 ori. Baia caldă, la o temperatură de 24-26 gr. R., să se termine totdeauna cu o baie de apă rece sau să spălăm ochii cu apă rece. Apa de baie poate să fie şi apă de ierburi. Se recomandă feniculul (anason mare) sau silurul (buruieniţă).
a) Baia de ochi rece are un efect excelent asupra ochilor sănătoşi dar slăbiţi. Ea întăreşte întreg aparatul vederii, atât în interior, cât şi în afară.
b) Baia de ochi caldă se întrebuinţează spre a muia abcesele .de la ochi, a dizolva şi a extrage din interiorul ochiului orice lichid nesănătos.
Ca toate aplicaţiile noastre de apă, şi aburii lucrează în forma cea mai blajină şi, de aceea, nevătămătoare. Cu toate acestea trebuie să se bage de seamă la aplicarea aburilor de apă. Un bolnav, dacă îi aplică bine şi după prescripţie, se poate face sănătos, dar un om sănătos se poate îmbolnăvi, dacă neglijează măsura. Dacă, de exemplu, cineva iese afară îndată după baia de aburi, fără să se fi răcorit mai întâi, poate răci şi se poate îmbolnăvi rău, chiar de moarte. întrebuinţate bine, însă, băile de aburi nu pot fi nicidecum primejdioase.
Oare aburii sunt necesari vindecării ? Când o menajeră îşi spală rufele, întrebuinţează şi apa caldă, şi rece. Apa caldă dizolvă murdăria, cea rece o spală. Tot aşa e şi la înlăturarea bolilor. Căldura descompune şi elimină sucurile stricate. Prin răceală corpul devine robust şi întărit.
Orice corp trebuie să aibă o cantitate oarecare, o măsură oarecare de căldură.
Corpul sănătos are în sine destulă căldură naturală şi n-are nevoie să i se mai dea.
Orice corp bolnăvicios, însă, simte lipsa căldurii interne necesare. Pentru pacienţi ajung înfăşurările şi compresele, pentru alţii\' sunt mai buni aburii.
Cum se întrebuinţează aburii ?
A trebuit să fac multe experienţe până când am ajuns să pot răspunde la această întrebare, că aburii nu trebuie să lucreze, în acelaşi timp, asupra corpului întreg, ci numai asupra părţilor lai. Când ne doare un braţ, nu trebuie să slăbim tot corpul prin aburi ci numai braţul, asupra lui să lucreze aburii direct.
La băile parţiale aburii ating numai partea corpului ce suferă şi lasă celelalte părţi ale corpului intacte şi neslăbite. Numai partea cea bolnavă e pusă sub influienţa aburului, celelalte părţi, ori restul corpului sănătos rămân afară, ca apoi să dea părţii bolnave concursul său.
Se întâmplă de multe ori că aburii luaţi în mod parţial să folosească de minune, dar să nu se abuzeze de ei într-un grad mare, căci pot dăuna. Modus est in rebus ! Numai cu tact şi cu măsură. Câteva indicaţii pentru cazuri speciale n-ar strica. Dacă im convalescent de tifos sau de altă boală grea, care e încă slab, ar voi să facă baie parţială la cap sau la picioare, să nu le facă tari şi prea dese, căci el e şi anemic şi sărac în sucuri.
Aceasta se poate spune despre toţi acei ce sunt anemici ; puţini aburi sunt buni ; mulţi, le strică, sugându-le şi puţinul sânge ce le-a mai rămas.
Nici oamenii graşi şi corpolenţi să nu facă multe băi de aburi, căci tocmai ei sunt anemici şi ar putea deveni repede şi mai săraci de sânge.
Un pacient se plânge că simte dureri violente în picioare. El doreşte să-şi ţină picioarele slabe în aburi. Ar fi o prostie dacă te-ai potrivi lui. Pe un asemenea om slab nu trebuie să-1 mai stoarcem prin năduşeli. In loc de aburi să facă mai bine băi de apă până la jumătatea corpului, să-şi toarne mai des apă pe genunchi. Iată diferite feluri de apuri pe care le-am adoptat :
1. Aburi la cap
întrebuinţarea aburilor la cap cere câteva mici pre\'gătiri. Avem trebuinţă de un vas de lemn cu capac, de două scaune şi de o pla-pomă, sau cearceaf de lână, pentru învelirea pacientului ; un scaun serveşte pentru şezut, iar pe celălalt, care e mai jos, stă ciubărul.
Turnăm apă fierbinte în vas pe 3 sferturi, fără să-1 umplem ; punem capacul şi, deasupra, o pătură udă, ca să nu iasă aburii. Pacientul se dezbracă până la brâu şi pune pe pantaloni o cârpă uscată, spre a nu i se uda pantalonii. Se aşează pe scaunul cel mare şi se reazemă cu mâinile de urechile vasului. Corpul şi vasul se acoperă cu cearceaful de lână din toate părţile, ca să iasă aburii.
Acum ridicăm capacul de pe vas şi aburul năvăleşte asupra capului, a pieptului şi a spinării, începându-şi acţiuni\';\'..
Pacienţii slabi să stea comod, mai cu seamă cei ce suferă de dureri de spinare. De asemenea pacientul să nu ţipe ş isă geamă, spunând mereu că nu mai poate de durere etc.
In primul moment cineva se poate speria de temperatura fierbinte, dar se desprinde în curând. La început ridicăm în sus capul, îl întoarcem în toate părţile, apoi iarăşi ne plecăm corpul.
De temut nu e absolut nimic. Nu cunosc nici un caz când aburii la cap au putut vreodată dăuna, dacă s-au făcut după prescripţiile date. Numai aceia care se cred prea deştepţi şi care nu se iau după prescripţii o păţesc.
A.plicarea ţine 18-24 minute, pacientul să ţină deschişi ochii şi gura şi succesul va fi sigur.
După 18-24 minute dăm la o parae cearceaful sau plapuma şi spălăm bine corpul cu apă rece. Pacientul face mişcare iarna prin casă, iar în timpul verii afară.
Fiindcă aburul câteodată nu are o influenţă binefăcătoare asupra ochilor şi stomacului, să se pună în apa caldă şi ierburi : excelentul ananas, jaleş; soc; flori de tei. Dacă pacientul nu va dispune de acestea să pună în apă o mână de urzici sau de flori de fân.
La oamenii normali aburul işi arată îndată efectul. Persoanele slabe, anemice pot pune în baia de aburi şi-o cărămidă încălzită în foc, ca la 8-10 minute după ce a început aplicarea, după care sudoarea ţâşneşte din toţi porii.
în timpul iernii să se facă baia de aburi intr-o cameră încălzită şi să nu se iasă afară decât după o jumătate de ceas în urma spălării cu apă rece. Altfel pacientul işi atrage nu numai o boală gravă, ci chiar moartea.
Cea mai simplă spălare rece se face, mai cu seamă la persoane slabe, astfel : pacientul se spală repede cu un ştergar şi cu apă proaspătă. Aceasta se întrebuinţează la umflături la cap, bube pe cap, curgerea urechilor, şi, în genere, la dureri ce cer secreţii mari de cap.
După aceasta se poate întrebuinţa, în loc de spălare, duşul, tur-nându-se încet 1-2 urcioare de apă rece peste părţile aburite şi spălându-se bine pieptul.
Cine poate să facă imediat o baie rece, după baia de aburi la cap, va avea mare folos.
La răceli, dureri de cap, dureri reumatice şi spasmul la ceafă şi la umeri, la friguri de baltă şi la dureri de piept, boli care de regulă însoţesc guturaiul, aburul face mari servicii.
Două sau trei băi de abur la cap, în curs de trei zile, pot să vindece capul şi gâtul umflat ; de asemenea, şi inflamaţia de ochi. Bolnavul e bine sa facă seara şi o baie de picioare, în care intră puţină sare şi cenuşă. Se poate întrebuinţa cu efect această baie şi la congestii, chiar după apoplexie.
Să nu se sperie nimeni că o baie de aburi la cap îi va dăuna sub pretextul că va trage sângele în cap. Frica esle neântemeiată. Părerea mea e ca să se facă în acest caz o baie de aburi la cap, cap care să dureze 15-20 de minute, după care să se facă şi o baie de aburi la picioare. Să nu se facă multe băi de acestea, cei mult două pe săptămână, dar în unele cazuri se poale face şi la două zile câte o baie, dar cu o durată mai scurtă (minim 15 minute, maxim 20).
2. Aburi la picioare
Baia de aburi la picioare se face în modul următor :
întindem o plapumă de lână lată şi groasă peste un scaun. Pacientul se aşează pe scaun, având numai picioarele dezbrăcate, înaintea lui stă un vas de lemn plin cu apă fierbinte, mai bine de jumătate. Pacientul îşi aşează picioarele pe cele două beţe pe care a avut grijă să le pună pe ambele laturi ale vasului, lângă fiecare ureche. în locul betelor poate fi un lemn bine fixat în urechile vasului. Apoi se întinde pătura de lână peste picioare şi peste vas încât să nu se piardă aburul. în apă se pot pune şi flori de fân, precum şi cărămizi încălzite, din 10 în 10 minute. Numărul bucăţilor de cărămidă este după efectul pe care cineva vrea să-1 aibă.
Baia poate ţine de la 5 la 20 minute.
După baia de aburi urmează spălătura cu apă rece. Persoanele viguroase pot suporta să li se toarne apă rece peste genunchi. încolo se procedează ca la băile de aburi pentru cap.
Baia de aburi la picioare se întrebuinţează de acei ale căror picioare asudă mult şi au un miros neplăcut, de persoanele cu picioarele umflate, precum şi de cei care au picioare reci, fără transpiraţie.
Pentru anemici se recomadă o baie de aburi la picioare ; cunosc foarte multe cazuri în care astfel de băi au ajutat foarte mult.
în genere, oricine suferă de ceva la picioare, de umflături, de bătături, de anemie, să se folosească de aceste băi şi se va simţi din ce în ce mai bine.
Mi s-a întâmplat de multe ori să aud multe plângeri contra deranjului ce l-ar pricinui astfel de băi de aburi la picioare. Aş întreba numai : Nu e oare mai greu o baie completă ? Nu e oare mai greu să bei un număr mare de pahare de ceai şi să-ţi torturezi corpul acoperindu-te cu fel de fel de saltele de puf, pentru a te încălzi ? Cititorii să se gândească la toate acestea.
Nici aceste băi să nu se facă prea des ; odată sau de două ori pe săptămână e de ajuns ; numai persoanele viguroase pot face băi de aburi la picioare de trei-patru ori pe săptămână.
3- Baia de aburi de şezut.
Această baie aduce servicii bune oricui sufere de ceva la părţile abdominale ale corpului.
După ce se toarnă apa fierbinte în oală, pacientul se aşează şi se înveleşte, apa ca aburii să nu se piardă în zadar. în scurt timp, tot corpul va asuda. Aplicarea ţine 18-24 minute. După baia de aburi urmează spălarea sau baia de apă rece.
Baia de aburi de şezut dizolvă şi elimină orice sucuri rele. Totdeauna e bine să se amestece şi flori de fân, sau paie de ovăz în apă.
La durerile reumatice şi la alte boli ale abdomenului, precum şi umflături de băşică şi la boala de apă, întrebuinţez aburi cu flori de fân. Am obţinut rezultate minunate, făcând băi de aburi de şezut cu coada calului, când pacientul nu putea să urineze cu uşurinţă. Răceala sau infiamaţia băşicii se vindecă, de asemenea, prin această baie.
4. Aburi asujira unor părţi bolnave
în multe cazuri, aburii fac bine la dureri de ochi, de urechi, de gură, de degete, de mână, de braţ, de dinţi, etc. Iată un exemplu :
O insectă veninoasă ne pişcă de mână sau de braţ, mâna se umflă, doare si infiamaţia ameninţă să se întindă. înfăşurând mâna şi braţul şi ţinându-le în aburi, în scurt timp ne vom simţi mai bine.
Oricând vreo rană s-a obrantit şi ameninţă să otrăvească sângele, să ne grăbim a aplica baia de aburi, ce dizolvă şi elimină răul.
Cineva e muşcat de un câine bănuit că ar fi turbat. Până să vină un medic sau alt ajutor, i se poate da, cel puţin deocamdată, ajutor prin aburi.
De regulă eu pun în apă şi o mână de flori de fân.
Pentru crampe, ori şi unde s-ar simţi, să se facă o baie de aburi în acel loc, la licioare sau la mâini. Mai pui şi infuzie de flori de câmp (fân).
Pentru o baie de aburi la ochi e bine să se pună în ea anason sau chimion dulce, care este foarte ieftin.
Pentru urechi e bună, de asemenea, o baie de aburi, în care să se pună urzici.
Să nu se abuzeze de acest soi de băi, maximum e de 20 de minute, minimum de 10 minute.
Aburii meniţi pentru ochi, urechi sau spre a fi înghiţiţi, să nu fie niciodată prea fierbinţi.
Turnări (duşuri) |
sus |
Duşurile, sau mai bine zis turnările, ce se aplică la mine, sunt următoarele :
1. Turnări pe genunchi.
Ne descoperim picioarele până peste genunchi şi, aşezandu-ne pe scaun, punem picioarele în vas. Turnarea se începe cu o stropitoare mică, uşor de dirijat, udându-se pe deplin amândouă, picioarele până peste genunchi. Stropirile următoare udă numai unele părţi de la picioare, mai cu seamă rotula genunchiului şi pulpele. Apoi din altă stropitoare se varsă de câteva ori pe gura ei cea mare, ca şi cum am clăti picioarele.
Persoanele bolnave, slabe sau nedeprinse cu aceste udări, tremură la început, dar în scurt timp vor simţi puterea lor întăritoare. La început recomand numai 2-3 stropiri de apă, acelora care sunt convalescenţi, anemici sau care au picioare slabe, lipsite de muscu
latură, tot aşa şi pentru începători. După câteva zile ne putem urca la 4-6, apoi la 8-10 stropiri.
După 8-10 turnări toate durerile au dispărut; pacientul aşteaptă cu plăcere să-şi facă turnarea.
2. Turnări pe picioare
în loc să turnăm apa numai pe genunchi, putem uda picioarele de sus până .jos. Cu prima stropitoare udăm încetinel picioarele începând de sus, sau de jos, iar cu a doua stropitoare turnăm mai tare. Cine se poate ţine pe picioare, pune să i se toarne apă stând drept.
La această aplicare se începe cu prima stropitoare de jos, de la picioare, şi se udă corpul până peste brâu, iar cu celelalte stropitori se toarnă apă peste tot corpul inferior de la şolduri în jos, înainte şi îndărăt. Această turnare să se facă regulat după aburirea picioarelor.
Efectul acestui fel de turnare poate înlocui turnarea pe genunchi. Eu insă nu-1 întrebuinţez din mai multe motive.
4. Turnări dorsale pe spinare
Cu prima stropitoare de apă udăm partea din dos, de la călcâi până la gât. Celelalte 3-5 stropitori se toarnă egal peste toate părţile corpului, dar mai ales pe spinare ; cei nervoşi şi sensibili, să nu exagereze. După udarea cu stropitoarea, să se spele iute pieptul, trupul şi braţele.
Acest fel de udare întăreşte mai ales şira spinării şi regulează circulaţia sângelui.
Udarea spinării ajută foarte mult la circulaţia sângelui şi întăreşte.
5. Turnări totale întregi
După cum arată numele, această udare e totală, de la creştet până în tălpi. Iată cum se procedează :
La duşul întreg se toarnă apă pe tot corpul, de la gât până jos.
Pacientul se aşează într-o putină, pe o scândură, îmbrăcat în cămaşă sau pantaloni de baie. Poate să stea în genunchi sau în picioare. Se toarnă vreo patru stropitori de apă. Cu prima stropitoare, ne dăm, tot corpul. Celelalte trei, sau mai multe stropitori, se toarnă peste toate părţile corpului, mai ales pe spinare, pe ceafă şi pe şolduri.
Aceste turnări se recomandă îndeosebi persoanelor sănătoase
sau corpolente.
Cine simte că-i este frig, să nu facă aceste turnări. Mai întâi să caute sâ-şi restabilească temperatura normală.
Persoanele slabe şi bolnăvicioase să amestece puţină apă caldă în cea rece. Să aibă temperatura 15-18 grade R.
Eu prefer turnarea totală (peste tot corpul), în locul unei băi complete, mai cu seamă în caz de reumatism.
Bolnavilor care au nevoie de dizolvări puternice interne le propunem ca, după ce se va turna apa, să stoarcă bine cămaşa, s-o îmbrace din nou şi să stea în ea o oră şi jumătate. în caz contrar, să ia imediat rufe uscate.
Eu nu aprob turnările repezi de apă şi duşurile violente, căci nu înţeleg ce folos pot aduce omului sănătos asemenea duşuri violente, iar bolnavului şi mai puţin. Pentru spălarea corpului nu ne trebuie tulumbe de pompieri.
6. Turnări superioare (sus).
Acestea este contrariul turnării inferioare (de jos). Pacientul se dezbracă până la pantaloni; peste aceştia pune o pătură, ca să nu se ude.
Vasul în care curge apa stă pe un scăunel şi pacientul se sprijină cu mâinile de fundul vasului, în mod orizontal.
Prima stropitoare se toarnă încet pe spinare până se udă toată, împreună cu braţele. Celelalte 2-3 stropitori se toarnă mai tare pe spate, pe şira spinării şi pe braţe. Pe gât să se toarne apă, dar pe oap, nu, afară numai când e tuns scurt.
La persoanele nervoase, delicate, să nu turnăm apă prea multă la un loc, ci egal pretutindeni.
înainte de duş şi după el să ne spălăm iute pe piept, să ne stergm, precum şi pe mâini şi pe obraz, încolo nimic, şi să ne îmbrăcăm iute, să facem mişcare sau să ne punem la muncă.
Persoanelor care au predispoziţii la îngrăşare, le recomand ca, după turnarea cu o stropitoare, să se spele pe spinare cu mâna. Prin aceasta, pielea îşi redobândeşte activitatea. După turnarea pe spate, frecăm puţin acest loc, pentru a pune sângele în circulaţie.
La a treia şi a patra turnare reacţia e desăvârşită. Pentru persoanele slabe e de ajuns o stropitoare de apă. Persoanelor începătoare le recomand să înceapă cu 1-2 stropitori ; persoanelor mai avansate 2-3, iar celor sănătoase şi 5-6 stropitori. Să nu se abuzeze niciodată.
Această turnare, e necesară totdeauna după aburirea capului (baia de aburi la cap). Udarea părţii de sus a corpului este, de regulă, în legătură cu udarea genuncilor şi anume : după ce am terminat cu turnarea pe corp şi ne-am îmbrăcat, procedăm la udarea genunchilor.
Ambele turnări sunt mijloace de întărire şi fac ca circulaţia sângelui să fie mai regulată.
Sunt mulţi care se scoală dimineaţa, se duc in bucătărie şi fac să curgă peste ei dintr-o stropitoare mică. cu o ţeava, pe spinare.
Şi dacă cuiva îi e greu sau se ruşinează faţă de o altă persoană, poate să-şi spele numai cu mâna partea superioară a corpului şi tot îi va face bine.
7. Turnări pe braţe
Dacă cineva simte dureri la braţe, e bine, să facă turnări speciale după cum am văzut la genunchi şi la picioare.
Turnările încep de la mâini şi merg în sus, până la umeri.
Ele se prescriu când ca mijloc de întărire, când pentru a regula circulata oprită în vreun punct sau a potoli durerile şi a goni din braţe reumatismul etc. Pentru cei slabi şi anemici e o mare binefacere.
8. Turnări pe cap
Trebuie să recomand turnări pe cap, mai ales contra durerilor de ochi şi de urechi. Apa se toarnă pe cap şi e bine să cadă în jurul urechilor, pe maxilare şi chiar două secunde pe ochii închişi. La început ajunge o stropitoare de apă, apoi două. După turnare capul trebuie şters bine.
E) Spălări
Spălările se împart în spălări complete şi parţiale. Corpul întreg, sau o parte, să se ude egal. Nu trebuie să se frece corpul.
Orice spălare să se facă egal şi repede, nici una să nu ţină mai mult decât un minut, cel mult două.
Mai repet aici, cine are corpul rece sau cui îi e frig, acela să nu se spele. Prin apă rece i-ar scădea şi mai mult căldura naturală şi ar urma negreşit un guturai şi alte inconveniente.
a) Pentru cei sănătoşi
Spălăm repede corpul întreg de sus până jos, în afară de căpiată cum se procedează :
Luăm un prosop aspru, îl înmuiem in apă şi începem a ne-spăla pe piept şi pe pântece. Apoi vine rândul spinării. în fine, spălăm braţele şi picioarele.
Totul ţine un minut sau cel mult două. Niciodată să nu ne spălăm în curent.
Fără a ne şterge cu ceva, ne îmbrăcăm iute şi muncim ceva sau facem mişcare, până ce se încălzeşte şi se usucă pielea.
Spălarea corpului întreg ar fi mai bine să se facă dimineaţa.
Tocmai atunci avem destulă căldură în corp şi spălarea ne înviorează. Timp nu se pierde, căci totul ţine un minut şi îndată ne-putem apuca de lucru.
Primăvara şi vara mulţi se plimbă dimineaţa. înainte de a. ieşi de acasă, să încerce să-şi spele tot corpul.
Cine nu poate să facă mişcare sau să muncească, n-are decât să se culce după spălare, stând la căldură o jumătate de oră. Dacă nu în toate zilele, cel puţin de 3-4 ori pe săptămână e bine să-şi spele cineva corpul şi nu-i va pare rău.
Dacă cineva nu se poate spăla dimineaţa, poate face aceasta oricând, numai să respecte regulile arătate.
Ce bine e ca, după munca obositoare de peste zi, să ne spălăm corpul. Doresc mult ca acest procedeu să fie mai cunoscut. Noaptea, înainte de a se culca, e minunat a se întrebuinţa apa, după cum am arătat mai sus. Nici nu ne pierdem timpul.
Mulţi care nu puteau dormi noaptea, au întrebuinţat aceste spălări cu cel mai mare succes. Ele însă nu sunt bune pentru persoanele iritabile.
în timpul iernii sfătuiesc ca să se stea zece minute în pat şi, după ce s-a încălzit tot corpul, fără a fi asudat, să se procedeze la spălare.
b) Pentru bolnavi
M-am convins din experienţă că, tocmai bolnavilor nu le foloseşte frecarea şi frământarea corpului, din contră, le pot dăuna mult.
Bolnavul să-şi spele tot corpul şi tălpile picioarelor în mod egal.
Iată cum se fac spălările : pacientul sade în pac şi i se spală pieptul şi pântecele (abdomenul).
Cine nu e slab de tot, se spală singur. Vine rândul braţelor şi al picioarelor. In trei-patru minute totul e gata şi pacientul se simte bine, ca născut din nou.
Cei greu bolnavi pot împărţi spălarea în 2-3 părţi. Dimineaţa să li se spele pieptul, abdomenul şi braţele, după amiază spinarea şi picioarele, sau : dimineaţa pieptul şi abdomenul, la amiază spinarea şi seara braţele şi picioarele.
O spălare rapidă şi îngrijită nu poate strica niciodată, fie şi cu apa cea mai rece.
La friguri violente, la tifos şi vărsat, spălaturile corpului joacă rolul principal şi înlocuiesc totdeauna băile întregi, reci, ce nu s-ar putea face din vreo cauză sau alta.
Prin aceste spălări ale corpuhlui întreg, am vindecat multe boli, ca : guturaiul, friguri, vărsatul, tifosul şi altele.
La persoane slabe întrebuinţez adeseori, în loc de apă, oţet subţiat cu apă. El curăţă şi mai bine pielea, deschide porii şi întăreşte.
2. Spălarea parţială
Această spălare nu priveşte corpul intreg, ci numai o parte a lui.
Spălăm un braţ un picior, etc. cu mâna, sau cu o cârpă, şi cu apă rece. Încolo sunt de respectat aceleaşi reguli ca mai sus.
Orice ar fi inflamat : deget, mână sau altceva ; să se stingă în grabă şi totdeauna cu apă.
înfăşurările sau înfăşările se împart în :
1. înfăşarea capului.
înfăşarea capului se face în două moduri :
Se spală capul întreg, faţă şi părul. Acesta din urmă trebuie să fie udat. Apa să pătrundă până la piele, dar să se stoarcă apoi părul de apă, ca să nu rămână încărcat. Apoi înfăşurăm bine capul, încât să se vadă numai ochii. După o jumătate de ceas părul va fi uscat (la dame nu !).
Spălarea se poate repeta de 2-3 ori, cârpa cu care înfăşurăm capul să fie bine uscată. A doua şi a treia spălare poate să dureze o jumătate de oră, dar să se observe c,a între fiecare spălare, părul capului să fie bine uscat.
La sfârşitul celei din urmă aplicări să ne spălăm sau să ne clătim iute capul şi gâtul cu apă rece şi să ne ştergem cu un prosop.
Când cineva vrea să scape de bubuliţe din cap, când simte dureri reumatice mai violente, etc, atunci spălarea se face tot ca mai sus, dar îşi înfăşură capul cu două cârpe.
Prin înfăşurarea capului se combat cu succes durerile de cap mai ales cele de natură reumatică provenite din răceală, mătreaţa, bubuliţele etc.
2. înfăşurarea gâtului
Udăm bine gâtul cu apă rece, apoi îl înfăşurăm de 3-4 ori cu e cârpă de pânză groasă şi uscată, fără a strânge tare, ci numai atât cât să nu pătrundă aerul rece.
înfăşarea se mai poate face in modul următor : luăm un prosop moale, îl udăm cu apă rece ş iînfăşurărn gâtul. Deasupra înfăşurăm un prosop uscat şi încă o legătură de lână sau flanelă.
Orice aplicare să se facă repede şi cârpa să fie bine adaptată, încât să nu pătrundă aerul la gât.
După experienţele mele de până acum, sunt în contra aplica-ţiunilor lungi ale apei la gât; se întâmplă tocmai contrariul : in loc de îndreptare, agravare. Atunci nu mai pot convinge un bolnav, care a procedat greşit, să mai întrebuinţeze apa ; nu vrea să te mai asculte şi o imposibil să-1 convingi că greşeala a fost numai a lui. Toate acestea observaţiuni le fac şi relativ la tratarea gâtului.
Infăşările la gât au de scop să activeze circulaţia sângelui, să îndrepte circulaţia dintr-un loc, pe unde circulă prea mult, spre un loc, unde e stagnaţie, să calmeze temperaturile prea ridicate şi invers.
Legătura la gât să nu o ţinem toată noaptea, căci va produce la gjt prea multă căldură, ci numai cel mult două ore. La fiecare jumătate de ceas să schimbăm cârpa udă, adică să o muiem din nou în apă.
Nu la toţi pacienţii se aplică la fel : la unii, care au mai multă căldură, se procedează într-un fel ;la alţii, cu temperatura mai scăzută, altfel.
înfăşarea gâtului se prescrie la gâlci, la inflamarea gâtului, a omuşorului şi chiar la dureri de cap, ce se combat prin înfăşarea altor părţi ale corpului, sau a corpului întreg.
3. Broboada (şalul).
Broboada este o aplicare specială pentru piept şi partea de sus a spinării. Această basma de lână e cunoscută de toţi Şalul e o bucată de stofă pătrată, care se îndoieşte în formă de triunghi şi se pune peste spate, cu partea cea mai lată in sus. Muiem broboada în apă rece, o stoarcem şi o punem pe corp, iar deasupra ne legăm cu o pătură de lână, ca să nu pătrundă aerul.
In scurt timp vom simţi că se dezvoltă în corp o căldură plăcută şi că broboada se încălzeşte.
Aplicarea broboadei să dureze o jumătate de ceas, până la un ceas şi jumătate, rar două ceasuri, când trebuie s-o muiem din nou după ce s-a încălzit bine.
Această înfăşurare dizolvă şi elimină sucurile rele când suferim de fierbinţeli, congestii, şi când ne putem aştepta la infla-maţiuni la cap, când suferim de guturai acul, de gâlci etc.
Această înfăşurare cu broboada a adus cele mai mari servicii femeilor care sufereau de cap, de ameţeli etc, mai ales dacă, în acelaşi timp, se întrebuinţa şi înfăşarea picioarelor (ciorapi uzi şi deasupra o pătură de lână), sau o baie caldă la picioare, cu cenuşă şi sare.
4. înfăşarea picioarelor
Această înfăşare se face mai totdeauna în acelaşi timp cu alte aplicări, pe care le complectează şi cărora le vine în ajutor. Această înfăşare se face în două feluri a) înfăşarea picioarelor propriu zisă.
Luăm in picioare ciorapi uzi şi peste ei ciorapi uscaţi de lână, apoi ne culcăm şi ne acoperim bine.
Cui nu-i convine aceasta, să înmoaie cârpe groase de in sau orice pânză groasă în apă amestecată cu oţet, să-şi infăşoare picioarele până deasupra gleznelor, iar deasupra o altă pătură de lână sau flanelă şi să se culce în pat, acoperindu-se bine.
Aplicarea durează de la 1 la 2 ore.
Când cineva are fierbinţeli, arderi la piept, inflamaţii în abdomen, atunci aplicarea poate ţine două ceasuri, dar la fiecare jumătate de oră să se înmoaie din nou cârpa în apă cu oţet.
Această înfăşare a picioarelor aduce servicii excelente. în toate cazurile în care dorim să extragem din picioare sucuri morbide, să scădem căldura inflamat.iilor sau să tragem sângele din partea de sus în partea de jos a corpului.
Cei care năduşesc la picioare, să facă mai. multe băi de aburi la picioare, apoi să aplice înfăşarea cu apă rece sau să incalţe ciorapi uzi şi deasupra alţii uscaţi.
Timpul cel mai potrivit este seara la culcare. Când ne deştep- , tăm peste noapte, să desfăşurăm legătura sau să tragem ciorapii din picioare.
b) Înfăşarea genunchilor
Un efect şi mai puternic îl are înfăşurarea până peste genunchi.
Aplicarea se face tot ca mai sus, genunchii mai întâi se înfăşoară o cârpă udă, de jos până peste genunchi ; apoi, deasupra o pătură de lână.
Această înfăşare o recomand pentru eliminarea fierbintele! din corp, pentru înlăturarea oboselii, pentru dizolvarea unor vânturi supărătoare in stomac şi pentru gaze învechite.
5. înfăşurarea inferioară.
Aceasta se aplică mai mult contra afecţiunilor abdomenului şi picioarelor. Ea începe la subsuori şi ajunge până peste vârfurile degetelor de la picioare. Umerii şi braţele rămân neatinse şi trebuie acoperite bine, ca să nu .străbată aerul.
înfăşarea inferioară se face astfel :
Peste cearşaful patului se întinde o pătură lată de lână. Cearceaful de in, pentru înfăşat, trebuie să fie mare ; spre a înfăşură corpul de 2-3 şi chiar de 4 ori până peste degetele picioarelor. Se îndoaie cearceaful, se înmoaie în apă rece, se stoarce şi se întinde pe pătura de lână de pe pat. Apoi pacientul se aşează şi se înfăşoară, astfel încât să se acopere toată partea de jos a corpului ; deasupra se nfăşoară pătura de lână şi peste tot vine o plapumă groasă. Mai cu seamă picioarele să fie bine acoperite.
Aplicarea ţine unul, până la două ceasuri.
Oamenii săraci, ţăranii, pot lua un sac vechi, pe care îl înmoaie în apă, apoi îl storc şi intră în el, ca şi cum şi-ar îmbrăca pantalonii, apoi se culcă pe pătură de lână şi se învelesc bine.
Efectul înfăşurării inferioare, ce se face totdeauna în legătură cu alte aplicări, este că încălzeşte, dizolvă şi elimină. Aceste înfăşurări contribuie la combaterea durerilor reumatice din picioare, a afeciunilor de rinichi, crampelor, etc.
în loc de apă rece sau caldă, întrebuinţez adeseori apă cu floare re de fân, paie de ovăz sau ramuri de brad. Mai ales cine suferă de piatră, să întrebuinţeze aceste mijloai
6. Înfăşarea scurtă.
Aceasta se întrebuinţează foarte des, pentru că e uşor de aplicat fără ajutorul altora şi are efect asupra corpului întreg.
înfăşarea scurtă se începe sub subsuori şi se termină deasupra genunchilor. îndoim în 4 sau in 6 un cearceaf gros de in, îl muiem în apă, îl stoarcem şi ne înfăşurăm corpul cu el. Ne învelim apoi bine cu o pătură de lână, ne acoperim cu o plapumă şi vom avea căldura necesară.
Persoanele slabe, anemice, să înmoaie cearceaful de înfăşurat în apă căldicică.
Oamenii săraci, de la ţară, se pot înfăşa într-un sac vechi. Sacul se înmoaie in apă, se stoarce şi pacientul intră în el până la braţe, se culcă astfel in pat şi se acoperă bine cu plapuma.
Toată aplicarea ţine un ceas sau cel mult două.
Oamenii sănătoşi, aplicând această înfăşurare scurtă o dată la opt zile, sau chiar la 14, ar preântâmpina multe boli. Acest mijloc are un efect purificator asupra rinichilor, a ficatului şi a abdomenului întreg, pe care-1 scapă de gaze, de apă superfluă, reglează circulaţia şi funcţia organelor. Se combate cu succes hidropia, suferinţele de inimă şi stomac.
înfăşarea scurtă se întrebuinţează când stomacul nu e în re-gulă, când suferim de cap şi de gât.
Când nu cunoaştem bine o boală, când nu cunoaştem sediul şi cauza ei, cel mai bun consilier este înfăşurarea scurtă.
Pacienţilor, al căror abdomen sau stomac a slăbit prin ceva, le dau sfatul ca imediat, înainte sau după înfăşurare, să-şi fricţio-neze abdomenul cu untură de porc sau cu ulei de camfor.
în caz de crampe sau dureri de stomac, se poate pune pe piele, sub infâşurătoare, cârpe muiate cu oţet. Când cineva simte frig, poate să întrebuinţeze înfăşurarea caldă.
7. Cămaşa udă.
Am ales această aplicare pentru că toate fi înţeleasă de oricine.
.Se înmoaie în apă o cămaşă de in, se stoarce bine şi se îmbracă. Te culci în pat pe o pătură de lână, cu care te înveleşti bine şi te acoperi cu o plapumă.
Orice se va simţi bine, uşor, şi va dormi de minune oricine.
Porii se deschid şi această aplicare extrage din corp sucurile rele, linişteşte, înlătură congestiile şi crampele sau durerile de sto- « mac, şi produce o căldură naturală egală. Dacă ies băşicuţe pe piele .atunci se înmoaie cămaşa în apă sărată sau în apa amestecată cu oţet.
8. Mantaua spaniolă
Mantaua spaniolă, sau înfăşurarea cea mare, este că şi baia completă şi înfăşurarea scurtă. Este o aplicare întreagă, singură suficientă, având efect asupra organismului întreg. La boli mai grele se poate face numai alternativ cu alte aplicări de apă.
în ce constă această înfăşurare mare ?
Facem o manta mare din pânză groasă de in, ca o cămaşă largă cu mâneci, deschisă în faţă şi lungă până la degetele picioarelor. Mantaua se înmoaie în apă rece sau, pentru persoanele slabe, anemice ori bătrâne, în apă caldă, se stoarce, se îmbracă şi se încheie pe dinainte. Pe pat sunt întinse pături de lână pacientul se culcă şi se înveleşte bine, aşa încât să nu pătrundă aerul ; deasupra vine o plapumă groasă.
Toate acestea să se facă foarte repede, pentru ca pacientul să nu stea nici un moment acoperit şi expus la aer.
Am vindecat oameni care sufereau de congestiuni, de stomac, de hemoroizi, de dilataţia inimii, care e cauza bolii de apă. Ei au Întrebuinţat mantaua spaniolă de două ori pe săptămână şi au scăpat de suferinţe. Mulţi din ei se folosesc şi astăzi de această aplicare, ca de un remediu universal.
Aplicarea durează unul sau cel mult două ceasuri. Omul tare, şi cu deosebire cel corpolent, poate suporta mai mult. Pentru unul mai slab, numai o oră şi jumătate.
După aplicare să se spele bine mantaua spaniolă şi se va vedea că apa devine tulbure, plină de sucuri nesănătoase, extrase din corpul omului. Toată lumea se va mira de ceea ce a fost în stare să scoată o manta spaniolă dintr-un corp omenesc.
Am văzut cazuri în care înfăşurătoarea a devenit galbenă şi cu greu a putut fi spălată, chiar cu leşie.
.Acţiunea mantalei spaniole e de a deschide porii şi de a scoate toate necurăţeniile.
Această înfăşurare mare o aplic mai ales când cineva suferă de guturai provenit din răceală generală, contra podagrei, a reu-matoismului, a tifosului, a vărsatului, precum şi spre a preveni apolcxia etc.
Când mantaua e muiată în apă cu flori de fân, cu paie de .ovăz sau cu brad, ea are un efect excelent contra multor afecţiuni.
G) Apa luată ca băutură
Să ne ferim de orice extreme, de orice exagerări. Nicioadtă -să nu bem nici apă, nici bere prea multă, dar rău fac şi aceia care nu beau apă niciodată sau foarte rar, zicând că apa nu e bună nici în cizme.
Dumnezeu a lăsat să mâncăm numai când ne e foame şi să bem când suntem însetaţi. Corpul omului, acest ceasornic viu, ar merge şi ar bate bine, dacă noi nu i-am aruca între roţi noroi, nisip şi alte necurăţenii, care îi zdruncină mersul regulat, ba poate îl opresc cu totul.
Animalele caută mâncare când sunt flămânde şi aleargă după apă când le e sete.
Tot aşa face şi omul sănătos, care duce un trai regulat ; mănâncă şi bea când îi cere corpul şi cât îi trebuie, nu mai mult. De aceea unicul şi supremul nostru principiu este : Bea când ţi-e sete, şi nu prea mult!
Cunosc persoane care in timpul unei săptămâni întregi nu beau de loc apă, iar alţii se mulţumesc numai cu un singur pahar la dejun. Niciodată nu suferă de sete şi asta se explică prin faptul că ele introduc cantităţi de apă prin mâncarea ce o mănâncă şi care e gătită cu apă suficientă.
Mai observăm aici. că nu o bine să bea cineva în timpul mâncării, ci numai după mâncare.
Cei bolnavi, mai ales de friguri sau de fierbinţeli, arderi să nu bea apă prea multă deodată, ci mai des, dar numai câte o lingură de masă, la intervale de 5-10 minute.
Un exemplu al procedeului meu, cu care şi închei această parte a cărţii : dacă cineva suferă de constipaţio şi poate să iasă decât cu greu şi vârtos, simte dureri în toată partea inferioară şi are o sete groaznică, el ar putea să bea 2, 3 şi 4 pahare de apă ; dar oricât ar bea ar fi ea şi cum ar turna apă peste o mare vâl-vătaie de foc. Apa în cazul de faţă îi strică căci ia cu sine putinile sucuri din stomac şi-1 slăbeşte şi mai mult. în loc să i se dea bolnavului apă multă deadotă, să ise dea la fiecare jumătate de oră câte o lingură mare. Făcând astfel, se va vedea ce efect bun va avea asupra lui acest tratament.
In ultimul timp s-a vorbit despre efectele bune ale apei fierbinţi de 30-35 gr. R., mai cu seamă în bolile cronice. Şi eu am avut succese cu apă caldă, dar prefer apă rece celei calde. E chestie de gust. Eu însă prefer apa rece şi proaspătă.
Cine are poftă de băut, chiar înainte de masă, să bea, asta e o dovadă, că sucurile din stomac sunt prea groase şi au nevoie de a se subţia.
Deci, pe cât e posibil, să se bea cât mai puţin la masă, pentru ca sucurile să pătrundă chiar şi cea din urmă îmbucătură. Dar după o oră, două, se poate bea, căci atunci stomacul are nevoie.
Băile de picioare
