Principalele deosebiri dintre barbatul adult si femeia adulta, deosebiri care sunt vizibile la suprafata corpului sunt:
a. proportiile diferite intre umeri, piept si solduri;
b. localizarea diferita a parului de pe corp;
c. proeminenta scheletului si a sistemului muscular; la barbat datorita neuniformitatii tesutului adipos;
d. prezenta marului lui Adam la barbat;
e. dezvoltarea sanilor si deosebirea intre organele genitale. Multe dintre aceste deosebiri nu sunt vizibile pana la pubertate.
Diferenta fundamentala dintre barbat si femeie, si anume aceea dintre organele sexuale, se sileste in cate saptamani de la conceptie.
CARACTERISTICI IN CONTRAST
Diagrama de mai jos arata atia dintre unele caracteristici la barbat si la femeie.
Cuprins:
Aparatul reproducător |
sus  |
Aparatul reproducător feminin şi cel masculin diferă între ele prin structură şi prin funcţionalitate. în orice caz, ambele provin din acelaşi ţesut embrionar. Deci, componentele aparatului reproducător la adulţi pot fi comparate la cele două sexe, ele având o origine comună şi îndeplinind parţial aceleaşi funcţii. Figurile de mai jos ilustrează unele "corespondenţe" sau analogii între organe la cele două sexe. De exemplu, acelaşi ţesut embrionar care la fetiţă se transformă în labiile vaginale externe, la băieţi va forma scrotul.
Intelectul şi emoţiile |
sus |
Mulţi oameni au convenit că există deosebiri sesizabile între felul în care majoritatea bărbaţilor gândesc şi se comportă faţă de majoritatea femeilor. Acest consens nu mai există în ceea ce priveşte opiniile legate de cauzele acestui fenomen. Pe de o parte, există persoane care cred că diferenţele vizibile dintre sexe se datorează determinismului social, pe de altă parte există cei care cred în determinismul biologic, deci, deosebirile dintre sexe sunt statornicite încă din momentul concepţiei. Bineînţeles că există o multitudine de variaţii teoretice subtile, care se situează între aceste două extreme.
Indiferent de felul în care sunt etichetate, este evident faptul că deosebirile dintre sexul masculin şi feminin sunt vizibile din prima copilărie. De exemplu, sugarele răspund mai degrabă stimulilor reprezentaţi de vocea, de faţa şi de atingerea umană decât băieţii sugari, preocupaţi mai mult de jucării şi de obiectele 0ucrurile) din jurul lor.
în prima copilărie, fetiţele se simt mai atrase de oameni, de aici rezultă şi sfiala lor. Băieţii, în schimb, înzestraţi cu un mai puternic simţ al îndrăznelii şi al agresiunii, sunt preocupaţi de explorarea lumii înconjurătoare şi de descoperirea mecanismelor de funcţionare a tuturor lucrurilor. Bineînţeles că există şi multe excepţii. Totuşi, când ating vârsta şcolară, fetele demonstrează o îndemânare superioară în utilizarea vocabularului, citesc, scriu cu o mai mare uşurinţă. în general, până la vârsta pubertăţii, fetele îşi depăşesc fraţii şi colegii la capitolul performanţe şcolare, în special în domeniile umaniste. Pubertatea înseamnă, dint punct de vedere şcolar, supremaţia băieţilor la materiile pozitiviste, matematică şi celelalte ştiinţe, care necesită o capacitate crescută de a gândi abstract, ca şi o dezvoltare superioară a orientării vizuo-spaţiale.
Astfel de deosebiri în structura intelectuală şi emoţională se perpetuează până la maturitate, când devin mai nuanţate.
Cu excepţia cazurilor în care intervin prea mult factorii sociali, aceste deosebiri structurale explică de ce femeile, într-o măsură mai mare decât bărbaţii, sunt destinate profesiunilor de îngrijire a semenilor; de ce există mai mulţi bărbaţi decât femei în profesiuni ca: experţi în computere, ingineri, cercetători ştiinţifici, arhitecţi; de ce mai mulţi bărbaţi decât femei reuşesc să facă din politică sau din putere o carieră sau un scop.
Unii biologi susţin că aceste diferenţe sunt congenitale şi că ţin de fiziologie. Cercetări recente au demonstrat că există deosebiri considerabile între felul în care este organizat creierul la femeie şi la bărbat. Alţi oameni de ştiinţă sunt convinşi că aceste diferenţe structurale nu pot fi surclasate, din moment ce sunt produse de expunerea la nivele diferite de hormoni masculini sau feminini; creierul însă se formează încă din uterul matern.
Creierul masculin e mai specializat pe anumite funcţii. La bărbaţi, emisfera stângă e dedicată însuşirilor verbale, în timp ce emisfera dreaptă e răspunzătoare de integrarea spaţio-vizuală. Şi la femei apar aceleaşi tendinţe, doar că distincţiile nu sunt delimitate atât de clar în fiecare emisferă, la bărbat existând zone mai insulare, rezervate unor funcţii specifice, iar conexiunile dintre cele două jumătăţi sunt mai numeroase în creierul feminin. S-a statornicit chiar ideea că din această cauză, bărbaţii sunt mai "unilaterali", din moment ce nu lasă informaţia superfluă să le distragă atenţia, atunci când rezolvă o temă. Când li se solicită să abordeze aceeaşi problemă, bărbatul se va îndrepta spre soluţia cea mai simplă, ignorând tot ceea ce i se pare irelevant, pe când o femeie va reflecta mai mult, luând în considerare toate ramificaţiile, înainte de a da o decizie finală. Deşi creierul femeii e mai difuz în ceea ce priveşte funcţiile, el deţine mai multe zone destinate însuşirilor verbale, ceea ce explică poate superioritatea femeilor din acest punct de vedere.
Diversele compoziţii hormonale joacă un rol important în caracteristicile comportamentului emoţional la fiecare sex. Mulţi bărbaţi îşi dau seama că fluctuaţiile hormonale din perioada ciclului declanşează predispoziţia femeilor spre schimbările bruşte de stări temperamentale. Unii oameni de ştiinţă susţin totuşi că hormonii răspund de întreaga nostră viaţă emoţională. S-a afirmat că le este mai uşor femeilor să stabilească relaţii intime, fiindcă lor Ie lipsesc hormonii masculini care determină agresiunea şi instinctul de competiţie între perechi.
Totuşi, orice încercare de a explica aceste complexităţi ale comportamentului uman în termeni pur biologici produce inevitabil stereotipii sexuale care se învecinează cu caricatura, ignorând astfel subtilitatea cerinţelor societăţii de astăzi, ca şi deosebirile de la individ la individ şi de la o cultură la alta.
Comparaţia între diversele culturi contribuie la accentuarea faptului că, felul în care se comportă bărbaţii şi femeile faţă de ei înşişi şi unii faţă de alţii e determinat nu numai biologic, ci şi social. La urma urmelor, cultul "misoginului", în care sunt aplaudate etalările de putere masculină, predomină numai în anumite ţări, fiind compensat de emanciparea feministă şi de egalitarismul sexelor din alte părţi ale lumii.
Nici organizarea socială nu stagnează. Poziţia femeii în societatea occidentală a suferit numeroase metamorfoze în ultima jumătate de secol: chiar dacă e încă adevărat că bărbaţii deţin poziţiile cheie ale puterii în viaţa publică, nu e uşor de prevăzut dacă lucrurile vor rămâne aşa.
Sport si rezistentă |
sus |
Bărbaţii sunt de obicei mai înalţi, mai grei şi mai musculoşi decât femeile, ceea ce duce la diferenţe în pefornianţeie sportive, observate la diferite sporturi. La alergare peste 100 m, bărbaţii aleargă mai repede cu 9%, iar în 3000 m diferenţa creşte la 12%. La înot, stilul liber, diferenţa e tot de 12% în favoarea bărbaţilor, la 100 m, dar de 8 % la 1500 m. La săritura în înălţime şi în lungime ratările la proba feminină sunt până la 14, respectiv 21 de procente. La aruncarea discului şi a greutăţii, performanţele feminine sunt mai apropiate de cele masculine, dar cu obiecte mai uşoare.
Diferenţa între capacităţile fizice ale femeilor faţă de cele ale bărbaţilor explică de ce majoritatea sporturilor au competiţii separate pentru masculin şi feminin şi de ce mai puţine femei sunt implicate în sporturi grele ca luptele sau fotbalul. Cum însă trupul feminin e mai flexibil, sexul slab e neîntrecut în gimnastică sau în alte exerciţii care pretind agilitate şi graţie.
Flexibilitatea
După cum arată şi diagrama, femeile în raport cu bărbaţii, au mult mai multă flexibilitate a corpului. Numărul dat pentru fiecare articulaţie arată cu câte grade în plus o femeie îşi poate mişca încheieturile faţă de un bărbat. Sensul mişcării umărului este în spate. A cotului este de a se îndoi şi de a se îndrepta. A încheieturii mâinii este de a se ridica la nivelul de 14 şi apoi de a se îndoi. A genunchiului este de a se îndoi şi de a se întinde. Numai articulaţia genunchiului are aceeaşi flexibilitate la bărbat şi la femeie.
Forţa musculară
Graficul de alături compară forţa musculară medie la bărbaţi (a), forţa musculară medie pe care o au. de fapt, femeile (b) şi performanţele teoretice ale femeilor dacă ar avea aceleaşi dimensiuni ca bărbaţii, (c) Curbele indică procentul forţei maxime la vârste cuprinse între 15 şi 65 de ani. Chiar dacă femeile au două treimi din forţa musculară a bărbaţilor, forţa această relativă variază în funcţie de grupele de muşchi. Muşchii flexori ai antebraţului au doar jumătate din forţa musculară pe care o deţin aceiaşi muşchi la bărbaţi. Dar muşchii flexori şi extensori ai bazinului, cât şi muşchii flexori ai gambei au patru cincimi la femei din forţa acestor muşchi la bărbaţi.
Aparatul reproducător
