Dependenta de droguri este perceputa ca o cadere Ilegala in ciu, Incompatibila cu normele societatii. Dar mult mal obisnuita sl mai semnificativa pentru societate este dependenta de anumite medicamente care pot li prescrise sl obtinute pe cale legala, dar care au un efect similar cu cel al drogurilor- si anume medicamentele tranchilizante. Desi fumatul este mal obisnuit la barbati, cam 30 - 40 % din femei sunt dependente de tigari. E edent ca, in ciuda riscurilor binecunoscute, femeile renunta foarte greu la fumat. Alcoolismul este cea mai grava forma a dependentei, iar Incidenta sa printre femei este din ce in ce mai frecventa. Motivele alcoolismului la femei sunt date de stres sl de nesiguranta data de problemele emotionale si familiale. Multe femei, plictisite sau frustrate de rolul de sotii -menajere isi gasesc un ciudat refugiu in actitati de trecere a timpului, cum ar fi bautul ceaiului sau a cafelei - o adevarata rutina sau curatenia, alte actitati casnice repeile. Din aceleasi motive pentru care unele femei se apuca de baut, altele mananca excesiv pentru a se elibera de stres sau plictiseala. Alte femei, dimpotriva, vor respinge mancarea, pana la a- si pune ata in pericol. Stereotipul femeii mereu tinere si atragatoare, pe care societatea il vehiculeaza, face ca multe femei sa dena obsedate de mentinerea aspectului tineresc. Pentru aceste femei, procesul firesc al imbatranirii, iminenta varstei de mijloc reprezinta o sursa de stres emotional.
Stresul ne ameninta pe toti, intr - o masura mai mare sau mai mica. in conditiile societatii de astazi foarte greu scapam de sub incidenta lui. in ciuda acestui fapt, multe persoane reusesc sa-si mentina o perspectiva independenta si inteligenta asupra etii, fiindca stresul nu trebuie sa fie ceva care sa ne doboare. Altii isi cauta refugiul intr- o forma de dependenta, un fals centru in jurul caruia sa se roteasca ata lor. Unele din aceste structuri de dependenta sunt incurajate de societatea noastra. Unele tipuri de dependente sunt prite cu o incruntatura, altele sunt clasate ca superficiale, blamate, fara sa se tina seama ca ele sunt de fapt simptome ale unei tendinte subiacente de evadare.
Rolurile pe care societatea le-a circumscris femeilor au incura-jat,de-a lungul secolelor, dependenta feminina, o situatie care nu face decat sa provoace conflicte, atat in interiorul femeii, cat si in relatia ei cu partenerii si cu copin.
Astazi, tot mai multe femei isi redefinesc rolurile lor fundamentale in raport cu propria lor implinire. Ele si- au dat seama ca cedarea este nu numai periculoasa pentru ele insele, ci duce la povara dependentei fata de iubiti, soti sau copii sau la resentimente fata de acestia. Fara o constiinta a sinelui, multe femei sunt impinse spre rutina, ramanand la conceptia clasica potrit careia sexualitatea ar fi identitatea sau arma lor.
Cuprins:
Ştim că fumatul nu e bun Ia nimic, ne îmbătrâneşte şi că, dacă continuăm să fumăm, ne riscăm foarte mult sănătatea. Fumatul este privit de unii ca un gest antisocial şi neatrăgător. Tot mai mulţi oameni descoperă că actul de a redeveni nefumător aduce mult mai multe avantaje, în raport cu greutăţile pe care le presupune renunţarea la fumat. Dacă nu puteţi renunţa, adoptaţi una din modalităţile existente de a vă introduce cât mai puţină nicotină în organism.
RENUNŢAREA LA FUMAT
Analizaţi-vă obiceiurile de fumătoare. Preţ de câteva săptămâni notaţi-vă fiecare ţigară pe care o consumaţi. Nu trebuie să vă lăsaţi de fumat în mod mecanic. Trebuie să descoperiţi când şi de ce simţiţi nevoia să fumaţi.
Pregătiţi-vă! Decideţi-vâ dacă vreţi, într-adevăr, să vă lăsaţi de fumat. Reflectaţi asupra binefacerilor pe care le va aduce renunţarea la fumat. Fixaţi ziua din care vă lăsaţi de fumat. Cu o seară înainte, fumati-vă ultima ţigară, curăţaţi toate scrumierele din casă, ascun-deţi-le, împreună cu brichetele, ţigările şi chibriturile rămase.
Apoi opriţi-vă de la fumat!
Schimbaţi-vă tabieturile. Evidenţa ţigărilor consumate vă va spune când sunteţi tentată să fumaţi. Schimbaţi-vă programul pe ziua respectivă ca să nu aveţi posibilitatea să fumaţi în momentele respective. Asta înseamnă o plimbare după prânz, în loc de obişnuita ceaşcă de cafea. Veţi descoperi că ajută mult dacă vă decideţi să vă lăsaţi de fumat într-o perioadă în care vă schimbaţi programul, de exemplu, la începutul concediului sau al vacanţei. Călătoriţi la compartimentele de nefumători, aşezaţi-vă pe locurile de nefumători la restaurante, baruri, etc. şi ţineţi-vă departe de situaţiile care vă solicită ţigări. Dacă altcineva vă oferă ţigări, spuneţi-i că nu fumaţi.
Răsfăţaţi-vă. Cu banii pe care îi daţi pe ţigări, cumpăraţi-vă o recompensă pozitivă, ceva ce altfel nu vă puteţi permite. Amintiţi-vă că vă permiteţi acest răsfăţ din banii pe care-i economisiţi renunţând la fumat.
Nu vă grăbiţi. Amintiţi-vă că renunţarea la un obicei durează între 6 şi 8 săptămâni. Nu vă lăsaţi tentată să vă reîntoarceţi până când nu i-aţi acordat corpului Dvs. posibilitatea de a se dezintoxica de toate toxinele acumulate.
Ajutor suplimentar. Dacă nu puteţi renunţa de una singură, există anumite procedee care sunt eficiente şi la îndemână. Mestecarea gumei în locul nicotinei vă face să vă calmaţi pofta, iar o clinică specializată sau un grup social antifumat vă pot oferi sprijin moral. Prin hipnotism şi acupunctura se poate renunţa la fumat prin calmarea oricăror eventuale tentaţii sau simptome pe care le aduce renunţarea.
RENUNŢAREA TREPTATĂ
. Schimbaţi ţigările cu altele cu filtru şi conţinut mai mic de nicotină.
. Chiar dacă fumaţi ţigări cu filtru, folosiţi acele ţigări care au filtrele mai lungi.
. Cumpăraţi - vă ţigări mai scurte decât cele pe care le fumaţi de obicei. Nu ţineţi ţigara în gură pentru mai mult de o pufăitură.
. Fumaţi ţigara numai până la jumătate înainte de a o stinge, fiindcă în jumătatea distală a ţigării se adună gudronul.
. încercaţi astăzi să fumaţi cu o ţigară mai puţin decât ieri.
Avantajele
lată câteva din avantajele la care vă puteţi aştepta dacă renunţaţi la fumat: vă veţi simţi mal bine, în general;
respiraţie mai proaspătă; petele de nicotină de pe degete şi dinţi vor dispărea; vă îmbunătăţiţi simţul mirosului şi al gustului; vi se curăţă pielea; mai puţine -şanse" la riduri; hainele şl pârul nu vâ vor mal mirosi a fum: mirosul din casă va fi mai proaspăt;
economisiţi bani de cheltuială: vă îmbunătăţiţi durata de viaţă; mal puţine riscuri de a face cancer de plămâni, boli de inimă sau alte boli grave; mal puţine riscuri pentru sănătatea prietenilor şl a familiei, ca fumători pasivi.
Femeile Şi alcoolismul |
sus  |
S-a crezut că alcoolismul reprezintă doar problema bărbaţilor, dar în ultimii ani tot mai multe femei îşi îneacă necazul în alcool.
S-a estimat că femeile reprezintă o treime din procentajul băutorilor de alcool. Există şi cazuri de băutoare înveterate, pentru care alcoolismul survine din alte motive decât evadarea: fetele ce ţin companie prietenului sau femeile de afaceri ce se învârt în anumite medii sociale.
Dar, majoritatea femeilor se refugiază în alcool dintr-o reacţie faţă de stres. Motivele pentru care femeile beau sunt: problemele de natură fizică, precum starea de tensiune premenstruală, pierderile de sarcină, infertilitatea, şi de natură afectivă - dificultăţile asociate cu rolul lor în viaţa sexuală, plictiseală, probleme sexuale, divorţul.
Studiile de caz arată că, de multe ori, alcoolismul este parte a semnelor unei boli depresive. De fapt, multe femei alcoolice au tulburări afective care datează chiar din timpul traumatismelor psihice ale copilăriei, care s-au datorat pierderii, absenţei sau inadecvării unuia sau a ambilor părinţi.
CONSECINŢE FIZIOLOGICE
Efectele alcoolismului asupra corpului includ inflamaţia constantă a mucoasei stomacale, şi mai târziu intestinale, cu riscuri de ulcer; boli de nutriţie şi deficienţe vitaminice ca pelagra şi beri-beri, datorate neglijării mâncării în favoarea băuturii. Băutura duce la ciroză la ficat, boală în care organul se zbârceşte, iar celulele sale sunt înlocuite de ţesut fibros, funcţiile fiind deteriorate. Se manifestă apoi degenerarea muşchilor, inclusiv a celui cardiac, distrugerea celulelor creierului şi fenomenele de degenerare la nivelul întregului sistem nervos. Apar uneori pneumonii, boli de rinichi şi de inimă, psihoze organice sau delirium tremens - când apar confuzie mentală, hiperexcitabilitate, stare anxioasă, febră, frisoane, bătăi rapide şi neregulate ale pulsului, halucinaţii -în mod specific, toate acestea se manifestă când se bea vârtos după o perioadă de abstinenţă.
TRATAMENTUL
Se aseamănă cu cel utilizat pentru alte dependenţe.
Dezintoxicarea organismului se începe Ia clinică sau la spital. Mai întâi pacienta este deposedată de orice sursă de alcool, (sau de alte substanţe faţă de care este dependentă). Acest lucru va produce simptome grave de renunţare cum ar fi vomatul, transpiraţiile, dureri în tot corpul, curgerea nasului şi a ochilor, convulsii, halucinaţii. Se folosesc sedative pentru a aduce calmarea simptomelor, dar se retrag înainte să se formeze alte dependenţe. Se tratează toate problemele fizice, iar sănătatea fizică a pacientei se îmbunătăţeşte prin exerciţii fizice, regim alimentar şi odihnă.
După dezintoxicare, se fac încercări pentru a se identifica şi trata motivele psihologice subiacente care au dus la dezvoltarea dependenţei vicioase. I se ridică pacientei moralul, încrederea în sine, încrederea în ceilalţi. Tratamentul se face pe termen lung şi succesul depinde de dorinţa pacientului de a se vindeca. Există organizaţii de genul Anonimii Alcoolici care oferă terapii de grup conduse de foşti alcoolici, aceste procedee fiind binefăcătoare în reabilitarea pacienţilor şi continuarea abstinenţei.
în lumea occidentală, alcoolul şi tutunul sunt principalele droguri
care se consumă pentru schimbarea dispoziţiei. Ele sunt, bineînţeles, legale, cu excepţia faptului că vânzarea lor nu se face la clienţi sub limita de vârstă, regulă care variază de la o ţară la alta. Dar, unele droguri care schimbă dispoziţia sunt chiar medicamentele prescrise de doctor. Tranchilizantele şi sedativele sunt foarte comune în prescripţiile medicale care li se fac femeilor pentru foarte multe circumstanţe, într-adevăr s-a estimat că în ţările europene şi în America de Nord, aceste medicamente sunt luate de o femeie la 5, faţă de un bărbat la 10. Dar multe din medicamentele care au efect asupra dispoziţiei noastre sunt ilegale, în timp ce există altele pe care lumea le asociază cu drogurile ilegale, ca heroina de exemplu, care sunt utilizate în scopuri terapeutice sau medicale, pentru a calma durerile.
Mai jos prezentăm o selecţie a unor droguri, printre ele cofeina, tranchilizantele şi alte medicamente care sunt întrebuinţate greşit.
COFEINA
Acest stimulent al sistemului nervos central se găseşte în cafea, ceai, cacao şi multe din băuturile cola. Acţiunea sa combate oboseala, într-adevăr, dar este un drog blând. Este şi un diuretic, adică creşte cantitatea de urină eliminată de rinichi. Cofeina este inclusă şi-n medicamentele contra durerilor de cap pentru a combate efectul soporific al medicamentului analgezic. Nu prea există abuz de cofeină, din cauza cantităţilor foarte mari care ar fi necesare, dar, la băutorii de cafea se constată o dependenţă psihologică dacă nu fiziologică faţă de cofeină.
STIMULENTELE SISTEMULUI NERVOS (SNC)
Amfetaminele se utilizează greşit în multe cazuri şi se iau, fiindcă produc un sentiment de bună - dispoziţie şi reduc apetitul.
Persoana care îşi administrează acest medicament experimentează o stare de bucurie intensă, iar la doze mai mari, chiar euforică. Luciditatea, încrederea, vigilenţa sunt acompaniate de sentimentul puterii fizice şi mentale. Persoana respectivă devine vorbăreaţă, în stare de hiperexcitaţie şi hiperactivitate. însoţind simptomele fizice pot să apară sudoarea, tremurăturile, insomnia.
Amfetaminele nu duc la o dependenţă din punct de vedere fizic, ci psihic. Energia suplimentară este "împrumutată" din rezervele corpului. Când acţiunea medicamentului s-a terminat, corpul plăteşte împrumutul prin oboseală şi depresie, ceea ce creează dorinţa de a consuma din nou mai multe medicamente, pentru a înlătura oboseala.
Utilizarea medicală a acestor substanţe s-a redus substanţial de când s-au remarcat pericolele. Amfetaminele mai sunt prescrise în unele cazuri astfel: pentru a împiedica somnul la persoanele care trebuie să stea de veghe pe perioade mai lungi; pentru a trata depresiile minore, pentru a suprima apetitul în unele cazuri de obezitate, dar toate aceste prescripţii se fac foarte rar.
Pericolele nu presupun numai dependenţa psihică, dar şi deteriorarea fizică datorită hiperactivităţii sau lipsei apetitului. Există apoi riscul îmbolnăvirii de paranoia sau schizofrenie, din cauza dozelor prelungite, chiar suicid, datorită depresiilor ce urmează dozelor mari, iar în urma dozelor prea mari poate surveni moartea.
ANTIDEPRESIVELE
Acestea se împart în două grupuri principale: triciclice şi MAOI (inhibitori monoamino-oxidază). Acestea din urmă sunt mai puţin prescrise din cauza unor posibile reacţii adverse dacă sunt luate cu alimente ca brânza, extracte de drojdie sau alcool. Majoritatea anti-depresivelor au nevoie de câteva săptămâni pentru a elimina simp-tomete. Efectele secundare includ vedere neclară, letargie, consti-paţie. în ciuda acestor efecte, antidepresivele sunt utile când psihoterapia nu are efect sau nu este la îndemână şi când nu există riscul formării unei dependenţe faţă de aceste medicamente. Asiguraţi-vâ că aţi citit toate contraindicaţiile sau că ştiţi alimentele cu care aceste medicamente sunt incompatibile.
Utiul este eficient în tratarea şi prevenirea bolilor maniaco-depre-sive. Din cauza unor efecte secundare care pot să survină, dacă doctorul v-a prescris această medicaţie, trebuie să-1 consultaţi imediat ce apar simptome neplăcute.
BARBITURICELE
Sunt derivate ale acidului barbituric. Ca şi celelalte antidepresive, ele reduc conducerea impulsurilor nervoase la creier. Din această cauză, au fost prescrise pentru îndepărtarea anxietăţii şi a stărilor de tensiune, pentru inducerea somnului. Unii le-au folosit chiar ca şi anestezice. Dar o dată cu realizarea pericolului pe care îl comportă, au fost aproape complet înlocuite de benzodiazepine, care sunt mult mai puţin periculoase.
Barbituricele diferă în promptitudinea şi durata efectului, care depind de rapiditatea cu care sunt metabolizate şi eliminate.
Persoanele care au luat regulat barbiturice pot prezenta senine de nelinişte, irascibilitate, iraţionalitate, confuzie mentală, deteriorare a reflexelor şi a mişcărilor de coordonare, însoţite de tulburări ale vorbirii. Poate să survină constricţia pupilelor, intensificarea transpiraţiei etc. Persoana respectivă trece printr-o stare de euforie, apoi, urmează depresia. Dacă se ia o supradoză, efectul depresiv asupra sistemului nervos este atât de mare, încât are loc pierderea stării de conştientă, urmată în cazuri extreme de moarte prin insuficienţa respiratorie.
Barbituricele ceează toleranţă la utilizarea lor şi dependenţă fizică, iar efectele întreruperii la o persoană care este un consumator cronic pot fi mai rele decât cele ale întreruperii alcoolului sau heroinei. Efectele includ irascibilitate, nelinişte, anxietate, insomnie, crampe abdominale, greţuri şi vărsături, frisoane, halucinaţii, convulsii severe, uneori moartea. Persoanele care le folosesc se lasă seduse de posibilitatea de a scăpa de stresul emoţional prin sedare, de sentimentul de euforie la ingestia iniţială, când o cantitate mare din acest drog poate fi tolerată, de capacitatea barbituricelor de a acţiona ca o contrapondere la efectele stimulenţilor. (Folosirea ciclică a tranchilizantelor şi a euforicelor duce la dependenţa faţă de ambele tipuri de droguri.)
Prescripţia medicală a barbituricelor, care în trecut se făcea pentru cele mai banale situaţii sau în scopul relaxării sau al inducerii somnului, a dus la formarea unui grup mare de persoane dependente, de vârstă mijlocie, în special casnice. Disponibilitatea barbituricelor le-a făcut să fie o armă de suicid, în timp ce combinaţia efectelor depresive ale acestora cu alcoolul a dus la multe accidente mortale prin administrare de barbiturice după un consum puternic de alcool.
TRANCHILIZANTELE
Benzodiazepinele (ca Valiuni, Librium, Mogadon, etc) sunt cunoscute sub numele de tranchilizante minore, fiind printre cele mai frecvente medicamente prescrise femeilor în caz de anxietate (când au suferit o pierdere sau în caz de probleme conjugale) sau pur şi simplu, pentru insomnii. Efectele secundare se pot remarca de multe ori- greţurile şi durerile de cap , de exemplu, iar concentraţia prea mare comportă alte suferinţe. Simptomele pot fi îndepărtate, dar tranchilizantele nu determină cauza stresului să dispară. în conjuncţie cu psihoterapia, ele pot fi totuşi mai eficiente.
Poate să apară dependenţa faţă de ele, cât şi reacţii adverse dacă sunt luate când se bea şi alcool. Tranchilizantele nu se administrează femeilor gravide sau celor care alăptează. Doctorul Dvs. va trebui să găsească o cale pentru a reduce doza, atunci când treceţi prin momente grele, iar grupurile sociale cărora vă puteţi adresa, trebuie să vă susţină moral pentru a face faţă situaţiilor, în timp ce reduceţi treptat doza de tranchilizante.(TranchilizanteIe majore sunt prescrise uneori pentru bolnavii foarte anxioşi şi cu psihoze grave.)
SUBSTANŢE INHALANTE
Sunt substanţe sub formă de vapori, care provin de la fumul anumitor solvenţi în scopul drogării. Substanţele cele mai banale întrebuinţate în acest scop sunt adezivii, gazolina (petrolul), lacul de unghii, motorina şi diluanţii de vopsele.
Efectele sunt similare cu cele ale consumului de alcool. Pot să apară tulburări de vedere, confuzii, ameţeli, halucinaţii, urmate de dureri de cap asemănătoare mahmurelii.
Inhalarea de astfel de substanţe nu este ilegală, dar în unele ţări există precauţii în a vinde solvenţi persoanelor sub 18 ani, dacă vânzătorul consideră că pot fi întrebuinţate ca drog.
Abuzul de astfel de droguri e mai frecvent printre şcolari datorită următoarelor motive: sunt foarte ieftine, uşor de procurat, pot fi un substitut al acoolului, încercate din plictiseală sau pentru a demonstra apartenenţa "la gaşcă".
Nu există dovezi directe că abuzul de solvenţi ar cauza ravagii ireversibile, dar a fost demonstrat că inhalarea acestor substanţe, zi de zi, de către muncitorii care lucrează în fabricile respective, duce Ia leziuni ale ficatului şi ale rinichilor.
Un pericol foarte grav, care poate să survină în rândul tinerilor, este reprezentat de accidentele care pot să apară în timpul acestor intoxicaţii.
CANNABIS
Cannabis, marijuana, haşiş, drogurile din această categorie se fumează sub forma unei ţigări (joint) sau sunt amestecate în prăjituri sub formă de ingrediente. Senzaţia pe care o provoacă este de relaxare şi de pierdere a inhibiţiilor. S-a depistat că apar semne ale cancerului la plămâni şi ale bronşitelor după folosirea îndelungată a acestor droguri. Consumul de droguri în timpul sarcinii produce vătămări ale fătului. Studiile au arătat că utilizarea regulată a acestora provoacă mai degrabă dependenţe psihice decât fiziologice. Gravitatea obişnuinţei cu aceste droguri constă în faptul că tentează consumatorul să încerce experimentarea altor droguri mai puternice şi mai nocive.
NARCOTICELE
In cercurile opiomanilor, narcoticele sunt cunoscute ca "marfă grea". Opiul şi derivata sa, heroina sunt drogurile arhetipale, care au creat cei mai vechi dependenţi. în orice caz, codeina şi morfina, care derivă la rândul lor din opiu, sunt mai bine cunoscute pentru întrebuinţările lor medicale.
Toate deprimantele inhibă activitatea sistemului nervos central, afectând coordonarea şi reflexele. Opiaceele afectează cu precădere centrii senzoriali, calmând durerea şi inducând somnul. Ca şi în cazul alcoolului, există iniţial o stare de excitaţie, din moment ce inhibiţiile sunt îndepărtate. în doze mai mari, opiaceele acţionează asupra centrilor plăcerii din creier, creând sentimente de împăcare, de mulţumire sufletească şi stări de euforie.
Efectele generale ale abuzului de opiacee includ pierderea apetitului, constipaţia, constricţia pupilelor. O supradoză de derivate din opiu provoacă convulsii, inconştienţă şi moarte.
Toate opiaceele declanşează dependenţa fizică. Simptomele încetării consumului abuziv se manifestă prin crampe stomacale, urmate de diaree, de greţuri şi vărsături, de vomă, de curgerea nasului şi a ochilor, de transpiraţii şi frisoane. Toate acestea sunt însoţite de irascibilitate şi nelinişte şi de dorinţa de a face orice pentru a lua din nou drogul.
Opiul este sucul seminţelor unui mac indian, recoltat din seminţele care n-au ajuns la maturitate, apoi pus Ia uscat.
Planta se cultivă în India, Persia, China, Turcia, opiul fiind preparat fie sub formă de praf, fie sub formă lichidă. Opiul îşi exercită puterile psihoactive, numai dacă a fost crescut în condiţii favorabile de sol şi de climă. Macii care cresc în zonele temperate au un efect opiaceu neglijabil.
In manieră tradiţională, opiul se fumează din pipă, dar se poate şi injecta sau administra oral.
Codeina (etilmorfina) este un opiaceu mai slab. Este albă şi sub formă cristalină, de multe ori utilizată împreună cu aspirina pentru îndepărtarea durerilor de cap. Din cauza efectelor inhibitoare asupra reflexelor nervoase, pe care le prezintă, ca toate opiaceele, se foloseşte în multe medicamente împotriva tusei, iar uneori în tratamentul diareei, din moment ce reduce peristaltismul (contracţiile ritmice intestinale). Riscul toleranţei şi opiomaniei este foarte redus, pentru că este vorba de o cantitate prea mică pentru a produce efectul de plăcere.
Morfina este elementul de bază al acţiunii tuturor opiaceelor şi constituentul principal al opiului. A fost izolată din opiu încă din 1805 şi de atunci a fost frecvent utilizată ca analgezic forte. Este de 10 ori mai puternică decât opiul şi trebuie administrată cu mare grijă pentru a evita toleranţa la ea şi dependenţa fizică. în orice caz, nu se constată abuzuri de morfină, deoarece persoanele care se droghează, preferă heroina.
Heroina (diamorfina) a fost izolată pentru prima oară în 1898. Este de două ori mai tare decât morfina şi_are un efect mai rapid şi mai intens, deşi de o durată mai scurtă. în cercul morfinomanilor este cunoscută sub numele de "H", "horse" sau "smack". în unele ţâri se foloseşte medical, pentru îndepărtarea durerilor. (Petidina, care e folosită frecvent pentru a diminua durerile la naştere, este, de asemenea, un derivat al opiului.). Dar producerea, posesia şi consumarea heroinei sunt delicte.
în forma sa genuină heroina este un praf gri - maroniu, care se amestecă cu lapte praf sau praf de copt pentru a face mai mult volum, de unde şi coloraţia ei albă. Costurile mari ale drogului, necesitatea pe care o resimt persoanele dependente determină rata mare a criminalităţii printre producători şi consumatori.
Praful este inspirat pe nas sau este fumat, dar este de obicei injectat, la început intramuscular, apoi într-o venă majoră, pe măsură ce se dezvoltă toleranţa. Injectarea intravenoasă dă efecte imediate şi mai puternice. Injectarea în aceeaşi venă duce la întărirea şi chiar colabarea venei. Condiţiile neigienice şi acele nesterilizate pot provoca infecţii, de multe ori leziuni, abcese, hepatită, icter, tromboză, mai recent răspândirea virusului HIV (al bolii SIDA). Sunt previzibile şi malnutritia şi neglijarea propriei persoane.
Imediat după injecţie, drogatul este învăluit de senzaţii intense de euforie, de mulţumire. Efectele depind atât de puritatea şi de tăria heroinei, cât şi de starea psihologică a drogatului. Cu cât anxietatea şi tensiunea sunt mai mari, cu atât va fi mai intens sentimentul de pace şi de plăcere. La un drogat cu experienţă, ritualul injectării este foarte important în crearea plăcerii.
Dependenţa fizică de heroină se poate dezvolta în câteva săptămâni. Simptomele tipice ale renunţării la droguri vor începe atunci, de la 4 la 6 ore după ce s-a consumat deja ultima doză.
Persoanele care au consumat heroină sau alte opiacee pot să-şi revină, consumând doze din ce în ce mai mici. Cel mai bine ar fi ca ele să fie internate sau să ceară sprijinul unui medic sau al unui centru antidrog. Probabil că li se va prescrie un substitut- metadona, care va împiedica apariţia reacţiilor adverse din cauza renunţării.
COCAINA
Cocaina (poreclită şi "coke" sau "snow") este un praf alb care se obţine din planta de coca din America de Sud. Sunt disponibile şi derivate sintetice. Acţionează prin stimularea sistemului nervos central, îndepărtând oboseala, crescând vigilenţa, activitatea mentală şi viteza reflexelor, inducând o stare de euforie. După o erupţie iniţială, efectele devin mai constante. Simptomele fizice de însoţire includ dilatarea pupilelor, tremurul, inapetenţa, insomnia.
Părerile sunt împărţite în privinţa dependenţei fizice, dar dependenţa psihologică apare din aceleaşi motive ca şi în cazul amfeta-minelor. Cocaina este un drog cu acţiune scurtă care, pentru a-şi menţine efectele, trebuie luat frecvent.
Abuzul este principalul mod de întrebuinţare a cocainei. Ca praf, este inspirată pe nas, ceea ce poate duce la deteriorarea mucoasei nazale şi a septului nazal care separă nările. Sub formă lichidă, se ia ca injecţie, dar utilizarea cocainei numai, este nepopulară, din cauza efectului brusc.
Deci, de multe ori, se întrebuinţează heroina şi cocaina împreună, administrate intravenos.
Pericolele utilizării frecvente a cocainei includ paranoia, insomnia, halucinaţiile, pierderea în greutate, malnutritia din cauza dezinteresului pentru mâncare. Supradoza duce la convulsii, chiar la moarte prin insuficienţă respiratorie.
Crack-ul (cunoscut şi sub numele de "wash , "base , "rock , conţine cantităţi mici de cocaină " sortată", care pot fi fumate în pipă sau sun formă de ţigară de foi. Se găsea fără probleme în SUA şi în Marea Britanie de un număr mare de ani; duce la un efect imediat de euforie care dispare după câteva minute. Folosirea unor cantităţi mari, pe termen lung duce la halucinaţii, iar efectele secundare pe termen lung includ depresia extremă şi paranoia. Femeia gravidă care foloseşte acest drog va da naştere unui copil care va suferi de dependenţa de acel drog sau poate să manifeste simptomele tipice renunţării la droguri.
HALUCINOGENELE
Cel mai comun dintre acestea este LSD (dietilamida acidului liser-gic), care produce toate tipurile de efecte, printre care tulburări vizuale, distorsiuni senzoriale, experimentarea unor stări în afara corpului. Pot să apară reacţii foarte perturbatoare. S-au înregistrat numeroase accidente. Alte halucinogene conţin mescalină şi psilocibină şi sunt ilegale în cele mai multe părţi ale globului. Nu prea există o dependenţă fizică şi nu există probe care să ateste efecte dăunătoare pe termen lung asupra organismului, în plan fizic, în afara posibilelor accidente fatale care li se întâmplă consumatorilor.
Halucinogenele au un efect puternic asupra sistemului nervos central (a), influenţând emoţiile şi dispoziţiile afective, şi asupra formaţiei reticulate, făcând consumatorul foarte conştient de producerea reacţiilor senzoriale.
Centrii vizuali (c) răspund, producând viziuni, de la flash-uri la scene complexe. Centrii memoriei sunt temporar suprimaţi, împreună cu funcţiile cerebrale, cum ar fi judecata. Combinaţia acestor efecte asupra sistemului nervos central, cum ar fi oscilaţii afective prea extremiste sau pierderea raţionamentului se dovedesc extrem de periculoase pentru drogat.
DROGURILE SINTETIZATE
Aceste substanţe chimice sunt desemnate să aibă efecte similare cu cele ale drogurilor ilegale, fără a fi ele însele ilegale în timpul producerii lor, deci se execută rapid.
Versiunile sintetice ale heroinei (ca MPPP sau "China white") sunt întrebuinţate abuziv, şi prezintă numeroase pericole. în cazul MPPP, o substanţă similară cu meperidina şi un contaminant, (MPTP) sunt aproape întotdeauna prezente. MPTP are reacţii adverse asupra celulelor nervoase, ducând la boala lui Parkinson în cazul celor care au luat MPPP contaminată. "China White" a produs victime ale supradozării la heroinomani, deoarece e o substanţă mai puternică.
MDMA (cunoscută şi sub numele de "Adam" sau "Extaz") are caracteristicile atât ale drogurilor psihodisleptice, cât şi ale celor amfe-taminice. In doze mari, produce halucinaţii, dar efectele obişnuite sunt sentimente de creştere a empatiei, a sezualităţii, euforiei, tensiunii muşchilor maxilarului, greţuri şi ameţeli, urmate de oboseală şi insomnie. Apar atacuri de panică în timpul unui extaz, iar efectele psihologice adverse, inclusiv dependenţa, duc Ia deteriorarea sistemului nervos.
Fumatul
