FUNCTIILE
Cea mai stringenta nevoie a organismului o reprezinta oxigenul. in lipsa acestui gaz vital, murim in cate secunde. Un adult inspira peste 12.000 litri de aer in fiecare zi pentru a obtine cei 2.400 litri de oxigen pe care acesta ii contine. Aerul acesta trebuie incalzit, purificat si umezit in drumul sau spre plamani, unde, de fapt, are loc respiratia.
Oxigenul nu e singurul gaz implicat in procesul respiratiei. Dioxidul de carbon, produs de celulele organismului atunci cand folosesc oxigenul pentru a Ie intretine arderile, trebuie eliminat printr-un proces care se desfasoara in doua sensuri. I.a nivel pulmonar, oxigenul este preluat, iar dioxidul de carbon este eliminat.
STRUCTURA
Termenul de aparat respirator include toate tesuturile care au vreun rol in respiratie, de la cavitatea nazala, Iaringe si trahee pana la plamani si diafragma.
RESPIRATIA
Plamanii functioneaza ca un cimpoi, marindu-si volumul pentru a se umple de aer si relaxandu-se pentru a-l expira. Diafragma, o membrana musculara foarte puternica, sta la baza plamanilor. Cand se contracta, (se turteste) se misca in jos, in timp ce muschii inter-costali se contracta si se imping inainte. Aceasta combinatie de miscari permite cavitatii toracice sa-si mareasca volumul si sa atraga cat mai mult aer inauntru. Cand diafragma se relaxeaza, se misca in sus, micsorand volumul pentru aer si expulzand aerul in afara.
Respiratia este controlata de centrii respiratori din bulb, care monitorizeaza cantitatea de dioxid de carbon din sange si transmit semnale nervoase inspre muschii respiratorii.
DE LA NAS LA PLA,MA,NI
Aerul incalzit si umezit in nas si faringe trece prin epiglota si corzile vocale, spre trahee.
Nasul reprezinta in acelasi timp si un mijloc de filtrare a aerului inspirat, fiind prezut cu o mucoasa acoperita de cili, sub forma unor perisori. Acesta membrana mucoasa este producatoare de mucus, la care adera praful si alte particule straine. Corpii straini sunt impinsi apoi prin miscari ale cililor spre partea posterioara a cavitatii nazale si a gatului. Rolul amigdalelor si al vegetatiilor ade-noide (polipii) este de a reactiona impotri corpilor straini care indeaza organismul pe cale respiratorie si de a produce anticorpi care sa contracareze infectia.
La copii, cum imunitatea lor nu e pe deplin dezvoltata, aceste grupuri de tesuturi sunt mai crescute, fapt ce indica activitatea lor foarte intensa. in perioada finala a copilariei, amigdalele si polipii se strang, deoarece rolul lor devine mai putin important.
Ca si cavitatea nazala, traheea este, la randul ei, prezuta cu o membrana mucoasa, care retine murdaria, praful si alte particule iritante, in acest caz, mucusul este impins in sus, e indepartat de plamani si eliminat, prin tuse.
La nivelul pieptului, traheea se imparte in doua ramuri ale arborelui bronhie, fiecare bronhie principala ducand la cate un plaman, unde se ramifica progresiv in subdiviziuni ale bronhiilor numite bronhiole. Destinatia finala a aerului inspirat e reprezentata de fiecare din camarutele multilobare, numite alveole. Aici au loc schimburile de gaze, intre sange si aer, prin intermediul membranei alveolare subtiri, dar cu o scularizatie foarte puternica. Dioxidul de carbon se transfera din aerul care urmeaza sa fie expirat, iar oxigenul se difuzeaza in sange pentru a fi transportat la inima si pompat in intreg corpul.
