Boli de picioare
Sunt foarte multi oameni care au rani la picioare si nu mai stiu ce sa faca spre a le vindeca. Rana se inchide prin oarecare alifii, dar nu trece mult timp si iar incepe sa se faca la loc, sa curga, sa se intinda si piciorul devine nat.
Nici in aceste cazuri nu trebuie sa atacam si sa inchidem rana, ci mai intai sa departam din corp sucurile nesanatoase, si rana se vindeca de la sine.
In timp de 14 zile pacientul sa faca seara comprese reci, adica sa-si infasoare corpul intr-un cearceaf inmuiat in apa, pe deasupra o patura uscata si apoi plapuma. Aceasta sa tina l\'/2 ceas. De doua ori pe zi sa se spele bine corpul de sus ; odata pe saptamana o baie de aburi la cap.
Mai tarziu sa-si toarne apa rece pe piept si pe spinare in fiecare zi, seara la culcare. Pe picior sa puna carpe de in, inmuiate de mai multe ori pe zi in apa calduta. Altce nimic. Dupa ce corpul fi scapat de sucurile rele, se vindeca si rana.
Sunt rani de acestea invechite, din tinerete, cum se zice. Toate se pot vindeca radical prin bai si spalaturi, insa pacientul sa urmeze regulat si sa nu-si piarda rabdarea.
Unde se iveste o inflamatie, acolo se ingramadeste si sangele.
Aprindere de creieri
La o aprindere de creieri sa cautam a impinge sangele de la cap in partile cele mai departate ale corpului, dar totodata sa racorim si locurile inflamate.
Aplicarile sunt urmatoarele : inmuiem carpe in apa cu putin otet si infasuram picioarele pana la genunchi. Daca picioarele sunt reci, inmuiem la inceput carpa in apa calda. Dupa jumatate de ceas,
daca carpele se incalzesc, sa se inmoaie in apa rece si sa se aplice din nou. Tot asa facem si cu bratele pana la coate, cel putin. Apoi se pun comprese (cearceaf ud) pe abdomen. Dupa trei sferturi de ora sa se inmoaie cearceaful din nou in apa rece. Sa se urmeze astfel cat timp fierbintelile sunt mari.
La cap sa nu se faca altce, decat sa se puna pe frunte o carpa cu apa rece, care trebuie inmuiata cat mai des in apa. Tot asa se poate infasura si gatul.
Intern e mai bine a lua apa proaspata, insa nu multa deodata, ci cate o lingura sau doua din cand in cand.
Boala ele creieri
Un berar, in rsta cam de 33 de ani, suferea greu de 11 ani. In mai 1877, dupa ce s-a sculat intr-o dimineata, a cazut jos lesinat si a ramas asa doua ceasuri. Acesta a fost inceputul unui tifos, care a tinut sase luni. in fiecare zi avea ameteli cu rsaturi si lesin. Ameteala incepea cu zcneli in creieri ; apoi omul cadea gramada. Aceasta stare tine 5'10 ore pe zi. Dupa sase luni s-a facut mai bine, dar numai pentru doua luni. Apoi accesele s-au mai intetit, asa incat omul a zacut opt luni.
Iii acest timp pacientul a luat o multime de medicamente. Multi doctori au declarat ca boala e incurabila, fiindca creierul este atacat.
Dupa parerea mea erau niste congestii puternice spre cap si trebuiau recomandate urmatoarele aplicari : turnarea de apa pe corpul de sus, amblare prin apa, turnare de apa pe spinare, pe solduri si pe genunchi, aburi la picioare, precum si mantaua spaniola.
Rezultatul a fost, dupa o cura de 5 saptamani, minunat. A cincea zi pacientul a declarat ca nu mai simtea presiuni asupra capului. A doua zi a urmat un acces, pentru ca scrisese mult si omul isi obosise mintea. De aici inainte i-a fost din ce in ce mai bine. Mai tarziu s-a simtit ca nascut din nou si i s-a intarit vederea. Peste noapte dormea bine. Acum omul e sanatos si numai din cand in cand mai face cate o aplicare din cele mentionate.
Apoplexie cerebrala
Este ce cu totul miraculos cum a oranduit Creatorul prin legea naturii ca sangele sai porneasca de la inima si sa curga in toate directiile, spre a incalzi si hrani corpul. Acest sange e inchis cu putere in vene si aceste vene pot, in cursul anilor, sa sufere vreo
stricaciune sau sa slabeasca si, din aceasta cauza sangele poate sa strabata prin punctele ranite ale vinelor.
Daca aceasta strabatere este posibila in diferite locuri ale corpului, de cele mai multe ori ea se intampla in creieri. Cand o asemenea ruptura a unei vene se intampla, atunci sangele se rersa in creier si moartea este sigura. Se intampla, insa, foarte des, ca numai cate picaturi de sange patrund in creier, si aceste cate picaturi nu-l omoara pe om in mod subit, ci il fac sa-si piarda cunostinta si atunci se naste intrebarea : daca sangele, care a gasit odata un mic drum de iesire, nu-l largeste si face astfel sa se iveasca al doilea atac de apoplexie, sau daca sangele ramane in vene si numai picaturile deja rersate pri-mejduiese viata. Daca sunt numai cate picaturi atunci cu timpul ele se vor epora si se vor absoarbe si, in cazul acesta, atacul n-are alte urmari. Daca insa deschizatura e prea mare si cantitatea de sange iesit este atat de considerabila. incat se exercita o presiune puternica asupra creierilor, atunci urmarea fi moartea subita. Cauza mortii se numeste apoplexie cerebrala.
Acum se naste intrebarea : Apoplexia cerebrala isi are semnele oi prevestitoare dupa care se poate cunoaste ca este pericol de ivirea ei ? Ei bine, si aici este sigur ca moartea isi are semnele ei premergatoare. Desi prin legea naturala sangele curge in vene in mod egal, totusi traiul omului are o mare influienta asupra circulatiei sangelui. Asa de exemplu este de admis ca Ha persoanele care isi ostenesc mult capul eu intatura, sangele patrund? mai mult in cap. Daca sangele. in urma unor straduinte continue ale persoanei, este condus mai mult timp intr-un mod neintrerupt spre cap, atunci natural ca se produce o prea mare incarcare a venelor cu sange, in partea locului, si venele se dilateaza. Acest sange nu se mai retrage intr-un mod destul de regulat din cap si pierde din densitatea si greutatea lui. Se innegreste, se uzeaza si se cristalizeaza, in parte, in peretii selor sanguine. Consecinta este ca circulatia sangelui slabeste mereu ; dar afluxul sangelui spre cap nu scade din cauza aceasta. Astfel de oameni au adesea si picioare reci, iarasi o doda ca sangele s-a retras in parte si naleste spre cap. Dar, desi sangele naleste cu preferinta spre creiere, exista si alte locuri unde se pot produce opriri sau ingramadiri si sangele pierde in acelasi mod din p uterea sa. Fireste ca prin aceasta se influien-teaza si asupra inimii ; inima nu mai poate fi stapana pe circulatia sangelui si se produce o perturbare generala a circulatiei sangelui.
Daca nalirile spre creieri devin tot mai puternice, atunci se poate
stricaciune sau sa slabeasca si, din aceasta cauza sangele poate sa strabata prin punctele ranite ale vinelor. Daca aceasta strabatere este posibila in diferite locuri ale corpului, de cele mai multe ori ea se intampla in creieri. Cand o asemenea ruptura a unei vene se intampla, atunci sangele se rersa in creier si moartea este sigura. Se intampla, insa, foarte des, ca numai cate picaturi de sange patrund in creier, si aceste cate picaturi nu-l omoara pe om in mod subit, ci il fac sa-si piarda cunostinta si atunci se naste intrebarea : daca sangele, care a gasit odata un mic drum de iesire, nu-l largeste si face astfel sa se iveasca al doilea atac de apoplexie, sau daca sangele ramane in vene si numai picaturile deja rersate pri-mejduiese viata. Daca sunt numai cate picaturi atunci cu timpul ele se vor epora si se vor absoarbe si, in cazul acesta, atacul n-are alte urmari. Daca insa deschizatura e prea mare si cantitatea de sange iesit este atat de considerabila. incat se exercita o presiune puternica asupra creierilor, atunci urmarea fi moartea subita. Cauza mortii se numeste apoplexie cerebrala.
Acum se naste intrebarea : Apoplexia cerebrala isi are semnele oi prevestitoare dupa care se poate cunoaste ca este pericol de ivirea ei ? Ei bine, si aici este sigur ca moartea isi are semnele ei premergatoare. Desi prin legea naturala sangele curge in vene in mod egal, totusi traiul omului are o mare influienta asupra circulatiei sangelui. Asa de exemplu este de admis ca Ha persoanele care isi ostenesc mult capul eu intatura, sangele patrunde mai mult in cap. Daca sangele. in urma unor straduinte continue ale persoanei, este condus mai mult timp intr-un mod neintrerupt spre cap, atunci natural ca se produce o prea mare incarcare a venelor cu sange, in partea locului, si venele se dilateaza. Acest sange nu se mai retrage intr-un mod destul de regulat din cap si pierde din densitatea si greutatea lui. Se innegreste, se uzeaza si se cristalizeaza, in parte, in peretii selor sanguine. Consecinta este ca circulatia sangelui slabeste mereu ; dar afluxul sangelui spre cap nu scade din cauza aceasta. Astfel de oameni au adesea si picioare reci, iarasi o doda ca sangele s-a retras in parte si naleste spre cap. Dar, desi sangele naleste cu preferinta spre creiere, exista si alte locuri unde se pot produce opriri sau ingramadiri si sangele pierde in acelasi mod din p uterea sa. Fireste ca prin aceasta se influien-teaza si asupra inimii ; inima nu mai poate fi stapana pe circulatia sangelui si se produce o perturbare generala a circulatiei sangelui.
Daca nalirile spre creieri devin tot mai puternice, atunci se poate
produce foarte usor o deschizatura in vene. Asemeni naliri de sange exercita o influienta si asupra pulsului oamenilor ; el nu mai bate regulat, egal, ci cand puternic si vehement, cand moale si slab, ceea ce iarasi dovedeste ca inima nu poate sa lucreze regulat. Daca exista astfel de semne, atunci nu e exclusa posibilitatea ca se poat? ivi un atac de apoplexie. De se produce intr-ader un atac de apoplexie, atunci depinde de cantitatea de sange care a patruns in creieri. Daca este o cantitate maricica, atunci o presiune generala pune in curand capat vietii. Daca insa cantitatea de sange este mica si nu exercita decat o presiune slaba asupra unora din partile creierului, atunci avea ca urmare numai unele paralizii locale. Astfel se poate ca sa loveasca partea dreapta sau partea stanga. Daca sangele patrunde in jumatatea dreapta a creierilor, atunci paralizeaza partea stanga a corpului. Daca paralizia a lovit partea dreapta ; atunci in cele mai multe cazuri, se pierde graiul. Buzele, de asemenea arata care parte este paralizata, ura ia un alt aspect, din amandoi obrajii, acela care este paralizat, se buhaieste, si scuipatul curge din partea paralizata. De obicei se adauga o naduseala unsuroasa. Daca se produce in curand un al doilea sau al treilea atac, atunci, de obicei, consecinta e moartea. Daca atacul nu se repeta, atunci o scapare este posibila.
Acum se naste, intrebarea : Cum se poate da un ajutor eficace pentru a scapa viata pacientului, daca, in genere, o scapare este cu putinta ? De se intampla un atac de apoplexie, atunci cel dintai ajutor ce se poate da, este de a face ca sangele sa coboare din cap in celelalte parti ale corpului. De obicei, la asemenea, oameni sangele se retrage din extremitati si patrunde din maini si din picioare spre partile superioare ale corpului. Al doilea mijloc sau tratament trebuie sa fie general si sa se intinda asupra corpului intreg, pentru ca porii sa se deschida si transpiratia sa devina mai puternica. Apoi trebuie sa avem grija ca sangele sa-si recapete circulatia regulata, ca sa nu se formeze opriri sau ingramadiri si cele existente sa fie inlaturate. Pentru bolnavii insisi, e necesara cea mai mare liniste posibila, pentru ca nu cum, din cauza nelinistii, sa se inmulteasca afluxurile si sa se produca apoi un nou atac.
Cel mai bun tratament este a se spala, zilnic de 2'4 ori, tot corpul, cu apa si ce otet. De obicei, dupa a doua sau a treia spalatura, pacientul asuda, si acesta e un semn foarte favorabil despre imbunatatirea starii bolnavului. Deoarece bolnavul are trebuinta de cea mai mare liniste posibila si nu poate fi spalat dintr-odata pe tot corpul, sa se spele mai intai picioarele, apoi genunchii si pe urma partile de sus ale corpului. Daca corpul 6-a mai dezmortit, adica dupa ce intepeneala se mai fi micsorat, veti spala corpul intreg. La cap se spala numai obrazul. intr-un cunt, cat se poate spala, sa se spele. Daca o parte este paralizata, sa se spele cu deosebire aceasta parte.
Dar daca starea bolnavului se amelioreaza, atunci se poate face o turnare pe brate si pe picioare, si anume in modul urmator : bolnavul se pune pe marginea patului, asa ca piciorul sau bratul sa atarne afara din pat, si astfel se toarna apoi o stropitoare de apa pe bratul intreg, asemenea si pe picior. Aceste turnari se pot repeta zilnic o data sau de doua ori, dar spalarile tot nu inceteaza. Cu cat caldura e mai mare, cu atat spalaturile sa se faca mai des, si mai tarziu si turnarile. Se poate pune zilnic o compresa superioara, aplicandu-se de la piept pana la genunchi o carpa alba inmuiata in apa rece si indoita de 4'6 ori. Aceasta carpa se poate pune timp de 1 '2 ore, dar trebuie reinnoita la fiecare 20'25 minute, dupa cum caldura e mai mare sau mai slaba.
La cap nu se pune nimic, si nu pot intelege cum se poate pune la cap un saculet cu gheata. Acest sac formeaza un zid de gheata in dosul caruia sangele se opreste; ingramadirile de sange nu numai ca nu se retrag, dar chiar devin din ce in ce mai mari.
Predecesorul meu, Dumnezeu sa-l ierte ! fu lovit de apoplexie; mana dreapta si piciorul drept fusesera paralizate. Dupa ce i s-a pus la cap un saculet cu gheata, obrazul i se invineti din ce in ce mai mult, capul i se umfla in mod neobisnuit si bolnavul, care pierduse cunostinta, se tot silea mereu sa smulga saculetul cu gheata. in sfarsit, medicul declara : Acum e pierdut!" si-l parasi pe bolnav zicand : Poate sa mai traiasca cate ceasuri!"
Auzind aceasta declaratie a doctorului, am luat jos saculetul cu gheata si am infasurat picioarele bolnavului in carpe inmuiate in apa calda si otet, tot asa si bratele pana la coate. Din cauza laselor calde, sangele s-a retras in spre partile de jos ale corpului si nu mai mult decat o jumatate de ceas se putu obser ca culoarea nata a obrazului incepea sa descreasca. Dupa vreo douasprezece ceasuri culoarea normala revenise si astfel avui doda ca sangele se retragea si ca patrundea iarasi in vene. Dupa cate zile, bolnavul recapata caldura si culoarea, numai ca bratul si piciorul erau inca paralizate. Continuai a mentine caldura egala si a tot coborat sangele de la cap indarat, spre partile de jos ale cor-
pului. A treia zi bunul batran deschise ochii si incepu sa sada, dar nu putea sa pronunte nici o vorba, o privire trista si dureroasa, o lacrima din ochi fu totul. La pranz continuai aplicarile si trecui apoi de la spalaturi si de la turnarile pe genunchi si brate, la turnarile pe pulpe si pe spinare. Starea intelectuata se ameliora si chiar graiul reveni incetul cu incetul.
Daca bolnavul a putut sa deschida ochii a treia zi, cunostinta ii reveni pana in asa grad, incat in saptamana a saptea incepu sa invete a recita pe Tatal nostru", ca copin mici. Pe urma inta ABC-ul, si prin silabisire ajunse la citire. Tot asa proceda cu latina si facu in acest mod progrese in citire ; mai tarziu si in aritmetica, pana ce dupa un an de zile putut citi iarasi sfanta liturghie.
Fu resilit pana intr-atata ca n-avea numai deplina cunostinta de sino, dar si inteligenta aproape intreaga, incat rationa destul de bine. Paralizia pierise, numai putina gangaveala nu putea fi stapanita, ceea ce, insa, nu prezenta importanta.In conversatie totul ii era clar, dar nu putea sa tina vreo prelegere sau conferinta. Astfel mai trai patru ani. Pe masura ce facultatile intelectuale si puterile fizice inaintau, aplicarile ce-i faceam cresteau in tarie. Acest tratament ii placu in cele din urma atat de mult si-l socotea atat de necesar, incat cerea singur in toate zilele sa i-se faca aplicarile de apa, desi mai inainte nu era nici de cum prieten al apei. Aplicarile constau alternativ din semi-bai, turnari dorsale si turnari generale.
Daca atacul a trecut si nu mai era de temut un alt atac, ' acesta e cazul cand circulatia sangelui este reglata si nu se obser opriri sau ingramadiri de sange, ' atunci trebuie, inainte de toate. sa avem grija ca paraliziile sa inceteze treptat. Aici trebuie sa avem inainte de toate, ca principiu fundamental, de a nu se face aplicari prea tari, pentru ca organismul sa nu sufere si sa nu fie mai slabit decat intarit. Actiunea principala trebuie sa se intinda asupra corpului intreg, atunci starea corpului intreg se indreapta si partile slabite se intaresc. Partile paralizate ale corpului sunt pe moarte, ele n-au caldura cuvenita, sangele nu curge cum ar trebui sa curga, consecinta este un sanpe invechit si, prin urmare, musculatura slaba.
De aceea trebuie un tratament caro sa elimine din corp sucurile invechite si sa faca ca sangele sa patrunda in aceste parti paralizate, sa mareasca caldura lor, sa alimenteze tcata partea aceea si asa, prin afluxul regulat al sangelui, bratul si piciorul sa se insanatoseasca tot mai mult, pana ce isi vor capata puterea de mai inainte. Aceasta se poate obtine in modul cel mai bun daca se oblojeste partea paralizata, de 3'5 ori pe saptamana, cu flori de fan, si anume timp de 1'1 1/2 ceas. Aceasta fasa deschide porii, absoarbe destul de tare, produce o cladura mai mare, si sangele poate fi recondus mai usor in vene. Dar atunci partea paralizata trebuie sa fie zilnic sau afundata in apa, sau sa i se faca o turnare de apa rece. Se poate, de ex., afunda bratul timp de 3'4 minute intr-un ciubarel cu apa foarte rece : pacientul sedea in timpul acestei cure. Se poate face o turnare si peste pulpa, pacientul, de asemenea sezand in timpul acesta, iar nu culcat ; daca, insa, poate sa stea in picioare, efectul e mai bun. Daca bolnavul e robust, poate sa faca zilnic o aplicare pe tot corpul si una speciala pe partea bolna. Daca, insa, pacientul e un om foarte voinic atunci i se poate face din cand in cand si doua aplicari speciale. De obicei ameliorarea se anunta intai la picioare, iar la brat dupa cate zile. Dar s-au intamplat, cu toate acestea, si cazuri rand ameliorarea s-a produs intai la brat si abia cate zile mai tarziu la picioare.
Ca astfel de bolnavi au trebuinta de o hrana cu deosebire buna, substantiala si simpla, se intelege de la sine. Bauturile spirtoase sunt cu desarsire interzise. Ca si bauturile datatoare de caldura sau iritante, trebuie evitate si condimentele, ca si acriturile.
Se poate, de asemenea, trata pacientul in mod favorabil si intern, care tratament avea un rezultat bun. Scaunul trebuie regulat cat mai repede posibil, si am gasit ca o lingura de apa la fiecare ceas are cel mai bun efect si este de obicei de ajuns. Daca insa vrem sa producem imediat o iesire afara (scaun), apoi, o ceasca de ceai de stomat (regulator) sau o curatenie inofensi ar fi lucrul cel mai bun, de ex. s-ar putea fierbe putina aloe, cat se ia cu rful cutitului, cu o lingura de miere, si sa se bea un pahar in 3'4 portii. La inceput se pot lua 3'4 linguri, pe urma o lingura la fiecare 2'3 ceasuri. Dar daca se urmeaza cu lingura cu apa, nu fi, cred, de trebuinta sa se ia mai mult decat o data curatenie. Un efect excelent il produce ceaiul de flori de porumbele, luat o lingura la un ceas. Acest ceai e desigur, cat se poate de inofensiv si totusi are un efect favorabil asupra scaunului.
O alta grija trebuie sa fie aceea de a produce o buna digestie, caci ea si sangele capata hrana trebuinicioasa. Prin numeroase incercari si o practica indelungata am dobandit convingerea ca ierburile procura organismului anumite substante nutritive. Multiplelor si riatelor parti ale corpului, dintre care fiecare are trebuinta de propria sa hrana, diferitele ierburi le furnizeaza unele principii nutritive pe care nu le capata prin hrana obisnuita. De aceea adesea unii bolnavi poftesc asa de mult o anumita mancare. De ce capata pentru anumite mancari o repulsie atat de mare, incat nu vor sa le ia in gura ? Eu admit ca ce foarte pozitiv ca, daca au capatat destul dintr-o mancare, se dezgusta si le e sila de ea. Daca insa se manifesta o deosebita pofta pentru vreo mancare, se poate considera ca o trebuinta pentru stomac, si daca se da unui bolnav o asemenea hrana, apoi, desigur, ca ii prii. Am constatat ca o infuzie de mai multe ierburi impreuna a avut un efect surprinzator, ca si cand ar fi intarit si insanatosit tot corpul, asa, de exemplu ceaiul de coaja de stejar, pelin si boabe de ienupar este de un efect excelent in multe cazuri, si cu deosebire la persoanele afectate de paralizie locala.
Dupa cum pelinul are ca efect ca amelioreze stomacul, asa si boabele de ienupar contin niste principii care hranesc si intaresc organismul. Nu se poate tagadui ca si ceaiul de coaja de stejar are un efect intaritor. Daca jalesul curati si are efect asupra sucurilor, el este, desigur, si un nutritiv pentru organism. Daca amestecam jales cu tintaura sau cu trifoi de lac, se produce un efect indoit. Unii si-au resilit prin aceasta tot stomacul si au dobandit o sporire considerabila a fortelor. Bol-anvul poate lua in ziua intai cinci boabe de ienupar, apoi zilnic cate o boaba mai mult, si astfel 14 zile de-a randul, dupa care merge iarasi, scazand ; efectul fi o digestie buna si se indrepta la fata zand cu ochii.
