Multe femei nu pot sa recepteze sexualitatea la potentialul ei maxim din cauza unor probleme. Ca origine acestea pot sa fie fizice sau psihologice, dar rezultatul este acelasi - insatisfactia ambilor parteneri.
Foarte putine femei sunt frigide cu adevarat, adica incapabile sa raspunda oricarui stimul sexual. Dar sunt foarte multe cele care, temporar, nu pot ajunge la orgasm. Unele femei gasesc ca penetrarea peniana sau coitul sunt dureroase si chiar imposibile. Altele se g de parteneri cu dificultati sau probleme sexuale. Problemele care sunt numai de ordin fizic surit usor de descoperit. Cele psihologice pot fi tratate, dar trebuie sa se descopere mai intai originea lor. Cauze subiacente ale problemelor psihologice sunt sentimente de teama, de rusine sau de vina in legatura cu impulsul sexual sau anxietatea procata de riscul sarcinii. in tratamentul acestor situatii se intrebuinteaza o serie de tehnici terapeutice sexuale, precum cele dezltate de Masters si Johnson. Este utila consultarea unui terapeut sexual.
Cuprins:
Frigiditatea |
sus  |
Este o suferinţă feminină în care femeia sau tânăra nu dezvoltă nici o plăcere erotică ( sau una insignifiantă) în urma stimulării sexuale. Tratamentul se face sub forma terapiei senzaţiilor, în care cuplul se abţine de la coit şi de la orgasm o perioadă. In acest interval cei doi învaţă să cunoască corpul femeii, prin mângâieri şi sărutări etc, până când femeia este destul de excitată, ca să dorească şi să accepte supliciile penetrării.
PRIMUL CONTACT
La o femeie care n -a mai avut contact sexual, himenul e intact şi nu e întins. La primele contacte, pot apărea mici dureri sau chiar uşoare sângerări, fiindcă himenul se întinde sau se rupe pentru a permite actul sexual. Numai puţine femei au himenul atât de impenetrabil încât să necesite o mică intervenţie chirurgicală.
VAGINISMUL
E o afecţiune destul de rară în care muşchii ce înconjoară vestibulul vaginal intră în spasm ori de câte ori se încearcă penetrarea vagi-nală. Metoda terapeutică se poate face prin obişnuirea femeii să-şi introducă mai întâi un deget, apoi două în vagin, până nu mai prezintă spasm muscular. Partenerul trebuie să fie şi el de faţă. Contactul se produce numai atunci când încrederea femeii este pe deplin restabilită.
DURERILE LA CONTACT
Pot fi pricinuite de mai mulţi factori. Infecţiile vaginale de exemplu, ca şi iritaţiile mucoasei, sunt exacerbate de fricţiunea penisului în vagin. Şi lubrifierea vaginală insuficientă duce de asemenea la dureri, în timpul excitaţiei normale, mucoasa vaginală secretă un lichid de lubrifiere, care facilitează pătrunderea penisului. Dar dacă se încearcă penetrarea înainte ca femeia să fie îndeajuns de excitată survin durerile. Pentru rezolvarea problemei se întrebuinţează un gel special de lubrifiere sau chiar şi salivă.
O altă cauză des întâlnită a durerii în pelvis este dată de faptul că, în timpul unor mişcări de copulaţie din ce în ce mai adânci, penisul se poate lovi de colul uterin. Durerile pelvine pot fi declanşate şi de infecţii ale uterului, ale colului uterin, ale trompelor, de chisturi şi tumori la nivelul ovarelor sau de leziuni ale ligamentelor ce susţin uterul, mai ales după naştere.
Dureri la contact
Localizări ale durerilor şi ale afecţiunilor:
a. Clitoris: dureri datorate unei infecţii.unei lezări a clitorisului, ca de exemplu atunci când se încearcă (ricţionarea sa directă.
b. Scurgeri vaginale: cica-trici sau rupturi datorate primului contact, dispozitivului intrauterin, violului, avortului sau naşterii; atrofierea survenită o dată cu îmbătrânirea.
c. Ovare: inflamaţia, devierea lor sau chisturi ovariene.
d. Vaginul: lubrifiere insuficientă, datorată lipsei de estrogen; infecţie datorajă scăderii acidităţii vaginului, ce poate să apară în urma utilizării irigatorului vaginal sau invaziei germenilor prin intermediul degetelor, penisului; durerile la nivelul vaginului pot fi cauzate şi de aplicarea necorespunzătoare a fricţiunilor.
e. Colul uterin inflamat, fie din cauza vreunei infecţii fie a dezvoltării fibroamelor sau a endometriozei.
f. uterul: inflamaţia uterului, ca la punctul c , deviaţii de statică uterină sau ruptura ligamentelor.
g. Trompele uterine: ca la punctul e.
ÎmbunĂtĂŢirea reactivitĂŢii sexuale |
sus |
inadecvarea sexuală a femeilor duce la eşecul juisării. In unele societăţi nici nu se admite că femeile au dreptul la o plăcere erotică paroxistică sau că pot juisa. Surescitarea organelor sexuale fără descătuşare prin orgasm se manifestă dramatic prin frustrare, jenă şi tulburări psihologice.
Uneori cauza nemanifestării orgasmice este dată de inaptitudinea sau de impotenţa masculină. Dacă problema este a femeii, atunci s-ar putea să facă organic parte din structura sa. Absenţa juisării poate fi datorată unor dereglări ale aparatului reproducător, ale concentraţiei de hormoni, unor leziuni sau inflamaţii ale genitalelor. Sunt răspunzători şi alţi factori, precum tulburările nervoase, abuzul de alcool, de droguri, stresul, înaintarea în vârstă.
Cauzele psihologice care duc la eşecul femeii în a-şi trăi voluptatea erotică sunt pe departe cele mai răspândite. Fata sau femeia descoperă dintr - o dată egoismul masculin şi incongruenţa amantului la modelul său de idealitate masculină.
Pe plan mental şi afectiv ea nu-1 poate percepe ca fiind perechea ei, jumătatea ei, iar acest lucru transpare în incapacitatea ei de a răspunde sexual.
Unele femei "frigide" au primit o educaţie puritană, de blamare a sexului, considerat ceva rău, murdar, josnic. Astfel de concepţii pot să încătuşeze pe viaţă atitudinile unei femei cu privire la sex. Ea ajunge să- şi suprime impulsul sexual, înăbuşindu-l în teamă, vină, ruşine, străduindu - se să fie nereactivă sexual.
Alte blocaje psihologice sunt date de legăturile emoţionale sub-conştiente cu tatăl, ura faţă de toţi bărbaţii, intrată sau păstrată în subconştient, teama de a rămâne însărcinată, teama de dureri la contact. Alte femei îşi eşuează juisarea, fiindcă sunt prea nerăbdătoare să ajungă la orgasm, deci sunt prea tensionate pentru a accede la desfătare.
Femeile care nu au orgasm se pot vindeca dacă au parte de o relaţie armonioasă, de un partener care manifestă înţelegere şi consideraţie, ştiind cum să acţioneze în preludiu şi când să o stimuleze erotic.Tehnici precum cele din figura alăturată au redat orgasmul, atât femeilor care nici nu-1 visau înainte, cât şi celor care şi-au pierdut capacitatea de a trăi excitaţia maximă.
TEHNICI DE EXCITARE
1. a Dacă femeia este dezmierdată atunci când e relaxată ea poate fi excitată erotic mai uşor. Dar pentru aceasta bărbatul trebuie să-i cunoască zonele erogene şi să ştie când să intervină cu pauzele. Există o retorică a dragostei la care sexul feminin e mai receptiv: dacă unei femei sau fete i se şoptesc cuvinte de dragoste în pat, acest fapt o va face mult mai receptivă decât dacă e brutalizată.
b. Uneori femeia care nu juisează are nevoie de o stimulare exterioară, cum ar fi concentrarea asupra unor fantezii erotice. îi pot veni în ajutor vizionarea unor filme erotice sau răsfoitul unor astfel de reviste. Dar bărbatul trebuie să o încurajeze, să o farmece cu multă drăgălăşenie, vorbindu-i despre desfătarea pe care ea i-o dăruie. Convorbirile cu subiect erotic pot fi excitante.
c. Femeile care pot fi excitate ca toate celelalte, dar care sunt mai puţin sensibile sexual, pot fi stimulate cu vibratorul sau manual. Alte tehnici fizice includ o penetrare adâncă; nu trebuie neglijat contactul oral - genital. Bărbatul nu are voie să - şi uite cuvintele de încurajare. Orice metodă care produce orgasmul femeii o dată, ajută la dobândirea orgasmului în continuare.
TERAPIA FOCALIZATĂ PE SENZAŢII
2. a. Cei doi stau goi în pat, el cu picioarele desfăcute uşor, sprijinit de marginea patului, ea cu spatele lipit de pieptul lui, cu picioarele pe deasupra picioarelor lui. Ea îi conduce mâna, plimbându-i-o pe partea interioară a coapselor, peste labii şi zona clitoridianâ. In acest fel ea îşi controlează senzaţiile şi poate conduce jocul sexual în limitele dorite de ea.
b. în faza următoare, cuplul ajunge în punctul în care ea îngenunchează cu picioarele în lateral, găsind plăcere în a sta nemişcată cu penisul Iui în vagin. Apoi poate încerca, cu blândeţe, să se mişte cum vrea, mai rapid sau mai amplu. Apoi el îi urmează mişcările cu propriile şolduri.
c. Ultima formă terapeutică: partenerii stau alăturaţi, ea odihnindu-se pe pieptul, abdomenul şi stomacul lui, pe unul din picioarele lui şi pe genunchiul celuilalt picior. Această poziţie face ca mişcările involuntare ale bazinului să fie ajutate, făcând orgasmul mai probabil decât la poziţiile în care femeile sau fetele trebuie să-şi controleze conştient mişcările corpului.
Instrumente sexuale auxiliare |
sus |
Utilizarea unor instrumente stimulatoare de sex datează de când lumea, iar unele procedee orientale mai sunt valabile şi astăzi. Multe femei le consideră binefăcătoare pentru viaţa lor sexuală.
Formele cele mai răspândite de stimulare sunt tot felul de accesorii erotice, de la îmbrăcăminte la reviste şi la casete video explicite. Penisul artificial (dildo) cu un mecanism vibratil opţional (vibratorul) se alimentează cu baterie şi are anumite dispozitive care pot stimula în acelaşi timp, atât clitorisul, cât şi vaginul.
Pentru femeile cu probleme de juisare la contact normal, utilizarea vibratorului este terapeutică. El este întrebuinţat şi de femeile fără partener. Cu aceste tipuri de instrumente sunt necesare şi anumite metode de lubrifiere, mai ales în anumite momente ale ciclului menstrual.
Unele cupluri găsesc plăcere în a utiliza tot soiul de dispozitive, care se aplică pe penis. Există anumite dispozitive de forma prezervativului, care se ataşează penisului pentru a-1 mări, ceea ce va excita femeile care îşi doresc penetrarea mai adâncă. Dacă bărbatul are probleme cu menţinerea erecţiei, există un fel de inel care se plasează la baza penisului pentru a împiedica sângele să se retragă.
Anestezicele locale, sub forma sprayurilor sau a cremelor întârzie ejacularea, deşi nu există nici o dovadă cum că ar avea vreun efect fizic. Bilele chinezeşti stimulează vaginul pe o perioadă mai îndelungată. Dacă sunt inserate, vibrează o dată cu mişcările femeii şi pot fi ţinute înăuntru pentru câtăva vreme.
Toate aceste auxiliare nu au efecte negative, dacă sunt utilizate corect. Ele nu numai că sporesc plăcerile, dar sunt şi o metodă de tratament pentru anumite boli sau suferinţe genitale.
Circumcizia femininĂ |
sus |
Este un obicei practicat anual de mii de femei, mai ales în Africa. Deşi multe femei sunt împotriva acestei proceduri, îşi obliga totuşi fiicele la acest ritual, temându - se că fetele nu se vor putea mărita clacă nu sunt circumcise.
încă se crede că circumcizia feminină îi dă bărbatului plăceri sexuale mai mari, cu toate că femeilor li se refuză astfel orice plăcere, iar actul sexual devine pentru ele ceva bestial de dureros. Mutilarea genitală merge de la rezecarea clitorisului până la îndepărtarea completă a labiilor şi a clitorisului, lăsându - se doar un mic orificiu pentru menstruaţie. Rezecarea este urmată de sutura vulvei.
Această operaţie se soldează cu imense suferinţe şi probleme de sănătate, printre care hemoragiile, infecţiile vaginale şi urinare, chisturi şi incontinenţă urinară. Multe femei îşi pierd viaţa în urma septicemiilor sau a hemoragiilor.
Deşi în zilele noastre tot mai multe guverne se opun circumciziei, tratând - o ca pe o formă de abuz sexual şi de oprimare, circumcizia feminină nu a dispărut. Dacă nu mai e legală, se petrece chiar clandestin, în condiţii septice şi fără anestezie. Mulţi cred că ar apărea schimbări doar dacă se procedează la o campanie care să înceapă de la nivelul cel mai de jos al ierarhiei sociale.
Femeia la vÂrsta a treia |
sus |
Deşi subiectele cu tematică sexuală sunt mai nou discutate în mod deschis, despre nevoile sexuale sau despre comportamentul sexual al oamenilor în vârstă se pomeneşte cu o oarecare jenă sau chiar cu neînţelegere.
Din perspectiva societăţii, mai ales a tinerilor, se consideră uneori că n-ar fi corect ca şi vârstnicii să aibă aceleaşi dorinţe şi doruri ca şi tinerii, acum că sunt părinţi sau chiar bunici. O astfel de atitudine este eronată, având rădăcini în faptul că societatea pune accent pe sau comercializează atractivitatea şi tinereţea.
Nu mai e nici o îndoială că impulsul sexual diminuează o dată cu vârsta. La bărbaţi acest proces începe între 20 şi 30 de ani şi continuă până la vârsta de 60 de ani, când procesul încetineşte.
Probleme psihologice
Un cuplu mai în vârstă, (1) care a avut anterior o viaţă sexuală semnificativă (2) resimte latura sexuală a dragostei ameninţată de următoarele probleme:
a. Dezacorduri privind chestiuni nan - sexuale pot afecta relaţia fizică.
b. în concepţia lor se pot considera prea bătrâni pentru sex
c. S-ar putea ca cei doi să se mai dorească sexual, dar se simt jenaţi de ce ar crede celălalt despre asta.
d. Dacă cei doi fac dragoste fără imaginaţie. Din automatism, se ajunge la plictiseală şi saturaţie.
e. îngrijorările cu privire la declinul abilităţilor sexuale pot face ca un partener să încerce să-şi redobândească siguranţa de sine cu altcineva, de obicei mult mai tânâr(â).
f. Un alt răspuns la teama de pierdere a capacităţii sexuale este respingerea totală a sexului.
g. îngrijorări de altă natură decât sexuală - cum ar fi pensionarea, dificultăţile financiare pot să afecteze performanţa sexuală.
La femei nu există nici o diminuare a instinctului sexual până la 60 de ani, după care intervine treptat declinul. Dar acest fapt fiziologic nu are nici o legătură cu ideea eronată potrivit căreia persoanele mai în vârstă n-ar mai avea dreptul la o viaţă sexuală. Cei care s-au bucurat devreme de o viaţă sexuală armonioasă vor continua astfel şi la senectute; chiar dacă procesul îmbătrânirii necesită adaptări ale dinamicii sexuale, majoritatea oamenilor fac faţă contactului sexual atâta timp cât starea generală a sănătăţii le va permite.
Probleme practice
Iată câteva din probleme prac- . tice pe care vârstnicii trebuie să le depăşească ca să se poată bucura de o viaţă sexuală (2) care n-a ajuns încă la final (3):
a. Unul din parteneri doreşte să Iacă dragoste, dar celălalt nu.
b. Anumite afecţiuni sau suferinţe ale aparatului reproducător, datorate şi înaintării în vârstă, fac ca raportul sexual sâ fie neconfortabil, deci aceste probleme trebuie tratate.
c. Boala sau infirmitatea pot determina dureri la contact. Se pot remedia prin încercarea unor poziţii speciale.
d. Moartea unui partener înseamnă sfârşitul vieţii sexuale, din moment ce persoanele mai în vârstă refuză să - şi găsească alt partener.
e. Persoanele care şi - ar dori un alt partner nu şi-1 găsesc întotdeauna. în cercurile vârstnicilor femeile depăşesc ca număr bărbaţii, iar unele sunt în mod firesc puţin îndrăzneţe când cunosc alţi bărbaţi.
Un cuplu poate să facă dragoste pe tot parcursul vârstei a treia, bucurăndu - se de plenitudinea relaţiei, mai ales dacă face efortul de a înţelege şi de a răspunde la schimbările care se impun o dată cu vârsta. Prea multe cupluri renunţă dintr-o dată la activitatea sexuală, fiindcă interpretează schimbările fiziologice ale îmbătrânirii ca pe un semn al unei impotente necruţătoare. Actul sexual a devenit o activitate mai tihnită pe măsură ce cuplul îmbătrâneşte, iar efectele păstrării relaţiei fizice la vârste înaintate sunt extrem de binefăcătoare. Bărbaţii în vârstă au nevoie de o perioadă mai lungă de excitaţie înainte să se declanşeze erecţia. 0 anchetă arată că bărbaţii între 48 şi 65 de ani au nevoie de un timp de 5 ori mai lung pentru a intra în erecţie, faţă de cei între 19 şi 30 de ani. Un bărbat care era în erecţie în câteva secunde în tinereţile lui are nevoie de mai multe minute bune atunci când îmbătrâneşte. Dar o dată ce erecţia este obţinută, bărbatul în vârstă prezintă avantajul de a o menţine mult mai mult timp. Senzaţia imperioasă de a ejacula dispare o dată cu înaintarea în vârstă; bărbatul are un control mai stabil asupra actului sexual şi poate prelungi coitul aproape indefinit dacă adoptă tehnica retragerii temporare de fiecare dată când orgasmul este iminent (coitus reservatus).
Comparaţii ale activităţii sexuale
Diagramele de alături se bazează pe un studiu de cercetare al Universităţii Duke, efectuat asupra populaţiei din şi din jurul Durham, North Carolina. Cei intervievaţi s-au prezentat voluntar, nici unul din ei nu trăieşte la azil sau alte instituţii asemănătoare. Cei care mai au relaţii sexuale cu regularitate sau cu intermitenţă au fost numiţi "activi sexual".
1. Activitatea sexuală o dată cu înaintarea în vârstă
Studiul arată că există diferenţe mici între cele trei grupuri de vârstă.Dar după 75 de ani se înregistrează o scădere bruscă a activităţii sexuale, care de obicei se datorează bolilor.
2. Bărbaţii în comparaţie cu femeile
Nivelul activităţii sexuale e mai crescut la bărbaţi (6I%) faţă de femei (44%), dar existau mai multe femei văduve sau cu soţi suferinzi.
3. Statutul socio - economic Cei care au avut un statut socio-economic mai jos prezintă o activitate sexuală în raport cu ceilalţi.
Deşi bărbaţii la vârsta senectuţii ajung mai greu la orgasm, aceştia se descarcă mult mai repede, iar contracţiile orgasmice nu mai sunt aşa de puternice. Forţa ejaculării este redusă, iar lichidul seminal este subţiat şi diminuat. Chiar şi aşa orgasmul rămâne o desfătare de neînlocuit. După ejaculare bărbaţii mai în vârstă îşi pierd foarte repede capacitatea erectilă şi trebuie să treacă ore sau zile întregi înainte ca ei să fie în stare de o a doua erecţie. Dacă cuplul doreşte coitul mai des decât o permite capacitatea erectilă a bărbatului, atunci el trebuie să - şi reţină orgasmul şi erecţiile viitoare nu vor constitui o problemă. La femeile în vârstă responsivitatea sexuală este mai puţin afectată decât la bărbaţi, dar şi în cazul lor excitaţia se produce într- un timp mai îndelungat pe măsură ce îmbătrânesc, iar orgasmul se consumă mai repede. Menopauza nu reduce apetitul sexual al femeii; chiar dacă se întâmplă astfel, efectul este temporar. Contactul sexual poate să fie dureros din cauza insuficientei lubrifieri a vagi-nului sau datorită faptului că pereţii vaginali se subţiază, iar în timpul orgasmului apar contracţii uterine puternice. Toate aceste probleme se datorează insuficienţei de hormoni estrogeni şi pot fi remediate prin tratament hormonal.
Sexul şi statutul marital
Din persoanele care au participat la studiul întreprins de Duke University s-a constatat că activitatea sexuală era raportată de 54 % dintre cei căsătoriţi (a) şi de 7 % din cei necăsătoriţi, divorţaţi sau văduvi (b). Deşi dorinţa sexuală este destul de puternică pentru a motiva continuarea activităţii sexuale, se pare că nu mai e tot atât de tare, încât să ducă la relaţii sexuale în afara cadrului conjugal.
Masturbarea
Diagramele alăturate indică importanţa masturbaţiei la femeile mai în vârstă.
1. După cum arată statisticile unor anchete speciale, cam 60 % din femeile care nu (mai) sunt căsătorite, probabil, că se masturbează.
2. Cam 30 % din femeile mai în vârstă se masturbează în adiţie la coitul sexual.
Frigiditatea
