FUNCTIILE
Aparatul digestiv transforma moleculele complexe din alimente in substante mai simple care pot fi absorbite si utilizate pentru producerea de energie, pentru dezltarea si refacerea organismului.
Cuprins:
STRUCTURA
Tubul digestiv are o lungime de peste 9,1 m, începând cu cavitatea bucală şi terminând cu anusul. între cele două extremităţi, tubul digestiv cuprinde esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. La nivelul gurii, mâncarea este mestecată, transformată în fărâme mai mici, amestecate cu salivă, care alcătuiesc apoi bolul alimentar, de formă rotundă. La înghiţire, bolul coboară în jos pe esofag, până la stomac.
Stomacul variază ca formă şi mărime în funcţie de conţinutul său. Capacitatea lui maximă este de 1,6 litri. Aici bolul este fărâmiţat în continuare, amestecat cu sucuri gastrice, printre care şi acidul clorhidric. Căldura contribuie Ia topirea grăsimilor.
Mâncarea trece din stomac în intestinul subţire. în prima porţiune a acestuia (până la 0,3 m) numită duoden, alimentele sunt amestecate cu sucuri pancreatice şi intestinale, împreună cu bila din vezicula biliară. în intestinul subţire, în cei 6,4 m ai acestuia, elementele cele mai importante din alimente sunt absorbite prin pereţii intestinali, de sânge şi limfă. în cei 1,83 m ai intestinului gros, are loc absorbţia apei din organism, transformarea produselor reziduale în fecale, adică un amestec de resturi nedigerate, apă neabsorbită, milioane de bacterii. în final, fecalele se elimină din organism prin anus.
DIGESTIA Şl ABSORBŢIA |
sus |
Alimentele au nevoie de mai bine de 15 ore pentru a trece prin tot mecanismul de digestie. Mâncarea stă în stomac între 3-5 ore, în intestinul subţire timp de 4 1/2 ore, iar în intestinul gros între 5 şi 25 de ore sau chiar mai mult. (Ordinea meselor nu mai contează pentru intestinul gros, alimentele ajung învălmăşite.)
Digestia hidraţilor de carbon începe în cavitatea bucală, se continuă în stomac, dar stomacul de obicei se goleşte, înainte ca respectivul tip de digestie să se finalizeze. în duoden, sucurile pancreatice desfac hidraţii de carbon în monozaharide, care se absorb apoi în fluxul sangvin. Unele forme de hidrocarbonaţi, ca de exemplu, celuloza, nu pot fi digerate, în timp ce unele zaharuri sunt absorbite chiar de la nivelul gurii.
Digestia grăsimilor începe în stomac, unde grăsimile emulsionate natural se transformă în acizi graşi şi glicerol. Grăsimile netransformate sunt cauza pentru care mâncarea este reţinută mai mult în stomac. în intestinul subţire, bila solubilizează grăsimile neemul-sionate, iar sucul pancreatic le transformă în acizi graşi. Aceştia trec în vasele limfatice (70%) sau în fluxul sangvin (30%). Vitaminele solubile în grăsimi (liposolubile) se absorb cam în acelaşi timp.
Digestia proteinelor începe în stomac, unde acestea se desfac în peptide. în intestinul subţire, sucul pancreatic şi cel intestinal desfac peptidele în aminoacizi, care trec în sânge.
Absorbţia apei are loc în intestinul gros, aceasta trecând în sânge şi în vasele limfatice. Apa nu este digerată înainte de absorbţie.