Cine nu cunoaste ienuparul! Fructele lui sunt niste bace1 carnoase care, aruncate pe carbuni incinsi, degaja un parfum placut si purifica aerul din incaperi. Eu nu sunt adeptul fumigatiilor cu zahar, otet etc, deoarece nu concep ca prin aceasta s-ar putea reimprospata aerul. Daca este vorba sa dezinfectam o camera in care s-a aflat un mort sau persoane atinse de o boala contagioasa, sau daca e vorba ca, in timpul vreunei epidemii, sa purificam atmosfera prin fumigatii de mare amploare, atunci fumul semintelor de ienupar este cel mai bun. El distruge miasmele si elementele contagioase aflate in aer.
Bacele de ienupar au o actiune asemanatoare si in interiorul organismului uman. Ele parfumeaza gura si stomacul si previn infectiile.
Persoanele care sunt la capataiul celor grav bolnavi (scarlatina febrila, variola, tifos, holera etc), care sunt obligate sa-i sustina, sa-i asculte, sa-i slujeasca si care, in acest fel, sunt expuse zi si noapte pericolului contaminarii, aceste persoane ar face bine sa mestece permanent bace de ienupar (6-l0 pe zi). Bacele determina un gust placut in gura si favorizeaza digestia; ele purifica aerul inspirat de moleculele vatamatoare, pe care astfel le impiedica sa patrunda in gura sau in nari.
in caz de slabiciune a stomacului ne va face bine o scurta cura de ienupar, adica sa ne supunem regimului urmator: in prima zi mancam 4 bace, in a doua continuam cu 5, in a treia mestecam 6, in a patra 7 si tot asa pana in ziua a douasprezecea, cand ajungem la 15 bace; apoi coboram inapoi pe scara, diminuand in fiecare zi cu cate o baca, pana cand ajungem din nou la 5. Cunosc multe persoane care, utilizand aceasta cura atat de simpla, si-au purificat si fortificat stomacul umflat de gaze si, din aceasta cauza, extrem de slabit.
Se cunoaste de multa vreme efectul binefacator al semintelor de ienupar asupra ficatului si rinichilor, asupra calculilor etc; ele sersc de asemenea la curatarea corpului de gazele de putrefactie, de substantele alterate.
in afara de bace utilizam si ramurelele tinere de ienupar, pentru a face din ele infuzii care curata sangele si au efect in hidropizia incipienta.
Uleiul de ienupar se gaseste de obicei la farmacie. Cat despre extract, putem sa-l preparam noi insine in vin sau in rachiu.
Nu-i voi intelege pe aceia care conserva carnea si varza acra adaugand bace, de ienupar, pe cei ce-si parfumeaza cu exactitate si meticulozitate locuintele cu aceleasi seminte de ienupar dar care, pe de alta parte, isi lasa sa zaca in praf si in mizerie corpul, care este salasul sufletului lor. Si acest salas are nevoie uneori de fumigatii si de aburi de ienupar ce ar aa ca scop purificarea organismului si alinarea aparatului respirator.
