SIDA a intrat in centrul atentiei publice ca un flagel caruia i-au cazut ctima homosexualii din San Francisco in ultima perioada a anilor 1970. Dar rusul care provoaca SIDA, desi identificat doar in 1983, a existat inca din anii 1959 probabil, infectand oamenii indiferent de orientarea lor sexuala.
Virusul circula prin fluidele organismului (sange, saliva, sperma, secretii vaginale) persoanei infectate. Se poate transmite fie prin actitati sexuale, fie de la mama la fat, fie prin transfuzie de sange si prin ace de seringa infectate. Nu e tipul de rus care sa fie transmisibil prin contact social obisnuit. Virusul HIV ataca sistemul imunitar al organismului, dar sindromul SIDA in plina desfasurare nu apare imediat dupa infectare. Unele persoane care sunt seropozitive nu manifesta nici un simptom ani de zile si nici nu vor manifesta, dar sunt in stare sa infecteze alte persoane. Boala evolueaza in mai multe stadii, iar stresul si alte infectii pot precipita trecerea de la un stadiu la altul. Nu exista vaccin impotriva SIDA, deocamdata. Exista insa medicamente care incetinesc cresterea rusului si care trateaza unele simptome, intarziind faza de boala SIDA.
Cuprins:
Grupuri de risc |
sus  |
Există anumite grupuri de risc faţă de infectarea HIV. Aici intră homosexualii, drogaţii, prostituatele, cei suferinzi de hemofilie care au primit transfuzii cu sânge infectat.
O dată pătruns în organism, virusul poate fi transmis prin relaţii heterosexuale, la alte persoane care nu se consideră neapărat în grupul de risc. în Africa, SIDA s-a răspândit enorm prin contact he-terosexual.
Promiscuitatea, contactul sexual anal încurajează răspândirea virusului în membranele inflamate sau cu leziuni, favorizând pătrunderea HIV. Drogaţii se pot contamina şi pot răspândi virusul prin intermediul acelor folosite în comun. Unii drogaţi îşi asociază ritualul cirprostituţia, un alt mijloc de răspândire a SIDA. Cei ce suferă de hemofilie se infectează din cauza contaminării factorului VIII folosit în tratamentul lor.
In cele mai multe ţări, sângele donat se testează, fiind eliminaţi virtualii donatori din grupurile de risc.
SIDA este încă o boală rară în multe ţări din Africa, cu excepţia Africii Centrale, dar răspândirea sa este greu de apreciat, mai ales că multe persoane gata infectate nu se resimt şi pot transmite boala mai departe, fără voia şi fără ştirea lor. Cum nu există o siguranţă absolută, se crede că oricine are raporturi sexuale cu mai mult de un partener (o parteneră) îşi asumă un oarecare risc. Singura protecţie absolută împotriva transmiterii sexuale a virusului ar fi abstinenţa, dar şi prezervativele, dacă sunt fabricate după cele mai înalte standarde şi sunt manevrate corect, pot împiedica pătrunderea virusului.
Infecţia cu HIV.
Boala SIDA nu apare imediat după infectare cu HIV. Există mai multe stadii prin care evoluează. Chiar dacă simptomele nu se fac prezente, o persoană seropozitivă îi poate infecta pe ceilalţi.
Ser0p0zitiv1tatea |
sus |
Există teste de sânge, la îndemâna tuturor, teste care, la 12 săptămâni după contact, pot spune dacă persoana respectivă este sau nu infectată cu HIV. Pot să apară simptome asemănătoare gripei, dar, la fel de bine, ele pot să lipsească cu desăvârşire. Aflarea rezultatului de seropozitivitate este o experienţă tragică; în afară de temerile pacienţilor de a ajunge în stadiul final al bolii, mai există şi panica pierderii statutului socio-economic, frica de a fi supus(ă) discriminărilor în ceea ce priveşte angajarea în muncă, dreptul la asigurare pe viaţă etc.
Pentru aceste persoane este foarte important să aibă parte de consiliere şi să li se ofere, din partea familiei şi a prietenilor, tot sprijinul necesar. Verdictul de seropozitiv nu înseamnă o condamnare pe viaţă - după cum arată o anchetă, 75% dintre seropozitivi se simţeau foarte bine şi nu prezentau nici un simptom la doi ani după descoperirea diagnosticului.
LIMFADENOPATIE GENERALIZATĂ
Cam 30% dintre cei suferinzi de SIDA prezintă o inflamare persistentă a tuturor ganglionilor. La aceasta se adaugă oboseala iar pacienţilor li se recomandă să evite pe cât posibil stresul, şi să păstreze un regim alimentar corespunzător, pe cât posibil.
BOLILE ASOCIATE CU SIDA
Un număr mare de pacienţi infectaţi cu HIV prezintă simptome clare ale distrugerii sistemului imunitar. Aici intră apariţia infecţiilor, precum aftele, afecţiunile pielii, febra, diareea, pierderea greutăţii, oboseala constantă.
BOALA SIDA
Boala SIDA este ultimul stadiu al infecţiei cu HIV. Sistemul imunitar este distrus, iar bolnavul este expus unor infecţii care altfel ar fi banale, dar acum fi pot fi fatale. Aproape o treime din pacienţi manifestă simptome de afectare a creierului. O tumoare altminteri rară -sarcomul lui Kaposi, este frecventă în caz de SIDA, uneori e chiar primul simptom. în timp ce alte simptome şi infecţii pot fi tratate cu uşurinţă, deteriorarea sistemului imunitar nu poate fi tratată şi boala este deci mortală.
GRAVIDITATEA ŞI SIDA
La o mamă care este seropozitivă, graviditatea se prezintă ca o dublă tragedie: nu numai că mama se expune riscului bolilor asociate sau stadiului final al bolii SIDA, dar şi copilul se va naşte deja infectat. Bebeluşii care provin din mame seropozitive sunt infectaţi la naştere. Virusul se poate transmite şi prin laptele de mamă. Nou-născuţii ajung mai repede în stadiul final decât adulţii, fiindcă sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat.
Grupuri de risc
