a. Generatiile dinaintea noastra pretindeau ca tinerii n-ar trebui sa manance multa miere, deoarece este prea consistenta pentru ei, dar ca pentru batrani este un foarte bun aliment intaritor.
Eu am folosit mierea in mod frecnt si i-am gasit intotdeauna o eficacitate excelenta: ea este un bun resorbant, depurativ si fortifiant.In guturaiuri ea se utilizeaza de multa vreme, amestecata cu ceai.
Oamenii de la tara stiu foarte bine sa aplice mierea ca unguent pe ulceratiile externe. Cel care nu se pricepe sa trateze aceste leziuni cu ajutorul apei n-au decat sa recurga, in loc de orice alta incercare neinspirata, la acest mijloc simplu, eficace si fara efecte nedorite; ii recomand acest lucru cu toata taria. Prepararea este foarte simpla: luati doua cantitati egale de miere si de faina, adaugati un pic de apa si agitati bine amestecul. Acest unguent nu trebuie sa fie fluid, ci destul de compact, ca o pasta.
Mierea este si un remediu intern impotriva diferitelor tulburari de mica insemnatate. Ea face sa coaca rapid si vindeca micile abcese ale stomacului. N-as recomanda sa se foloseasca miere curata, ci va sfatuiesc s-o amestecati cu un ceai potrivit. Simpla, mierea are o actiune prea puternica. Abia daca a trecut prin esofag ca 1-a si iritat. Daca ati dificultati la inghitit in urma unui guturai sau a vreunei alte boli asemanatoare, fierbeti o lingurita de miere intr-un sfert de litru de apa. Orice orator sau cantaret obtine in felul acesta cea mai buna apa pentru gargara. Daca vi se intampla sa inghititi vreo picatura din el, nu trebuie sa va temeti ca v-ar strica stomacul sau ca v-ar otravi.
Cunoastem solutia oftalmica cu miere, atat de depurativa si de fortifianta. Puneti la fiert timp de cinci minute o lingurita de miere intr-un sfert de litru de apa si muiati in ea o carpa, cu care va spalati ochii.
Mai am ceva de spus: cunosc un octogenar care isi prepara zilnic el insusi vinul pentru masa. In acest scop, el pune o lingura de miere in apa clocotita si lasa amestecul sa fiarba putin. Bautura este astfel gata, sanatoasa, fortifianta si delicioasa. La varsta mea inaintata, datorez sanatatea si puterile mele acestei bauturi", imi spunea batranul intr-o zi. Se poate. Ceea ce stiu din proprie experienta este ca vinul de miere are o actiune resorbanta, depurativa, hranitoare si fortifianta; deoarece am pregatit mult vin de acest fel, am vazut multa lume intrebuintandu-l si eu insumi am baut cate un pahar de multe ori. Aceasta bautura tamaduitoare se potriste nu numai sexului slab, ci si barbatilor.
b. Legat de aceasta, ma gandesc mereu la hidromelul chilor germani, intr-adevar, dupa spusele lui Tacit, ei atribuiau acestei bauturi sanatatea vigoarea si marea lor longevitate. Ei beau putin vin si inca nu cunosteau berea. Regret mereu ca hidromelul este atat de putin cunoscut si nu ocupa locul pe care-l ocupa berea care, alterata cu ajutorul procedeelor sofisticate, nu mai este o bautura igienica (in foarte multe dintre cazuri).
Aproape toate tratatele de apicultura dau retete pentru prepararea vinului de miere; am auzit adesea geri precum ca incercarile facute cu aceste retete n-ar fi dat rezultate bune. Iata cum procedez eu:
Pun la foc 60-65 1 de apa dulce (de rau) intr-un vas mare de arama (foarte curat). Cand apa incepe sa se incalzeasca, introduc 6 litri de miere amestecand intr-una, apoi las sa fiarba incet timp de o ora si jumatate. Din vreme in vreme adun materia vascoasa care iese la suprafata. Cand s-a terminat fierberea, torn lichidul in vase de pamant sau de zinc si, de indata ce s-a racit pana la punctul in care este doar cu putin mai cald decat apa expusa la razele soarelui, torn totul intr-un butoi bine curatat, pe care nu-l astup complet. intr-o pivnita nu prea friguroasa, fermentatia va incepe dupa 5-l0 zile. Dupa doua saptamani de fermentatie il pritocesc, dand la o parte drojdia. in al doilea butoi fermentatia va dura 10-l5 zile si, cand se linisteste complet, adica nu se mai aude nimic in butoi, pun un cep care sa-l inchida cat mai bine.
Trei-patru saptamani mai taziu vinul de miere este curat, clar si poate fi consumat. Daca dupa fermentatie este pus in sticle, bine astupate sl ingropate in nisip rece, el va deni spumos ca sampania in cateva zile. Este o buna bautura racoritoare, ceea ce face ca bolnavii cu febra s-o aprecieze mult. Un bolnav care nu poate bea nici vin nici bere considera intotdeauna ca fiind bun vinul de miere. El este folositor si oamenilor sanatosi; trebuie insa baut in cantitati mici, altfel produce greata.
Iata si un alt procedeeu de fabricare a hidromelului, procedeu recomandat de societatile din Eltia si din Alsacia- Lorena .
Sa remarcam mai intai ca am face bine sa folosim sortimentele de miere cele mai putin aromatizate si s-o eliminam pe cea de afin, merisor si hrisca, al carei parfum este prea pronuntat. Trebuie sa facem hidromelul in plina vara, pentru a aa o fermentatie optima (5-6 saptamani). Cantitatea de 250- 300g de miere la un litru de apa permite sa obtinem suficient alcool (11-l3%) pentru asigurarea unei bune conservari ca si a unei transformari complete a mierii in alcool. Mierea trebuie dizolvata in apa calduta; apoi se toarna treptat totul intr-un butoi bine curatat.
Nu trebuie sa umplem butoiul in intregime, din cauza fermentatiei. Pe cepul deschis punem doar o scandura (tigla) si, pe masura ce lichidul din butoi scade, adaugam apa cu miere. Cu cat cantitatea de lichid va fi mai importanta, cu atat fermentatia va fi mai regulata si mai rapida. in timpul fermentatiei, care se face foarte bine la o temperatura variind intre 16-23A°C, vom adauga cam 50g de acid tartric la 100 1 de lichid. Pentru a da vinului o usoara aciditate si, in acelasi timp, putem suspenda intr-un sac in mijlocul lichidului un pumn de seminte uscate de ienupar, pe care le scoatem de indata ce vinul a prins o usoara aroma de ienupar. Dupa fermentatie punem butoiul in pivnita si ii inchidem cepul cu un pumn de nisip fin udat si infasurat intr-o carpa. Primavara il pritocim si, de data asta, il cepuim bine. il lasam sa se incheasca, neuitand sa umplem butoiul din cand in cand.
