Se intampla foarte des ca, atat oameni tineri, cat si mai maturi sau chiar batrani de tot, fac abcese la picioare. La inceput, de obicei, se umfla putin, uneori si, un picior sau amandoua. Nu rareori se inflameaza la picior un punct, care incepe sa arda si sa usture, si asa se face de cele mai multe ori ca, in somn omul se scarpina la locul bolnav. Deoarece piele a este intinsa la extrem si materia inchisa este tare, ea strabate pielea si, in acest caz, iese la suprafata o cantitate mai mare sau mai mica de lichid. Aceasta scursoare este foarte tare, ia din ce in ce proportii mai mari, si astfel se formeaza o deschizatura maricica ce se intinde din ce in ce, incat locul jupuit devine de multe ori mare cat palma. Pacientii sufera dureri mari. Piciorul cere o ingrijire minutioasa si, daca nu se pune cea mai mare silinta, durerile cresc iar raul ia din ce in ce proportii mai mari. De obicei medicii nu vindeca asemenea picioare.
O femeie maritata, de o inicie si sanatate extraordinara, avea de ani ir.tregi un picior jupuit. Daca piciorul ar fi fost cautat cum trebuia, ea ar fi putut sa-si vada cum se cuvenea de casnicie. intrebuintase multe medicamente, se servise de alifii si oblojeli, si luase multe doctorii interne. Dar totul fusese in zadar ! Daca piciorul se vindeca, pielea iar se jupuia in curand din cauza abceselor ce se formau, si asa mergeau lucrurile inainte, alternativ, cand bine,
cand rau. In sfarsit, un doctor i-a fagaduit ca o sa-i vindece piciorul, daca o sa stea sase saptamani in pat si o sa ia riguros medicamentele ce-i va prescrie. incepu sa fie tratata zilnic cu curateniile cele mai tari. Infirmitatea scadea din zi in zi si, in cele din urma, rana se vindeca ; femeia se simtea bine si sanatoasa si putea sa-si reia in cele din urma si ocupatiile casnice.
Piciorul ramase vindecat, dar femeia suferea de migrena si de durere de piept si in pantece. Deodata se vazu in neputinta de a-si mai continua ocupatiile casnice, se puse in pat si, dupa patru zile, se imbolnavi de inima.Imi este cu totul inexplicabil cum de oamenii nu pot sa creada ca pricina unui picior cu abcese deschise se afla numai si numai intr-un corp bolnav. De aceea, pentru a vindeca piciorul, trebuie un tratament care sa influenteze corpul intreg. Aceasta se intampla cand orice materie bolnava din corp e dizolvata, eliminata, si cand natura se fortifica, asa incat sa nu mai tolereze dezltarea unor astfel de materii. Asta e singura tratare naturala. Cat pentru piciorul insusi, apoi nu trebuie sa i se faca nimic decat sa fie tinut curat. Daca orice materie bolnava e eliminata din corp si rana e curatata de toate murdariile pe care scursoarea coroziva le-a adus cu sine, atunci piciorul se vindeca de la sine. Fortificarea naturii, insa trebuie continuata mai mult timp, pana ce in sfarsit corpul se va fi insanatosit pe deplin.
De obicei femeile sufera mai mult decat barbatii de astfel de picioare bolnavicioase, cu abcese deschise sau cu pielea jupuita, si mai ales femeile corpolente.
Oamenii slabi nu capata decat rareori aceasta infirmitate, de aci reiese in mod vadit ca oamenii corpolenti sufera mult rnai curand de opriri ale sangelui si ale sucurilor, si ca natura lor este un camp cu deosebire farabil pentru formarea a tot felul de materii bolnavicioase. Vindecarea, dupa convingerea mea, este posibila numai si numai prin diferite aplicatii ale apei, care sunt proprii a dizolva si a elimina toate materiile bolnavicioase.
Mi se pare ca nici o boala nu-i mai usor de vindecat decat o asemenea boala de picioare. Dar trebuie sa pornesti de la ideea ca piciorul in sine e sanatos si ca numai materia bolnavicioasa din corp si-a facut un drum prin picior. Expulzarea materiilor uzate si stricate natura o face intotdeauna prin respiratie, prin scaun si prin transpiratie.
Daca in punctul acesta natura poate sa dezlte activitatea cuvenita, si daca, in caz cand ea nu poate sa opereze singura aceasta eliminare, noi ii venim in ajutor, vindecarea se va face fara impiedicare.
Cateva exemple r ilustra acest lucru : O mama in varsta de 52 de ani si cam corpolenta, suferea de opt ani de un picior cu abces deschis, adica cu pielea jupuita. A intrebuintat multe alifii si medicamente si a vizitat si mai multe bai, dar nimic n-a putut sa-i vindece piciorul. Medicii, ce o drept, reusisera de doua ori sa i-l vindece, insa dupa patru saptamani, i s-au deschis ranile la amandoua picioarele.
Am prescris acestei femei urmatoarele aplicari : doua infasurari scurte pe saptamana, inmuiate in apa de flori de fan si calde, infasurarile trebuiau sa ajunga de la subtiori pana la genunchi si sa dureze un ceas pana la unul si jumatate. Pe urma pacienta capata pe saptamana doua semi-bai, doua dusuri la pulpe, un dus pe spinare si un dus complet. Intern trebuia sa ia zilnic o ceasca de ceai de rozmarin, pelin si radacina de soc, in doua portii.
Durerile de picioare au cedat chiar a doua zi si incepand din a patra zi durerea de picioare disparuse cu totul. Dupa doua saptamani, in cursul carora femeia a continuat aceste aplicari, ea se simti cu desavarsire fericita. Ranile de la picioare se micsorara, scursoa-rea se reduse incetul cu incetul la jumatate, pacienta capata o excelenta pofta de mancare si astfelt vindecarea era destul de inaintata.
Acum trebuia sa faca trei semi-bai pe saptamana, doua dusuri pe spinare si doua dusuri complete, si la fiecare doua zile sa se lege la pantece cu un prosop indoit in patru si inmuiat in apa cu otet, care trebuia sa ste un ceas si jumatate. In afara de asta mai trebuia sa ia zilnic, in 2-3 portii, o ceasca de ceai de pelin, coada calului si jales. Dupa alte 14 zile picioarele erau vindecate mai mult de jumatate, starea generala era cat se poate de satisfacatoare si scur-soarea nu mai era decat foarte neinsemnata. Atunci a urmat a treia reteta, adica : pe saptamana trei semi-bai, doua dusuri complete, o infasare scurta si un dus la genunchi. Intern a trebuit sa bea acum un ceai de tintaura, jales, 10-12 boabe de ienupar pisate, iarasi in trei parti, toata procedura a trebuit sa fie continuata trei saptamani.
Efectul a fost ca amandoua picioarele s-au vindecat, umflatura a disparut, pacienta capata cea mai buna pofta de mancare si dormea bine, ea afirma ca puterile i-au crescut. Asadar femeia putea fi declarata ca vindecata, eu totusi sustineam ca nu era inca garantata contra unei recrudescente, daca nu mai face alte aplicari.
Fu silita sa faca intr-o saptamana doua semi-bai, iar in cealalta saptamana trei semi-bai si, la fiecare 14 zile o infasurare scurta.
Dupa un an de zile aceasta femeie a venit la mine si mi-a exprimat
recunostinta ei intr-un mod cum poate sa faca numai acela ce a fost canonit mult timp de o infirmitate grava si in sfarsit a scapat de ea.
O asemenea vindecare e cu putinta numai prin aplicari continuate mai mult timp, fiindca intreg organismul interior, mai ales organele abdomenului, trebuie sa fie aduse intr-o stare mai sanatoasa. De aceea trebuie sa lucram din cand in cand, cu ajutorul compreselor sau cu infasurarile scurte, asupra abdomenului, pentru a dizolva si elimina. Nu mai putin, insa, trebuie sa exercitam asupra corpu\'ui intreg o actiune intaritoare, pentru a-i da putere. De asemenea trebuie sa se sustina si natura printr-o hrana sanatoasa, inainte de toate, pentru astfel de naturi, mancarile prea lichide sunt defarabile.
In ce priveste rana, apoi trebuie totdeauna invelita (acoperita) cu ceva, pana ce piciorul e vindecat de tot. pentru ca nici o murdarie sa nu poata patrunde in ea si pentru ca puroiul ce iese din rana sa fie absorbit. Cel mai bun lucru este de a o inveli cu o carpa inmuiata in ceai de coada calului si stoarsa bine. Coada calului curata si dizolva.
In loc de coada calului se poate intrebuinta si un alt ceai. Ceaiul de pelin curata si vindeca si nici nu da indarat materia ; ceaiul de coaja de stejar de asemenea e foarte bun, patlagina si alte asemenea buruieni tamadaitoare ar produce acelasi efect.
Trebuie insa sa condamn toate alifiile care sunt vatamatoare, de asemenea si apa de plumb si alifia verde. Alifia verde se intrebuinta mai inainte foarte mult la asemenea infirmitati, desi este cea mai curata otrava. Prin astfel de mijloace se formeaza cel mult o pojghita pe rana, asa ca materia bolnava trebuie sa intre inlauntru, fiindca i se inchide iesirea ; dar asta nu se numeste a vindeca, ci a imbolnavi si mai rau.
Foarte adesea se panseaza picioarele umflate sau jupuite cu bandaje lungi, uneori de 8-10 metri, pentru ca rana sa nu se poata intinde mai departe. Dar prin aceasta materia bolnava din organism nu mai poate gasi o iesire si de aceea nu face decat a se acumula cu atat mai mult in picior spre partea de sus, cat si in abdomen.
Dar ce urmari dezastruoase atrag aceste materii inchise in corp poate sa-si inchipuie orice om cu mintea sanatoasa ! Ce usor se poate naste o hidropizie sau o boala de rinichi ! Iar bolile de rinichi sau de ficat au chiar asupra bustului un efect funest.
Asadar, nu bandajele sunt necesare aici, ci eliminarile ; si anume nu numai din picioare, ci si din corpul intreg.
O femeie cam corpolenta vine la mine si imi spune : "De trei ani trebuie sa-mi pansez piciorul; de n-o fac, atunci se umfla de mi se pare greu ca plumbul si aproape nu pot sa mai umblu".
Umflarea piciorului, indata ce. se ia bandajul, este dovada cea mai limpede ca materia care a cauzat umflatura vine din corp, de aceea si trebuie indepartata din corp, insa nu pe la picioare.
Aceasta femeie a trebuit sa lepede numaidecat bandajul. I-am prescris zilnic, trei zile de-a randul cate o infasurare de la subsuori pana jos de tot, de un ceas pana la un ceas si jumatate. Aceasta infasurare a trebuit sa fie mai intai inmuiata in apa de flori de fan si pusa calda.
Fasa de flori de fan deschide porii si absoarbe substantele putrede, incepand de la subsuori pana jos de tot. Pe langa aceasta, femeia mai capata zilnic o ceasca de ceai de radacina de soc, ienupar si radacina de anghelica. Acest ceai avu o actiune interna foarte dizolvanta si eliminatoare. Urina se facu rosie de murdarie si dupa trei zile picioarele se desumflasera. in afara de aceasta, femeia facu in prima zi un dus la pulpe, iar in ziua urmatoare un dus pe spinare.
Celelalte aplicari erau : de patru ori pe saptamana un dus la pulpe, de doua ori pe saptamana un dus pe spinare si, o data pe saptamana, o semi-baie ; dusul complet era lasat la ia ei.
Dupa trei saptamani femeia pierduse foarte mult din greutate, capatase o excelenta pofta de mancare, somn bun si ranile de la picioare se inchisesera in scurt timp. S-ar putea crede ca acum femeia era vindecata de tot si ca nu mai avea trebuinta de alte aplicari. Dar i-am mai prescris un timp mai indelungat doua semi-bai pe saptamana, pana ce natura intreaga se intari si fu in stare sa nu mai tolereze dezltarea materiilor vatamatoare.
Efectul acestor aplicari este urmatorul : infasurarea de la subsuori in jos a avut o actiune eliminatorie asupra corpului intreg, dusurile au dizolvat, au eliminat si in afara de asta, au intarit organismul.
Poate ca cineva ar putea sa intrebe : "De ce nu s-a infasat numai piciorul umflat, ci corpul intreg ?".
Raspunsul este : Daca s-ar fi infasat numai piciorul, s-ar fi eliminat, ce e drept, destule materii din corp, dar ele ar fi ramas in picior si nu s-ar fi putut face nici-o transpiratie puternica in corp, nici nu s-ar fi eliminat materiile bolnave prin urina. Asadar era o necesitate neaparata de a exercita o actiune asupra corpului intreg.
Pentru ca de obicei se afla jos, in picioare, multe materii putrede si vasele sunt de cele mai multe ori roase si vestede, de aceea trebuie eliminata in timpul vindecarii corpului aceasta materie vatamatoare, iar stricaciunile produse trebuie drese.
De aceea a trebuit sa se faca intai, in fiecare zi, apoi la fiecare doua zile, o infasurare la picior. Cand vindecarea era pe sfarsite, acelasi lucru a trebuit sa se faca la fiecare trei zile. Aceasta infasurare la picior insa nu trebuia sa dureze niciodata mai mult decat 1-2 ceasuri si trebuia reinnoita dupa un ceas.
De obicei mai trebuie sa se faca si un dus la genunchi, pentru ca partea de jos a piciorului sa nu se inmoaie prin infasurarea calda si materia bolnava sa nu se intinda mai mult.
Daca mai inainte se faceau bandaje de panza, apoi in ziua de azi se fac bandaje de gumilastic. Acestea sunt, incontesil, si mai vatamatoare. Deja cu bandajul de panza transpiratia este in cea mai mare parte imposibila, cu bandajul de gumilastic, insa, ea va inceta de tot. Cand, insa piciorul nu mai transpira deloc si cand, chiar in timpul noptii, bandajul ramane infasurat in jurul lui, atunci negresit ca intreg piciorul trebuie sa devina doar un putregai infect si chiar picioarele cele mai sanatoase s-ar imbolnavi, daca ar fi infasurate cu un asemenea bandaj.
Un efect si mai funest trebuie sa-i aiba un ciorap de gumilastic, care nu mai lasa nici cel mai mic locsor pe unde piciorul sa poata transpira. Despre urmarile unor astfel de bandaje sau infasurari poate sa-si faca o idee orice om cu mintea sanatoasa.
Este adevarat ca moda a inventat asa-zisele bandaje paroase de cauciuc. Dar eu ma ridic si contra lor, fiindca bandajarea sau pan-sarea este in sine un lucru foarte vatamator si fiindca pielea este impiedicata in transpiratie, mai mult sau mai putin, prin toate bandajele.
Pentru a insanatosi, insa, si a mentine sanatos un picior bolnav, este necesar ca aerul curat sa vina neincetat in contact cu el, lucru ce as putea sa-l dovedesc prin multe exemple.
Este adevarat ca s-au inventat multe lucruri pentru curatirea si vindecarea acestor abcese ale picioarelor. Dar toate incercarile sunt condamnate la esec, cat timp are loc un aflux de materii din corp spre picioare si cat timp nu se opereaza o eliminare si o expulzare totala a materiilor bolnave.
Daca pana acum am putut sa dau ajutor si alinare in foarte multe boli, apoi cele mai frumoase rezultate ce le-am obtinut sunt mai ales cele dobandite la astlel de abcese si jupuituri ale pielii la picioare, si anume tocmai la bolnavii care renuntasera la orice speranta de ajutor si vindecare.
Dar s-ar putea ca cineva sa intrebe : "Cum se face ca asemenea infirmitati se intampina asa des la picioare ?" Raspunsul la aceasta intrebare este : Una din cele dintai cauze sunt varicele de la picioare si acestea sunt o dovada a tulburarilor circulatiei sangelui, dar care r fi tratate intr-un alt modul.
