FUNCTII
Ca suprafata, pielea este cel mai intins organ al corpului. Ea acopera o arie de 1,6 nf la femeia adulta, de proportii medii, fata de 1,9 m2 la barbatul adult de proportii medii. Pielea detine cam 16% din greutatea totala a corpului. Grosimea pielii in cea mai mare parte a corpului este de 1,2 mm - ati cu 0,5 mm in zona pleoapelor si cu 4-6 mm in zona palmelor si a talpilor.
Cuprins:
Pielea este legată de ţesutul aflat sub ea, prin fibre elastice, care îi dau o relativă flexibilitate, permiţând mişcările libere ale diverselor articulaţii. în perioada bătrâneţii, rotunjimile corpului se teşesc, iar pielea îşi pierde elasticitatea, devenind flască şi plină de riduri.
Pielea este un organ elastic, cu o multitudine de funcţii esenţiale. Rolurile sale mai importante sunt de a proteja organele interne şi de a acţiona ca o barieră în faţa vătămărilor fizice, razelor dăunătoare ale soarelui şi împotriva infecţiilor cu bacterii.
Pielea se comportă ca un organ senzorial, fiind cea mai bogată în terminaţii nervoase, în raport cu oricare altă parte a corpului. Senzaţiile de atingere, de durere, cald şi rece pe care le resimte pielea, transmit creierului informaţii despre mediul care ne înconjoară. Un alt rol important este cel referitor la reglarea temperaturii corpului. 85% din căldura corpului se pierde prin piele. în timpul expunerii la soare sau la căldură, vasele sangvine din piele se dilată, astfel încât o cantitate mai mare de sânge curge prin piele pentru a-şi pierde căldura. Când e frig, aceste vase suferă o vasoconstricţie pentru a reduce afluxul de sânge de lângă suprafaţa pielii.
Căldura corpului poate fi diminuată prin evaporarea transpiraţiei prin piele. Conţinutul chimic al transpiraţiei indică faptul că pielea funcţionează şi ca organ de excreţie.
Pielea ajută la formarea vitaminei D atunci când este expusă la razele soarelui, eliberând până şi anticorpi.
STRUCTURA
Pielea conţine două straturi - epiderma sau stratul exterior, şi deraia, stratul interior. Epiderma este acoperită de un strat gros de keratină - material încărcat cu proteine, care poate fi identificat şi în unghii sau în firul de păr.
Adânc în epidermă, chiar deasupra ţesutului subcutanat de grăsime stau glandele sudoripare, care îşi varsă secreţia prin canale sau prin pori, la suprafaţa pielii. în dermă se mai găsesc şi nervii, capilarele sangvine, care hrănesc celulele epidermei. Firele de păr sunt produse de celule epidermice specializate, care cresc din foli-culii piloşi şi se extind în jos până-n ţesutul dermic. Fiecare fir de păr îşi are propriul muşchi erectil şi o glandă sebacee care secretă grăsimea sau sebumul, pentru a menţine supleţea pielii.
TRANSPIRAŢIA |
sus  |
Transpiraţia înseamnă, atât lichidul produs de glandele sudoripare (sudoarea), cât şi procesul asudării.
Sudoarea conţine peste 99% apă, împreună cu cantităţi mici de sare, uree şi alte produse reziduale. O persoană de proporţii medii produce cam 0,75 1 de sudoare pe zi, în condiţii de climă temperată. Procesul transpiraţiei ajută la menţinerea unei temperaturi scăzute a organismului pentru că se pierde căldura atunci când se evaporă sudoarea. Transpiraţia poate să apară şi atunci când corpul este mai rece faţă de temperatura normală, iar pielea este uscată. în unele părţi ale corpului, transpiraţia se intensifică datorită efortului sau anxietăţii.
MIROSUL TRUPULUI
La o persoană sănătoasă transpiraţia proaspătă nu produce un miros puternic. Dar transpiraţia stătută dă naştere unui miros specific, fiindcă bacteriile care trăiesc la suprafaţa pielii acţionează asupra transpiraţiei, producând substanţe care au un miros neplăcut. Problemele privind mirosul neplăcut al corpului sunt legate de zona subaxilară şi genitală, unde transpiraţia conţine grăsimi care atrag bacteriile. In aceste zone, forma corpului şi lenjeria pot cauza o acumulare a transpiraţiei, încetinind evaporarea. Mirosul neplăcut (al picioarelor, de exemplu) poate fi produs şi de transpiraţia într-un spaţiu închis, neaerisit. Spălarea regulată şi schimbarea lenjeriei previn mirosul neplăcut.
Multe persoane folosesc un deodorant şi/sau antiperspirant. Chimicalele din deodprante sau din unele săpunuri încetinesc creşterea bacteriilor. în cazul săpunurilor, orice efect de durată apare din cauza săpunului care rămâne în pori după spălare.
Deodorantele au un efect mai puternic, fiindcă se usucă pe piele şi pot fi concentrate asupra părţii care le necesită. Antiperspirantele diminuează transpiraţia în zonele în care se aplică, totuşi transpiraţia în celelalte părţi ale corpului nu dispare. Antiperspirantele funcţionează prin blocarea porilor sau prin dilatarea suprafeţei înconjurătoare, astfel încât porii să se contracte. Produsele din comerţ de tipul spray, stick, roll-on sau creme conţin, în general, atât deodorant cât şi antiperspirant.
CULOAREA PIELII |
sus |
Culoarea pielii este datorată unor pigmenţi coloraţi care se află în celulele pielii; parţial, ea se datorează şi capilarelor care se află în suprafaţa pielii.
Cel mai important dintre pigmenţii care controlează pielea este melanină - un pigment maro prezent în celulele pielii denumite melanoblaste.
La bruneţi, melanoblastele conţin mai multe granule de melanină decât la persoanele cu ten deschis. Concentraţia de melanină în piele este determinată de ereditate în cea mai mare parte, dar poate fi modificată prin expunerea la razele solare. Există cazuri, când melanină lipseşte complet. Aceşti indivizi suferă de albinism: au părul albicios, ochii de culoare deschisă, tenul palid cu o nuanţă de roz datorită vizibilităţii capilarelor.
TENUL ŞI SOARELE
Expunerea la razele ultraviolete ale soarelui produce o concentraţie crescută de melanină ce se manifestă prin pistrui şi bronz.
Pistruii sunt puncte de culoare maro formate de aglomerările de melanină. Pielea bronzată apare atunci când conţinutul în melanină creşte mai mult decât în aglomerările ce produc pistruii. Multe persoane îşi închipuie că au un aspect mai atrăgător dacă se bronzează. Plaja a devenit deja un mod esenţial de a petrece timpul în vacanţă. Bineînţeles că soarele reface pielea, îndepărtând acneea, iar băile de soare au ca efect relaxarea organismului. Pentru persoanele neobişnuite cu soarele sau pentru cele care au un ten foarte deschis, este foarte important să facă băi de soare cu moderaţie. Arsurile dureroase (vezi figura) sau insolaţia sunt, de obicei, preţul plătit pentru expunerea fără precauţii la soare. Arsurile repetate sau cele îndelungate duc la apariţia "decojirii" pielii, la ridare sau chiar Ia cancer al pielii. Precauţiile care se impun sunt băi de soare, cu creşterea progresivă a timpului de expunere şi folosirea loţiunilor care conţin factorul de protecţie adecvat tipului dvs. de piele.
MODIFICĂRI ALE PIELII ŞI CONTRACEPTIA |
sus |
Pistruii, iritaţiile, grăsimea pielii, nodulii, sensibilitatea la acnee sau la lumina soarelui sunt diverse reacţii la anumite pilule contraceptive. Aceste reacţii dispar după trecerea la alte tipuri de pilule sau măsuri contraceptive.
SEMNE DIN NAŞTERE
Semnele din naştere sunt diverse pete pe piele care apar încă de la naştere.
Semnele de căpşună sunt zone roşii, cu aspect spongios, uşor ieşite în relief, care conţin capilare dilatate. De obicei, sunt foarte mici şi dispar fără tratament. Rareori e nevoie să fie îndepărtate prin operaţii chirurgicale sau prin injecţii.
Vinişoarele sunt firicele de roşu închis în zone netede ale pielii, care conţin capilare dilatate. Jîle tind să se extindă, fapt pentru care uneori, apar pe faţă şi pe gât. îndepărtarea chirurgicală a vinişoarelor nu este recomandată. Există multe metode dermatologice de tratament, pentru a le face mai puţin evidente, şi metode cosmetice speciale, care Ie pot masca.
Vitiligo poate fi prezent încă de la naştere. Se manifestă prin pete ale pielii care rămân albe indiferent de culoarea pielii din jur. Aceste pete pot fi mascate, dar tratament nu există.
ALUNIŢELE
Aluniţele sunt pete de culoare maro, uşor reliefate, conţinând o masă de celule având o concentraţie foarte mare de melanină. Unele sunt prezente încă de la naştere, altele apar mai târziu. Graviditatea deseori produce o creştere a mărimii sau a numărului lor. Unele aluniţe au firişoare de păr care nu trebuie smulse, fiindcă se infectează. Dacă doriţi să îndepărtaţi un neg, sau o aluniţă, consultaţi doctorul. Cele mai multe aluniţe nu sunt dăunătoare, dar, în anumite circumstanţe, proeminenţa poate să devină malignă. Consultaţi imediat doctorul dacă aluniţa se măreşte, sângerează sau prezintă ulceraţii.
DERMATITA (ECZEMA)
Dermatita este un termen general pentru inflamaţia pielii. Ea poate fi cauzată de expunerea la o anumită substanţă sau poate fi de natură nervoasă sau ereditară.
Unele substanţe pot avea un efect de iritare a pielii. Altele îi afectează numai pe cei care sunt alergici sau hipersensibili. Aceste substanţe sunt în general cosmetice, vopsele, detergenţi, insecticide, metale, textile, cauciucuri, precum şi unele plante. După contactul cu substanţele iritante, capilarele sangvine se dilată şi devin poroase. Aceasta permite lichidului din celule să se adune în piele şi să formeze pustule (băşici) care apoi se sparg. Mai târziu lichidul se elimină, locul se usucă şi devine ca o crustă. Pielea se îngroaşă în jurul rănii şi se decojeşte treptat. Dacă locul respectiv se scarpină sau nu e tratat corespunzător, există riscul unor serioase infecţii. Reapariţia acestor răni poate fi evitată prin indentificarea agentului care le-a produs şi prin evitarea lui sau prin protecţie.
Unele eczeme pot fi exacerbate datorită schimbărilor emoţionale, mai ales când apar la coate şi la genunchi.
ACNEEA (COŞURILE)
Acneea este o infecţie a glandelor sebacee, care dă naştere la coşuri, puncte negre, puncte albe, uneori chiar furuncule şi chisturi. Perioada caracteristică acneei este adolescenţa, când glandele sebacee sunt mult mai active. Faţa, gâtul, umerii, pieptul, spatele, toate pot fi atinse de acnee. Majoritatea cazurilor se rezolvă, dacă se acordă mare atenţie regimului alimentar, igienei şi cosmeticelor folosite. Tratamentul include loţiuni şi creme_ care limitează răspândirea infecţiei, curăţă pielea şi deschid porii. In unele cazuri e nevoie de antibiotice. Expunerea Ia soare sau la raze ultraviolete ajută la uscarea coşurilor, iar bronzul acoperă petele. Se crede că la baza apariţiei acneei stă excesul de androgen (hormon masculin), care există şi la fete, după pubertate, în cantităţi mici.
PUNCTELE NEGRE (COMEDOANELE)
Punctele negre sau albe apar atunci când porii se blochează din pricina prafului, murdăriei sau a sebumului. Materia ceroasă care blochează porii se numeşte comedon. Aceasta formează un punct negru când este expusă la aer; oxidarea transformă vârful come-donului într-un punct negru. Dacă porul infectat nu vine în contact cu aerul, se formează un punct alb. Porul poate fi curăţat prin stoarcerea uşoară a conţinutului său, dar, dacă acest lucru nu se petrece imediat după ce se formează crusta, e mai bine sâ lăsăm petele să-şi urmeze propriul lor curs. Când are loc curăţarea porilor, este extrem de important să evităm răspândirea infecţiei sau atacarea pielii. O spălare în prealabil cu apă caldă poate înmuia crusta ceroasă.
PSORIAZISUL
Psoriazisul este o afecţiune cronică a pielii, caracterizată prin pete roşii şi scuamoase. Este mai afectată pielea de pe coate, antebraţe, genunchi, picioare şi scalp. Cauza constă în producerea în cantităţi mari a unui tip de cheratină denaturată. Pentru o piele normală, o celulă matură de cheratină se produce în 28 de zile, dar acest proces durează numai 4 zile la o persoană cu psoriazis. Cauza este necunoscută, se pare că este vorba de o dereglare genetică. Psoriazisul nu este o boală infecţioasă şi nu afectează starea generală a sănătăţii organismului. Nu există tratament, boala se tot ameliorează şi se agravează. Există tratamente care produc o alinare a bolii.
NEGII
Negii sunt tumori benigne ale pielii. După cum există o categorie de negi care apar mai ales pe mâini, există şi negi plantari şi care apar pe organele genitale. Mulţi dispar fără tratament - pot fi îndepărtaţi prin îngheţare sau prin metode chimice. Sunt produşi de un virus.
HEMATOAMELE (VÂNĂTĂILE)
Hematoamele apar din cauza rupturii capilarelor de sub piele. Sângele se infiltrează în ţesuturile înconjurătoare, de unde rezultă şi culoarea specifica a hemâtomului - de obicei albăstruie sau vineţie, schimbându-se înspre violacee şi verde, apoi în galben, fiindcă globulele sangvine sunt descompuse, iar constituenţii lor se reabsorb. Compresele cu apă rece vindecă hematomul şi alină durerea, dar chiar şi fără acest tratament hematoamele dispar după o săptămână. Un hematom care nu trece şi care rămâne dureros poate fi considerat semn pentru o fractură de os.
FURUNCULELE (ABCESELE)
Furunculele sunt noduri dureroase, umplute cu puroi, cauzate de infecţii bacteriene ale unui folicul pilos, ale unei glande sebacee sau sudoripare. Ele pot fi produse şi de tăieturi sau alte discontinuităţi ale pielii. Furunculele apar cel mai frecvent în zonele de fricţiune cu îmbrăcămintea (gâtul, încheietura mâinii) sau pot să indice faptul că rezistenţa organismului este foarte scăzută. Furunculul dispare numai după ce pielea descuamată, care formează miezul furunculului, se decapează. Majoritatea furunculelor au nevoie numai de un pansament protector. Consultaţi doctorul dacă furunculul e dureros, dacă apar mai multe sau dacă persoana la care apar este foarte tânără sau foarte în vârstă.
CUM SE VINDECĂ O TĂIETURĂ
1. Când pielea este tăiată, procesul de vindecare începe imediat. Vasele de sânge se contractă pentru a opri afluxul de sânge şi pentru a preveni pătrunderea bacteriilor. Apoi, substanţele coagulante din vasele sangvine formează fire fine care se împletesc ca într-o urzeală, pe cele două margini ale rănii.
2. în prima zi, globulele albe pătrund în rană pentru a descompune şi pentru a absorbi (mai târziu) toate particulele străine. In acelaşi timp, celulele epiteliale încep să se multiplice.
3. Până a doua zi, se formează o crustă peste rană. Pe sub această pojghiţă, celulele epidermei de pe fiecare latură a rănii se unesc pentru a forma un strat continuu.
4. După o săptămână, pojghiţa cade, dând la iveală o epidermă nouă.
TIPURILE DE PIELE |
sus |
înainte de a urma un program de îngrijire a pielii, este foarte important să vă identificaţi tipul de piele.
Pielea normală este netedă, fără pori dilataţi sau celule descua-mate. Rareori apar pete sau puncte infectate.
Pielea grasă este aspră, cu porii deschişi pe aripile nasului şi pe bărbie. Un şerveţel ţinut pe faţă are urme de grăsime când este îndepărtat. Pielea grasă este predispusă la puncte şi la acnee.
Pielea uscată este scuarnoasă şi tinde să se rideze devreme. Pe timp de iarnă se înroşeşte şi chiar prezintă usturimi, dar petele sau acneea sunt rare.
CHIRURGIA PLASTICĂ
Se utilizează pentru a corecta sau îmbunătăţi desfigurările congenitale, produse de diferite boli sau de leziuni.
Ramura chirurgiei plastice care schimbă trăsăturile feţei sau maschează desfigurările, inclusiv cele produse de vârsta înaintată, se numeşte chirurgie cosmetică. Poate fi utilizată pentru a ridica pielea căzută, pentru a îndepărta depozitele de grăsime din bărbia dublă, de ex. pentru întinderea pielii obrajilor sau a pungilor de sub ochi. Chirurgia cosmetică se foloseşte cu mare succes în întinderea ridurilor. Chirurgia cosmetică pretinde costuri foarte mari, iar femeile care apelează la acest procedeu trebuie să aştepte destul de mult timp până dispar toate urmele acestor operaţii. Pentru multe femei, chirurgia cosmetică este nepreţuită, fiindcă le alungă anxietatea şi le restabileşte încrederea în viaţă.
TRATAMENTE DE ÎNFRUMUSEŢARE ACASĂ
Multe preparate cosmetice se pot pregăti, foarte simplu, şi acasă. De exemplu, feliile de castraveţi aplicate pe pleoape vor împrospăta ochii obosiţi. Miezul de castravete, tocat mărunt, amestecat cu lapte ne dă o excelentă loţiune tonifiantă, pentru pielea normală sau grasă. Miezul de avocado, făcut piure, amestecat cu puţină glicerina sau lanolină constituie o mască hrănitoare care înmoaie tenul uscat. Fulgii de ovăz amestecaţi cu sucul unei portocale se pot folosi ca mască pentru tenul gras. Albuşul de ou crud are efecte în întindere pielii şi în dispariţia temporară a ridurilor foarte fine. Apa de trandafiri diluată cu apă minerală se transformă într-o loţiune foarte tonică pentru pielea uscată.
ÎNGRIJIREA PIELII |
sus |
Pielea normală
Curăţaţi-o în fiecare seară cu un demachiant uşor. îndepărtaţi-1 cu o bucată de tifon şi repetaţi operaţia. Spălaţi pielea cu săpun neutru, neparfumat, în fiecare dimineaţă (sau folosiţi din nou o emulsie demachiantă).
Tonificaţi pielea cu o loţiune tonică blândă, pe care o puteţi aplica cu un tampon de vată. Seara şi dimineaţa întrebuinţaţi o loţiune care să vă înmoaie pielea obrazului, pe care o aplicaţi cu degetele. Femeile de peste 25 de ani utilizează şi o cremă pentru ochi.
Pielea grasă
Curăţaţi pielea cu un demachiant, indicat de cosmeticiană, de cel puţin două ori pe zi. Va trebui să acordaţi o atenţie deosebită părţilor cu conţinut mai mare în sebum: bărbia, fruntea, aripile nasului, îndepărtaţi demachiantul cu un şerveţel sau cu comprese sterile şi repetaţi operaţia. Dacă pielea e roşie, după demachiere, puteţi folosi apă şi un săpun indicat de medic, pentru a vă spăla. Hrăniţi pielea cu o loţiune hrănitoare.
Pielea uscată
Demachiaţi-o, cu o cremă bogată în ingrediente nutritive, seara şi dimineaţa. Masaţi crema când o întindeţi pe faţă şi îndepărtaţi-o apoi cu un şerveţel. Repetaţi. Dacă doriţi să vă spălaţi pe faţa, utilizaţi un săpun blând, sub formă lichidă sau produse speciale. Tonificaţi pielea cu o loţiune tonifiantă, de preferat pe bază de apă de trandafiri. Hrăniţi pielea cu o cremă puţin consistentă dimineaţa şi mai bogată seara.
ALEGEREA COSMETICELOR
Nu e nevoie să cheltuiţi o groază de bani pe produse pentru îngrijirea pielii şi pe cosmetice. Probabil, ar fi mai înţelept să evitaţi produsele prea parfumate, cremele lipicioase, unsuroase şi să vă axaţi pe preparate mai simple, care conţin ingrediente naturale, nu. chimice. Anumite produse hipoalergice sunt făcute fără parfum în exces şi sunt foarte utile pentru pielea hipersensibilă.
UTILIZAREA MACHIAJULUI
Machiajul înseamnă evidenţierea părţilor frumoase ale feţei şi mascarea micilor inconveniente. Alegeţi totdeauna fondul de ten care se potriveşte cel mai bine cu culoarea naturală a tenului dumneavoastră. Dacă ştiţi să folosiţi cu îndemânare o pudră de nuanţă mai închisă decât fondul, vă puteţi modifica forma feţei (ca iluzie optică, desigur). Ilustraţia prezintă câteva trucuri de machiaj care vă vor fi utile.
Părul are două funcţii de bază: acţionează ca barieră de protecţie şi conservă căldura.
Genele protejează ochii, iar părul din nas şi din urechi împiedică pătrunderea corpilor străini. Sprâncele nu permit ca picăturile de sudoare să cadă în ochi.
Aerul prins între firele de păr ale întregului corp izolează pielea şi reduce pierderile de căldură. în caz de frig sau de pericol, un muşchi erectil foarte fin ataşat la fiecare folicul pilos se contractă pentru a determina ridicarea părului. "Pielea de gâscă" nu înseamnă altceva decât faptul că şi mai mult aer poate fi prins între firele de păr, reducând la minimum pierderile de căldură. Părul de pe cap are un efect simţitor de izolare.
Pe lângă faptul că îndeplineşte aceste roluri, părul este o podoabă cu care natura a înzestrat corpul nostru, fiind foarte important în atracţia sexuală.
Părul poate exista pretutindeni, acoperind corpul uman cu excepţia palmelor, tălpilor, anumitori părţi ale organelor genitale.
Există trei tipuri de păr: al scalpului, a! corpului şi sexual. Pârul ce acoperă scalpul se aseamănă cu părul altor mamifere. Părul ce se dezvoltă în jurul organelor genitale (pubian), sub braţ şi, la bărbaţi, pe faţă. Creşterea sa e determinată de hormonul sexual masculin numit testosteron, produs de ambele sexe la pubertate.
STRUCTURA
Fiecare fir de păr, mai corect spus corpul firului de păr, creşte din foliculul său individual; fiecare folicul îşi are propria glandă sebacee şi un muşchi foarte fin. Capilarele furnizează substanţele nutritive pe care le preiau din fluxul sangvin.
O secţiune transversală prin corpul firului de păr ne indică un miez ţinut într-o scobitură (medula) înconjurată de un cortex periferic, acoperit de un strat subţire de cheratină - un corp format din celule cornoase care se încalecă unele pe altele. Învelişul se numeşte cuti-culă.
CREŞTEREA PĂRULUI
Părul de pe cap creşte cu aproximativ 1,25 cm pe lună. Asta înseamnă că părul lung de 45 de cm trebuie să aibă cam 3 ani.
Rădăcina este singura parte vie a firului de păr. Ea creşte şi împinge corpul mort al părului în afară, deasupra pielii. Creşterea părului este într-un fazaj ciclic cu căderea părului. Părul care cade este împins de fapt de un alt fir care creşte în locul său. în acest fel, pot să cadă zilnic până la 100 de fire dintr-un păr sănătos. Grosimea părului depinde de numărul de foliculi. Numărul foliculilor este stabilit dinainte de naştere şi nici unul nu se formează mai târziu, în cursul vieţii. Grosimea firului de păr este influenţată de factori ereditari.
îmbolnăvirile şi stresul pot afecta creşterea părului, făcându-1 mai subţire şi mai predispus despicării la capete, sau pot produce stagnarea regenerării şi chelie, în cele din urmă.
LINS SAU ONDULAT?
Gradul de ondulare a părului depinde de forma foliculului clin care creşte. Părul lins apare dintr-un folicul rotund, păstrând această formă şi în secţiunea transversală. Acest tip de păr este caracteristic pentru rasa mongoloidă. Părul creţ este oval în secţiune transversală şi provine dintr-un folicul foarte răsucit, care forţează firul de păr să crească astfel. Acest tip de păr este caracteristic pentru rasa neagră. Părul ondulat are forma unui rinichi în secţiune transversală. Gradul de ondulare a părului depinde de curbwra foliculului. Părul ondulat este tipic pentru rasa caucaziană.
ÎNGRIJIREA PĂRULUI
a. Spălaţi-vă părul în mod regulat. Pentru părul de tip caucazian normal, asta înseamnă tot la 5-7 zile. (Părul creţ nu are nevoie să fie spălat atât de des.) Părul gras necesită o spălare mai frecventă. Nu uitaţi totuşi că spălatul stimulează glandele sebacee prin frecarea scalpului, iar părul gras este rezultatul hiperactivităţii glandelor sebacee. Săpunul sau un şampon prea degresant pot să văduvească părul de grăsimea sa naturală şi să stimuleze glandele să lucreze mai mult pentru a înlocui aceste grăsimi.
b. Alegeţi-vă întotdeauna un şampon moale. Spuma are un efect reconfortant tipului dumneavoastră de păr, anume pe bază de lămâie pentru părul gras şi asociat cu balsam pentru părul uscat (sau şampon-cremă).
c. Păstraţi o alimentaţie corespunzătoare.
d. Aveţi grijă ca peria şi pieptenele dumneavoastră să fie de calitate superioară. Dinţii prea ascuţiţi dăunează părului.
e. Periile sau pieptenii necurăţaţi pot răspândi paraziţi şi bacterii. Ingrijiţi-vă de curăţenia lor şi nu le împrumutaţi nimănui.
f. Nu trageţi părul încâlcit când încercaţi să-1 pieptănaţi, fiindcă se va rupe. Luaţi o şuviţă subţire şi, pornind de la capăt, încercaţi să-1 pieptănaţi în jos. începeţi apoi cu pieptănatul chiar lângă pielea capului şi continuaţi în jos.
g. Nu vă legaţi părul cu elastice, fiindcă se roade mai repede. Folosiţi bentiţe de material sau elastice învelite în diferite ţesături.
h. Nu dormiţi cu bigudiurile în cap, fiindcă vor contribui la despicarea firelor de păr.
i. Mare atenţie când vă răsuciţi părul pe bigudiuri. Dacă o faceţi neglijent, vă puteţi trezi cu noduri încâlcite atunci când le desfăşuraţi.
j. Nu uitaţi că starea părului dumneavoastră este un indiciu al stării dumneavoastră de sănătate. Un regim alimentar echilibrat, suficiente bre de somn şi coafarea regulată sunt factorii esenţiali care contribuie la frumuseţea părului dumneavoastră.
CULOAREA PĂRULUI
Culoarea părului este determinată de ereditate. Anumite celule pigmentate de la baza foliculului pilos îi conferă acestuia culoarea.
(Vezi figura din stânga)
Aceste celule injectează în păr granule colorate în negru, maro sau galben. Dacă celulele nu mai primesc nici un fel de pigment, cortexul (vârful) fiecărui fir de păr devine transparent. Acesta este părul cărunt.
Părul grizonat e aparent de culoare gri din cauza amestecului de fire albe cu fire negre.
REGIMUL ALIMENTAR
Proteinele, vitaminele B complex şi anumite minerale sunt vitale pentru părul rezistent şi sănătos. Cele mai bune surse de proteine: carnea, peştele, laptele, brânza şi ouăle. Vitamina B, care se obţine clin ficat şi din drojdia de bere, se poate găsi şi sub formă de pilule. Fierul, cuprul şi iodul sunt cele mai importante minerale indispensabile părului sănătos. Fierul şi cuprul se găsesc în alimentele obişnuite ca: legume, verdeţuri, carne, iar iodul este prezent în peşte şi în scoici. Femeile care au părul gras ar trebui să evite mâncărurile grase sau prăjite şi să se axeze pe carne, peşte proaspăt, salate, fructe, legume, ouă şi brânză. Tot ele ar trebui să bea mai multă apă. Femeile care au păr uscat ar trebui să introducă şi uleiuri vegetale în alimentaţia lor.
MASAJUL SCALPULUI
Masând scalpul cu buricele degetelor creşte afluxul de sânge în zona masată. Aceasta stimulează foliculii şi ajută la prevenirea căderii părului. Masajul înseamnă că pielea capului se menţine într-o stare bună de sănătate, sau devine mai sănătoasă, fiindcă există un potenţial mai mare al hrănirii cu substanţe nutritive, iar produşii reziduali sunt eliminaţi cu o viteză mai mare.
în masajul scalpului este foarte important ca degetele să nu alunece în păr, exercitând o presiune în plus asupra părului, fiindcă această presiune s-ar putea să-i fie dăunătoare. Direcţia masajului poate să fie de la gât la cortex (vârful capului - ca în fig. clin dreapta), apoi de la tâmple la cortex, acoperind astfel tot scalpul.
CREŞTEREA BRUSCĂ A PĂRULUI
Se datorează de obicei unui dezechilibru hormonal şi apare când pilulele contraceptive sunt luate pentru prima oară sau cu întreruperi, în timpul gravidităţii sau al menopauzei. Atunci pot să apară şi perişori de fiecare parte a bărbiei sau pe buza superioară.
In general, dispar după ce se restabileşte echilibrul hormonal. Dacă această creştere a părului este foarte evidentă, se administrează alţi hormoni pentru a corecta dezechilibrul hormonal - deşi acest lucru este un proces foarte delicat, aşa că, atenţie!
PĂDUCHII
Există două specii de păduchi care apar la oameni: phthirus pubis, care stă numai în părul pubian, şi pediculus humanus, care stă în părul capului. Acesta din urmă poate fi transmis nu numai prin contact cu persoanele infestate, ci şi prin obiecte ca piepteni şi pălării.
Infestaţia cu păduchi duce la impulsul scărpinării. Se diagnos-tichează prin examinarea scalpului, care conţine ouă minuscule (lin-dine) prinse de corpul firului de păr. Păduchii sunt mult mai greu de descoperit decât ouăle. Tratamentul este prescris de doctor sau farmacist şi va include un şampon special şi uneori o emulsie pentru pielea capului.
Păduchii pubieni (laţi) se transmit prin contact sexual sau prin lenjerie de pat, lenjerie intimă, care au fost infestate. Şi ei provoacă senzaţia de scărpinare, dar acest act nu face decât să-i răspândească. Tratamentul pe care-1 va prescrie doctorul dumneavoastră va conţine probabil o cremă sau o loţiune ori un şampon ce conţin carbaril.
MĂTREAŢA
Există două tipuri de mătreaţă. Primul, care afectează 60% din populaţie, într-un grad lejer, ia forma unei pulberi foarte fine, uscate, care cade de pe pielea capului. Al doilea tip, care este mai rar întâlnit, ia forma unor depuneri grase, unsuroase, care aderă la scalp.
Atât cauza unui tip de mătreaţă, cât şi a celuilalt, este necunoscută. Nu există un tratament anume pentru mătreaţă, dar ea poate fi controlată. Spălarea părului cu un şampon obişnuit poate că nu ajută, deci trebuie folosit unul la indicaţia medicului pentru a îndepărta depunerile şi pentru a îndepărta reapariţia mătreţii. Unele şampoane medicinale conţin un simplu antiseptic, iar altele conţin substanţe chimice mai puternice. Efectul cel mai puternic îl dă pirotionatul de zinc, ZP 11.
CĂDEREA PĂRULUI
Un anumit număr de fire de păr cade zilnic. Acestea sunt înlocuite de fire de păr noi, datorită procesului de regenerare, dar dacă firele înnoite sunt subţiri, asemănătoare cu puful de pe faţă sau de pe braţe, apare o subţiere generală a podoabei capilare.
Numai în cazuri excepţionale femeile pot să-şi piardă tot părul, deşi firele pot să se subţieze şi să se rărească, mai ales o dată cu înaintarea în vârstă. Această situaţie se datorează creşterii concentraţiei de hormoni masculini în organism şi este cunoscută sub numele de alopecie difuză. Dacă se restabileşte echilibrul hormonal, de obicei, părul căzut se regenerează. Şi stresul poate contribui la căderea părului, deoarece acţionează asupra producţiei de hormoni care stimulează creşterea părului. Când perioada de stres e depăşită, părul poate să revină la densitatea lui normală.
După naştere, multe femei prezintă o pierdere acută a părului. Şi aceasta este o problemă de natură hormonală, care poate să rămână fără efect, o dată ce dispar tulburările hormonale.
Unele femei prezintă căderi masive de păr atunci când încep să ia anumite pilule anticoncepţionale. La altele, dimpotrivă, căderea părului se manifestă când încetează administrarea unor astfel de pilule. Toate aceste situaţii se datorează diferenţei de nivele hormonale. Alte cauze care duc la căderea părului pot fi anemia şi hipo sau hipersecreţia tiroidei.
MIJLOACE DE ÎNDEPĂRTARE A PĂRULUI
Părul nedorit poate fi îndepărtat în mai multe feluri. Diversele metode adecvate pentru anumite zone ale corpului sunt prezentate în figura din stânga.
a. Lamă de ras: sub braţ, părul pubian, picioarele, degetele de la picioare. Părul va creşte ca o mirişte deasă, ţepoasă.
b. Pensare: sprâncene, bărbie.
Nu se recomandă unor zone mai extinse.
c. Depilare cu ceară: subaxilă, picioare.
După un tratament foarte bun, pielea rămâne mătăsoasă.
d. Oxigenarea: deasupra buzei superioare, braţe, picioare, degetele de la picioare. încercaţi pe o porţiune mică, de probă, pentru a vedea dacă vă irită sau nu pielea.
e. Creme depilatorii: bărbie, sub axilă, părul pubian, picioare, încercaţi pe o suprafaţă foarte mică a pielii, mai întâi, pentru a preveni alergia la vreunul din ingrediente.
f. Electroliza: buza superioară, bărbia, sânii, picioarele, abdomenul, părul pubian. Părul aspru poate să necesite mai multe şedinţe, dar creşterea sa încetineşte cu siguranţă.
ONDULAŢIA PERMANENTĂ ŞI ÎNDREPTAREA PÂRULUI CREŢ |
sus |
Permanentul este un proces chimic în două stadii care determină fiecare fir de păr în parte să-şi modifice structura lanţului de celule. (Acest proces nu este "permanent" în sensul literal al cuvântului, deoarece ondulaţia creşte şi se desface o dată cu creşterea părului.) Prima soluţie este aplicată pe pârul umed, după spălare. Această soluţie este una alcalină, destinată să înmoaie părul şi să rupă lanţul de celule. Părul este răsucit pe bigudiuri mici şi se aplică a doua soluţie. Aceasta este un tip de soluţie care oxidează celulele, opreşte procesul de înmuiere şi produce refacerea lanţului, de astă dată însă sub presiunea bigudiului, care îi va da părului aspectul ondulat. Părul se clăteşte apoi şi se pune pe bigudiuri mai mari, pentru uscare. O metodă similară se poate folosi pentru îndepărtarea pârului prea creţ.
Unele femei sunt alergice la substanţele chimice care intervin, aşa că trebuie să se facă o buclă de probă cu soluţiile respective, pentru a verifica hipersensibilitatea. Părul vopsit sau oxigenat este foarte sensibil la substanţele chimice, astfel încât trebuie să lăsaţi un interval de o lună între permanent şi vopsirea părului.
VOPSIREA PĂRULUI
Culoarea părului dumneavoastră se poate schimba, prin aplicarea unor coloranţi chimici sau naturali. Vopsirea poate fi permanentă (nu în sensul propriu, fiindcă efectul dispare o dată cu creşterea părului), semipermanentă şi temporară. Deşi vopsirea părului poate să vă dea o cu totul altă înfăţişare, o vopsire într-o culoare prea diferită de cea naturală va fi vizibilă la rădăcină. înainte de a vă decide, încercaţi să vedeţi cum vă stă, folosind o perucă.
Coloranţi permanenţi
Aplicarea acestui tip de coloranţi se face numai de către coafeză. Un compus chimic de tip peroxid sau hidrat de amoniu se foloseşte pentru a arde pigmentul culorii naturale. Când oxigenarea s-a terminat, părul este poros şi gata să primească noul pigment. Acum se aplică culoarea, iar pigmentul sintetic este cel care conferă părului noua culoare. O dată cu creşterea părului, partea aproapiată de rădăcină trebuie revopsită, pentru a se potrivi cu restul.
Coloranţi semipermanenţi
Aceşti coloranţi, destinaţi să dureze cam 6 şamponări, pot fi aplicaţi şi acasă. Ei nu conţin factori care oxigenează, iar substanţele chimice nu fac decât să acopere părul cu un strat exterior de culoare. Un colorant semipermanent poate da volum şi tărie unui păr slab sau mai rar.
Loţiuni pentru vopsirea părului
Efectul acestora este temporar. Colorează părul, superficial, ca nişte acuarele, şi dispar după spălare.
Coloranţii naturali
Henna, amestecată cu apă caldă pentru a forma o pastă şi aplicată direct pe păr, va da acestuia o culoare roşcată. O infuzie de muşeţel, folosită pentru clătire, va deschide părul gri sau blond.
Şuviţarea
Este un procedeu care poate face părul mai luminos, prin lăsarea unor şuviţe în afară, restul părului fiind acoperit de o pungă sau o cască de plastic. Şuviţele care sunt trase afară prin găurile perforate ale căştii vor fi vopsite în culoarea dorită. Acelaşi efect se poate obţine prin împachetarea unor şuviţe care au fost oxigenate sau colorate în prealabil. Nuanţele mai închise se pot obţine folosind acelaşi procedeu, dar cu un colorant mai închis decât culoarea naturală.
Pielea
