Femeile viziteaza medicul mai des decat barbatii, iau mai multe medicamente decat ei si sunt raspunzatoare, in mai mare masura, si de sanatatea altora. Totusi, foarte multe femei sunt refractare la ideea de a vizita cabinetul medical sau tac, chiar daca nu sunt satisfacute de tratamentul primit.
Cercertarile recente arata ca foarte multe femei se simt intimidate sau vulnerabile in cabinetul medicului si sunt convinse ca nu detin situatia sub control. in anumite cazuri, pacientele se g ca doctorii nu le iau in serios, ca nu le acorda timp pentru consultatii, ca nu sunt pregatiti sa rbeasca despre anxietatile pe care ele le au. De fapt, foarte multe femei se simt respinse de medici.
Exista anumite motivatii: chiar in zilele noastre cei mai multi doctori sunt barbati. S-a spus ca, de secole, o profesie dominata de barbati a subestimat si trivializat problemele femeilor. Dar sunt multe lucruri pe care ar trebui si ar putea sa le faca femeile, la randul lor, pentru a-si imbunatati raporturile cu doctorii si pentru a-si asigura un nivel corespunzator ingrijirii lor medicale. Cel mai important lucru pentru o femeie este sa se cunoasca pe sine, sa-si cunoasca trupul, starea ei de sanatate, si sa nu creada ca doctorul reprezinta sursa unica de cunostinte medicale din lume. Astazi exista o literatura de specialitate foarte vasta, in ceea ce priveste graviditatea, bolile transmisibile sexual si multe altele. Foarte multe femei constata ca pot sa discute subiectul afectiunii lor de pe pozitii aproape egale cu doctorii, daca au avut timpul necesar sa se informeze.
Alegerea unui doctor este o chestiune personala. Unele femei au mai multa incredere intr-o doctorita decat intr-un doctor, mai ales daca vin cu probleme ginecologice. Altele se preocupa mai putin. Nu conteaza ce va decide in final o femeie, important este insa ca ea are dreptul sa-si caute doctorul in perspectiva, sa-l analizeze inainte de a se inscrie si sa-i auda parerile despre unele chestiuni controversate si importante, precum artul, contraceptia, depresiile menopauzei, eventual alte chestiuni cu incarcatura juridica.
Toti pacientii au dreptul sa li se explice sincer tratamentul sau descrierea bolii. Ar fi mai bine sa ificati dinainte ce aveti de spus si sa vedeti cat timp are la dispozitie doctorul. Daca e foarte grabit, cel mai bine ar fi sa faceti o alta programare. Unele femei procedeaza cu liste de intrebari sau chestiuni pe care r sa le discute.
Pacientele sa nu uite ca isi duc la examinare si tratament corpul lor propriu, nu pe cel al doctorului. Asadar, chiar daca pacienta nu are intotdeauna cunostinte medicale, ea stie cel mai bine ce o doare, cum se simte, nu doctorul.
Cuprins:
Igiena personală |
sus  |
Sudoarea nu are miros insuportabil. Mirosul neplăcut pe care noi îl asociem cu sudoarea apare numai atunci, când transpiraţia a rămas vreme aşa de îndelungată pe piele, încât bacteriile naturale ale organismului o fac să se descompună. Aceste bacterii se înmulţesc pe suprafeţele calde, umede ale organismului - locurile unde sudoarea este blocată de îmbrăcăminte sau în zone ale corpului unde nu poate circula aerul proaspăt, ca, de exemplu, sub braţ. îndepărtarea transpiraţiei înainte de a apuca să se descompună este o cale de a înlătura mirosul neplăcut. Pentru o femeie, acest lucru presupune o baie sau duş zilnic, haine curate şi antiperspirante sau deodorante.
Menţinerea prospeţimii
Un săpun neutru, cu o acţiune blândă, un burete de baie sau o mănuşă de spălat sunt lucrurile de care aveţi nevoie pentru a vă menţine igiena. Folosirea unui săpun prea bactericid, sau adaosul de dezinfectant la apa de baie nu vor face decât să vă distrugă flora bac-teriană naturală, care luptă împotriva invadării germenilor. Şi părul Dvs. are nevoie de împrospătare.
O baie este un mijloc excelent de a vă destinde, dar asiguraţi-vă că e caldă şi nu fierbinte. O baie prea fierbinte vă face să transpiraţi, dăunează pielii (făcându-vâ să îmbătrâniţi mai repede) şi poate duce la ruperea unor capilare. Niciodată să nu staţi în baie atât de mult, încât să vi se încreţească pielea. Duşul este mai revigorant, fiindcă presiunea apei ajută la stimularea circulaţiei. Ca şi baia, trebuie să fie cald şi nu fierbinte, altfel are acelaşi efect dăunător. Combinaţia celor două este ideală. Aşa că, după baie faceţi un duş pentru a îndepărta mizeria şi săpunul, ori spălaţi-vă sub duş şi apoi scăldaţi-vă în cadă pentru a beneficia de efectul relaxant al unei băi calde.
Folosiţi cu regularitate un produs cosmetic de tipul deodorant sau antiperspirant, ceea ce vă va proteja mai bine zona subaxilară. Dacă organismul se obişnuieşte cu aceste produse, pielea devine din ce în ce mai receptivă la protecţia pe care acestea o oferă.
Deodorantele sau antiperspirantele se aplică pe pielea uscată, curată, neînfierbântată. Lăsaţi-le să se usuce complet pe piele înainte de a vă îmbrăca. Pe arşiţă, se recomandă şi deodorantele pentru picioare. Nu folosiţi deodorante pentru zona vaginală. Săpunul şi apa vă sunt de ajuns pentru mica toaletă. Vaginul secretă substanţe de autocurăţare, de aceea sprayurile nu ar face decât să strice acest echilibru delicat al secreţiilor naturale şi să declanşeze iritaţii şi alergii. Mirosul neplăcut al vaginului apare numai în caz de infecţie. Dacă persistă, nu încercaţi să-1 mascaţi prin folosirea deodorantelor, ci consultaţi medicul, care vă va sfătui cum să trataţi cauza majoră a infecţiei.
în zadar vă spălaţi zilnic, dacă nu schimbaţi lenjeria, hainele. Corpul dumneavoastră nu-şi va menţine prospeţimea. Transpiraţia aderă la diferitele ţesături, mai ales la cele sintetice, impregnându-le cu mirosul neplăcut, specific. Hainele lejere, din fibre naturale, permit transpiraţiei să se evapore mult mai repede. Nu uitaţi că toate celelalte mirosuri neplăcute, inclusiv cel al respiraţiei, pot fi cauzate de digestia insuficientă, de mâncarea prea condimentată, de excesul de alcool, de fumat, de lipsa igienei dentare. Deci secretul menţinerii prospeţimii corpului stă în grija faţă de starea generală a sănătăţii.
Raspandirea infectiilor |
sus |
Igiena corespunzătoare este o cerinţă vitala a organismului, cu efect în prevenirea răspândirii bolilor infecţioase. Bolile infecţioase pot să atingă proporţii epidemice, dacă, spre exemplu, se contaminează o sursă de apă sau dacă organismele umane intră în contact cu un vector de răspândire de tipul muştelor, şobolanilor, ţânţarilor. Izbucniri epidemice pot să apară şi din cauza mâncării contaminate, când, de exemplu, la un restaurant sau la o nuntă, mai multe persoane au consumat alimente infestate, sau când un animal infestat s-a nimerit printre cele sănătoase într-o fabrică de produse alimentare.
Ilustraţiile de alături ne arată câteva căi frecvente de transmitere a infecţiilor.
1. Contactul direct - sărutul, actul sexual, atingerea mâinii - este răspunzător de transmiterea multor germeni.
2. Precipitaţiile (picăturile lui Pfluge) sunt purtătorii frecvenţi ai virusurilor şi bacteriilor. Se răspândesc de obicei prin strănut, tuse, expirate de anumite persoane şi inhalate apoi de altele.
3. Multe particule şi microorganisme aeriene se opresc în praf, apoi sunt inhalate de organismul nostru.
4. Obiecte de genul batistei, şerveţelelor de hârtie etc, care au fost folosite de o persoană infectată, reprezintă un mediu propice de cultură a bacteriilor.
5. Animalele domestice, din casă şi de pe lângă casă, pot fi purtătoare de boli infecţioase şi de paraziţi.
6. Insectele, în special muştele, sunt purtători frecvenţi ai bolilor contagioase, atrase fiind mai ales de mâncarea neacoperită, pe care o contaminează apoi.
7. Murdăria care pătrunde în organism printr-o discontinuitate a pielii, găzduieşte o boală infecţioasă.
8. Apa sau mâncarea contaminată, ustensilele murdare găzduiesc şi transmit mulţi microbi multor persoane.
9. Animale parazitare, de tipul ţânţarilor, căpuşelor, puricilor pot transmite boli, organismului gazdă.
PREPARAREA ALIMENTELOR
Urmaţi instrucţiunile de mai jos pentru a evita contaminarea hranei şi pentru a menţine igiena corespunzătoare preparării alimentelor.
Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun înainte de a pregăti masa. Apa să fie fierbinte, iar săpunul bactericid, eficient. Acoperiţi-vă zgârieturile, tăieturile pe care le prezintă mâna Dvs. cu bandă de leucoplast sau cu un alt tip de pansament impermeabil. Folosiţi tacâmuri şi ustensile de bucătărie curate, pe care le puneţi la înmuiat imediat dupâ folosire, în apă caldă şi detergent.
Dezgheţaţi alimentele încet şi complet, cu excepţia situaţiilor în care pe ambalaj scrie că se pot pregăti îngheţate. Dacă veţi proceda astfel, veţi împiedica activitatea enzimatică dăunătoare. Spălaţi îndelung alimentele crude, sub jet de apă. Verificaţi conţinutul conservelor, dacă nu au depozite neobişnuite şi nu consumaţi produsele conservate cu termen expirat, fiindcă acest lucru presupune deja o activitate bacteriană intensă în interior.
Gătiţi carnea de porc, de peşte, de pasăre în profunzime şi nu consumaţi aceste produse insuficient fierte sau fripte.
Nu păstraţi mâncarea caldă pentru multă vreme. Dacă trebuie să aştepte, atunci ţineţi-o fierbinte. Dacă nu se va consuma într-o oră, atunci răciţi-o şi puneţi-o Ia frigider cât mai repede.
De obicei, evitaţi să îngheţaţi din nou mâncarea care a fost dezgheţată. Dacă alimentele respective au fost proaspete, apoi congelate, puteţi să Ie gătiţi şi să Ie puneţi în frigider sau congelator aşa, gătite. Evitaţi să lăsaţi mâncarea la îndemâna muştelor şi a animalelor din casă. Şi, bineînţeles, nu tuşiţi şi nu strănutaţi deasupra mâncării.
Sănătatea în familie |
sus |
Există unele precauţii care se pot lua pentru a vă face viaţa în familie cât mai sănătoasă şi fără de griji.
Copiilor, de exemplu, trebuie să li se insufle deprinderile igienice încă de la vârsta la care sunt în stare să le aplice, fiindcă prin natura lor, ei nu tind spre o curăţenie exemplară, ci dimpotrivă. Asiguraţi-vă că copilul Dvs. se spală pe mâini după ce merge Ia toaletă şi înainte de fiecare masă. Mizerii de tot felul i se adună pe mânuţe. Tăiaţi scurt unghiile copiilor Dvs. fiindcă sunt mai uşor de curăţat. Verificaţi dacă fiul sau fiica Dvs. se spală pe mâini după fiecare prânz. Explicaţi-le, pe cât posibil, motivele unor astfel de măsuri, astfel încât ele să nu pară ordine de instrucţie impuse abuziv. Dezinfectaţi scutecele bebeluşului Dvs. şi spălaţi-1 pe şezut, sau curăţaţi-1 la fiecare schimbare a scutecelor.
Din cauza amneziei şi a mobilităţii scăzute, igiena persoanelor în vârstă lasă de multe ori de dorit. îngrijirea igienei corpului, a dinţilor, a gingiilor, prepararea meselor gătite cu atenţie sunt de obicei neglijate. De aceea, cei care îi au în grijă pe vârstnici, trebuie să se îngrijească să vadă dacă aceştia şi-au spălat vasele de bucătărie, suprafeţele pe care îşi pregătesc mâncarea, dacă mâncarea lor este proaspătă. Vârstnicilor Ii se recomandă sâ-şi cumpere alimente în cantităţi mici, ca să nu uite de ele. Verificaţi dacă mâncarea nu prezintă urme de şobolan, de gândaci, pe care o persoană cu vederea slăbită poate nu le observă.
Igiena în cazul îmbolnăvirii unui membru al familiei este foarte importantă. Ea îl poate ajuta pe cel bolnav să-şi revină mai repede şi împiedjcă, pe cât posibil, transmiterea bolii celorlalţi membri ai familiei, în cazul unei boli infecţioase, bolnavul trebuie să fie izolat de ceilalţi membri din casă. Tacâmurile şi vesela sa trebuie ţinute separat de acelea ale celor sănătoşi. La fel hainele de pat, prosoapele, cârpele. Daţi-i batiste de hârtie în loc de batiste din material, şi aruncatele imediat după folosire. Aşezaţi un coş de gunoi şi o pungă lângă patul bolnavului, astfel încât acesta să le poată utiliza pentru a-şi arunca batistele, hainele murdare, fără ca nimeni altcineva să fie nevoit să le atingă.
Animalele care trăiesc în casă pot găzdui foarte mulţi paraziţi şi pot transmite foarte multe infecţii, fapt pentru care igiena în astfel de case sau apartamente este vitală. Nu lăsaţi animalele să vă lingă pe faţă sau să vă lingă vasele după ce aţi terminat de mâncat. Daţi-le de mâncare în vase separate, pe care le spălaţi separat, nu împreună cu cele ale familiei. Aveţi grijă de animalele Dvs., spălaţi-le şi duceţi-le regulat la cabinetul veterinar, pentru controale şi vaccinuri. Verificaţi dacă nu au elemente de infestaţie în blană. Nu lăsaţi câinii şi pisicile să doarmă în paturile Dvs., ci în alte locuri special amenajate. Aveţi grijă să nu se apropie mult de bebeluşi. Dacă aveţi animale în casă, acoperiţi leagănul copilului cu tifon sau cu ceva asemănător.
Organisme care transmit bolile infecţioase
Cele mai multe din bolile infecţioase sunt transmise de un agent de următoarele tipuri:
a) bacterii - organism microscopic unicelular care transmite infecţii ca difteria şi tuberculoza;
b) virusuri - paraziţi minusculi care transmit boli de tipul virozelor (răceala, gripa);
c) rickeţi - germeni care se află în păduchi şi în purici, care produc bolile infecţioase numite rickeţioze;
d) ciuperci - organisme, plante fără clorofilă, care produc viermi inelaţi, micoze, afte etc;
e) protozoare - paraziţi unicelulari care provoacă boli de tipul malariei;
f) metazoare - parazi(i pluricelulari care includ teniile.
Sănătatea şi locul de muncă |
sus |
Deşi femeilor li se interzice să profeseze anumite meserii riscante, precum mineritul, există multe alte situaţii în care sănătatea lor se află în pericol la locul de muncă. In ţările în curs de dezvoltare, spre exemplu, nu există într-o măsură corespunzătoare, o legiferare juridică a normelor de protecţie, la care se adaugă lipsa reprezentării sindicale şi a asigurărilor de sănătate. Multe femei care şi-au pierdut serviciile, sunt nevoite să presteze slujbe prost plătite la domiciliu, unde nu sunt supravegheate, riscând astfel siguranţa familiei şi a lor personală.
Femeile care prestează o muncă fizică, care folosesc diferite utilaje şi maşini sau substanţe chimice, sunt la fel de expuse pericolelor şi accidentelor ca şi bărbaţii. Pe o linie de producţie, repetarea aceloraşi mişcări, chiar dacă acestea presupun un efort mic, duce la dureri şi disfuncţii fizice. Majoritatea asistentelor medicale sunt femei, totuşi ele sunt cele implicate în operaţiuni care necesită efort, precum ridicarea şi întoarcerea pe o parte a bolnavilor. La personalul insuficient instruit sunt frecvente durerile de spate. Asistentele medicale şi ceilalţi membri ai personalului sanitar sunt expuşi riscului numeroaselor infecţii cu care vin în contact, de aceea trebuie să-şi ia întotdeauna măsurile de protecţie.
Cei care muncesc în poziţii sedentare pot fi afectaţi de lipsa unei iluminări corespunzătoare, de ventilaţia neadecvată, de praf, de poluare chimică, de zgomot şi de utilizarea unui echipament nepotrivit. Pot să apară tulburări de auz, de vedere, respiratorii, din cauza poziţiei inadecvate la care de obicei se adaugă suferinţele legate de stres.
Cercetările au demonstrat că femeile rezistă mai bine stresului la locul de muncă, în raport cu colegii lor, bărbaţi. Poate că acest lucru se datorează faptului că au mai multe roluri şi satisfacţii compensatorii în afara locului de muncă, deşi solicitările acestor activităţi contribuie ele însele la acumularea stresului. Factorii care contribuie la manifestarea stresului, aflaţi în legătură cu locul de muncă, se identifică cu: lipsa de control asupra condiţiilor de lucru sau naturii acestuia, schimbarea locului de muncă (fără pregătire sau recalificare), nesiguranţa, plictiseala şi activitatea monotonă, sau dimpotrivă, munca foarte solicitantă, cu intensificări neprevăzute ale activităţii. Problemele pe care le întâmpină cu ceilalţi oameni sunt mai obositoare şi mai stresante de multe ori decât natura în sine a muncii. Alţi factori de stres la care femeile sunt de multe ori supuse sunt: discriminarea în selecţia şi promovarea lor, hărţuirea sexuală, comportamentul agresiv şi josnic din partea superiorilor.
Angajaţii sunt de multe ori panicaţi de procedurile şi echipamentele noi, din ce în ce mai complexe, ceea ce duce la tehnostres un termen creat special pentru problemele de sănătate care provin din automatizarea tot mai acerbă a birourilor şi întreprinderilor. Operatorii care se ocupă de transmisiuni vizuale, cei care supraveghează şi monotorizează cu ajutorul computerelor, suferă de dureri de cap, boli ale stomacului şi ale inimii.
Tulburări şi afecţiuni frecvente datorate profesiunii şi factorii care Ie declanşează:
Dureri (afecţiuni ale spatelui): greutăţi care nu pot fi mânuite cum trebuie, poziţii neadecvate.
Tulburări respiratorii: mediu poluat sau plin de fum de ţigară.
Afecţiuni oculare: munca prea minuţioasa, cu obiecte mici, operatori de transmisie vizuală, poluare chimică.
Infecţii: atingerea de materiale contaminate, ventilaţia insuficientă, tenosinovită (febră musculară repetată, întinderi musculare): linia de producţie, operatori transmisie, operare pe calculator.
Dificultăţi de auz: zgomotul excesiv.
Risc crescut de anomalii fetale şi pierderi de sarcină: activităţi cu substanţe chimice, operare pe calculator.
Moduri de a vă proteja sănătatea la locul de muncă
1. Insistaţi asupra respectării normelor de protecţie a muncii şi asupra inspectării echipamentelor, atât de Dvs. cât şi de ceilalţi.
Dacă aveţi dubii, anunţaţi sindicatul sau persoana responsabilă cu protecţia muncii,
2. Păstraţi regulile de protecţie impuse şi asiguraţi-vă că folosiţi îmbrăcămintea şi procedurile de protecţie necesare.
3. Nu munciţi peste puteri când aţi obosit, nici nu vă oferiţi să rămâneţi să munciţi peste program / normă dacă nu vă simţiţi în stare.
4. Faceţi presiuni asupra departamentului de management să vă olere servicii de control medical, facilităţi de îngrijire a copiilor, activităţi de relaxare, cursuri de prim ajutor şi de îndepărtare a stresului. Astfel de măsuri i-ar face să economisească banii pe care i-ar da în schimb pe îngrijirea medicală.
5. Dacă sunteţi implicaţi în activităţi care vă solicită ochii, precum operarea pe calculator, la fiecare câteva minute, uitaţi-vă în depărtare, focalizându-vă privirea pe un obiect aflat la distanţă.
6. Dacă sunteţi implicată într-o muncă monotonă care se repetă la nesfârşit, pe bandă de exemplu, încercaţi să vă schimbaţi din când în când poziţia sau faceţi presiuni prin sindicat pentru a obţine intervale scurte şi regulate de pauză.
7. Nu ridicaţi obiecte grele, mai ales dacă nu aveţi obligaţia profesională de a o face.
8. Raportaţi orice incident de hărţuire sexuală, discriminare, la şeful serviciului personal sau la reprezentantul sindical. Martorii şi documentele vă vor ajuta să vă susţineţi cazul în faţa instanţei.
Călătoriile şi îngrijirea sănătăţii |
sus |
Unul din secretele unei călătorii sau deplasări fără incidente în privinţa îmbolnăvirilor este planificarea atentă. Acest lucru presupune şi consultul medical înainte de plecare în cazul în care sunteţi sub medicaţie şi solicitarea sfatului medical în privinţa posibilelor vaccinări sau măsuri preventive. (De exemplu, in multe părţi ale Africii, Asiei Centrale, Americii de Sud se poate contracta malaria prin muşcătura ţânţarului anofel. Când vă planificaţi călătoria, verificaţi dacă trebuie să luaţi o cură de tablete antimalaria şi nu uitaţi să le luaţi în continuare, timp de o lună de zile după întoarcerea acasă.) In caz de graviditate sau de boală trebuie să aveţi avizul medicului pentru anumite călătorii. Diabeticii trebuie să se asigure că au cantităţi suficiente de insulina şi seringi de unică folosinţă, precum şi o scrisoare explicativă de la medic, pentru a îndepărta suspiciunile jenante privind destinaţia seringilor. Încercaţi să treceţi şi pe la dentistul Dvs. fiindcă tratamentul in străinătate s-ar putea să vă coste mult mai mult sau să nu vă fie la îndemână.
Răul de mare sau de maşină, pe avion reprezintă una din problemele cele mai frecvente care pot să apară într-o călătorie. Dacă ştiţi din experienţele anterioare că nu vă simţiţi bine în timpul călătoriilor, luaţi o pilulă împotriva răului de maşină, mare, avion, cam cu 30 de minute înainte de plecare. Citiţi cu atenţie instrucţiunile de.pe pachet, pentru a evita eventualele efecte secundare.
In cazul zborurilor de lungă durată, îmbrăcaţi-vâ cât mai lejer, cu pantofi confortabili, deoarece diferenţa de densitate a aerului predispune la picioare umflate. Evitaţi alcoolul, deoarece acţionează ca diuretic şi duce la deshidratare. Serviţi în schimb oricât de multe băuturi răcoritoare doriţi. Dacă vă e frică de zbor, încercaţi o tehnică de relaxare prin concentrarea asupra propriei respiraţii. Informaţi echipajul despre problemele sau temerile Dvs.
Deşi experimentarea de noi feluri de mâncare face parte din atracţiile călătoriei, nu uitaţi să vă luaţi câteva precauţii. Este bine ca fructele şi legumele să fie consumate fără coajă, atunci când e posibil. Dacă apa nu pare suficient de curată, folosiţi pastile de sterilizare a apei, sau consumaţi apă minerală. Evitaţi şi cuburile de gheaţă din băuturi.
Verificaţi din punct de vedere medical facilităţile pe care le oferă ţara vizitată. Poliţa Dvs. de asigurare medicală trebuie să fie validă şi pentru ţara respectivă. Uneori se întâmplă să existe un acord bilateral între ţara Dvs. şi cea vizitată, ceea ce va micşora costul tratamentului şi al consultului medical.
. încercaţi să vă feriţi de animale în ţările unde turbarea mai exista. In cazul în care vă muşcă sau vă zgârie un animal, solicitaţi imediat sprijin medical, altfel cazul vă poate fi fatal.
Deşi nimic nu vă face să vă simţiţi mai bine decât mândria tenului bronzat, nu uitaţi că arsurile de soare sunt foarte periculoase. Expunerea la soare se face treptat, câte 15 minute în prima zi. întotdeauna aplicaţi o cremă sau o loţiune de plajă, asigurându-vă că aceasta este destinată tipului Dvs. de piele. (Observaţi că, în conformitate cu ultimele cercetări, cremele de bronz care conţin în exces factori de accelerare a bronzului sunt la rândul lor dăunătoare pielii.) Protejarea pielii trebuie să fie maximă atunci când mergeţi la schi sau într-o ţară cu climă mai fierbinte. încercaţi să ocrotiţi zonele foarte sensibile, cum ar fi nasul, acoperindu-le şi evitaţi plaja între orele 11 a. jn. şi 3 p. m., după ce v-aţi oronzat chiar, fiindcă atunci soarele e atât de puternic încât poate fi dăunător pentru piele. Copiii şi persoanele cu tenul deschis, părul blond sunt mai.vulnerabili la arsurile solare, deci au nevoie de mai multe precauţii. In călătoriile Dvs. ar fi bine să aveţi trusa proprie de prim ajutor.
Schema de la pag. 401 vă indică bolile infecţioase mai frecvente pe care Ie puteţi întâlni, călătorind în întreaga lume şi măsurile necesare de preîntâmpinare.
Controlul medical |
sus |
Pe vremea bunicilor noastre, doctorul era chemat numai la căpătâiul cuiva grav bolnav. îngrijirea medicală costa foarte mult, iar doctorul era o figură autoritară care inspira o teamă aproape mistică. 0 dată cu campania de vaccinări, cu medicina dietetică, cu programele de îngrijire publică a sănătăţii, cu tehnicile noi de analiză, ecografie etc, s-a constatat că în cele mai multe cazuri, prevenirea bolilor este mai eficientă, justificând într-o măsură mai mare banii cheltuiţi decât tratarea bolii deja instaurate. Pe acest temei, foarte multe ţări acordă acum o importanţă sporită controalelor regulate medicale, pentru depistarea anumitor boli. Disponibilitatea unor tehnici de analizare şi de examinare diferă de la un ţinut la altul, de la o ţară la alta. Se bazează pe estimările economice ale costurilor necesare examinării întregii comunităţi în vederea depistării unei boli care e mai frecventă în acea comunitate şi pe evaluarea costurilor de tratament ale cazurilor care au contactat deja boala.
Multe femei resping ideea de a merge la cabinetul medical în probleme de planificare familială sau de examen de col uterin, mai ales dacă n-au mai fost la nici o examinare ginecologică.
Teama lor se explică şi prin faptul că ştiu prea puţin despre ceea ce li se va face în cadrul acestui control. Multe femei sunt pudice când e vorba de trupurile lor şi de funcţiile sexuale sau reproductive ale organismului. Examenul medical este privit ca o bruscare a intimităţii. Ne întrebăm clacă s-ar putea să doară. Ne gândim că nu are rost să-1 deranjăm pe doctor când noi ne simţim perfect. Iar dacă ceva nu este în regulă, am prefera să nu aflăm nimic. Unele femei mai în vârstă cred că, dacă au ajuns la menopauză, controalele mamare şi cervicale nu-şi mai au rostul. De fapt, examinarea sânilor şi a colului uterin sunt acum mai importante ca oricând.
Multe boli care au o evoluţie lentă, dar care au puterea malefică de a ne ucide dacă nu sunt tratate, pot fi depistate Ia astfel de controale medicale. Una din situaţiile cele mai vindecabile este reprezentată de cancerul de col uterin. Celulele anormale sunt prelevate, iar tratamentul începe să pună măcar problema răspândirii cancerului.
Riscul evoluţiei unor maladii foarte comune, precum diabetul insipid, osteoartrita, hipertensiunea arterială poate fi diminuat prin proceduri foarte simple, precum măsurarea greutăţii, a tensiunii arteriale, examenul urinei. Schimbarea stilului de viaţă şi a regimului alimentar ar putea să fie singurul tratament indicat pentru a preveni instalarea unor boli care slăbesc organismul. Forma pe care o iau controalele şi examenele medicale depinde foarte mult de vârsta pacientei şi de domeniul în care se face. Pentru femeile tinere controlul medical include măsurarea greutăţii corporale, a tensiunii, întrebări despre regularitatea menstruaţiilor, despre contraceptivele folosite şi examenul de col uterin şi cel mamar. Aceste examinări vor constitui fundalul în raport cu care se vor compara eventualele schimbări de mai târziu. întocmirea acestui control vă oferă posibilitatea de a discuta despre temerile Dvs., despre cele mai bune metode contraceptive etc. Femeile mai în vârstă, în completare la examinările de mai sus, pot să efectueze şi mamografia (un examen cu o doză foarte mică de raze X), analize de scaun şi de urină. Deşi ideea efectuării acestor teste pare alarmantă, nu uitaţi că nici unul din aceste examene nu este dureros. Orice disconfort va fi înlăturat dacă consimţiţi să vă relaxaţi în timpul acestor proceduri.
Mulţi doctori au un sistem computerizat de evidenţă a pacientelor, în aceste situaţii li se pot trimite înştiinţări acasă pentru a se prezenta la controalele medicale. Unele femei frecventează cabinetele de planificare familială, clinicile universitare sau cabinetele medicale studenţeşti, toate acestea putând întreprinde Ia rândul lor, examinările necesare. Dacă preferaţi să vă consulte o femeie care e doctor ginecolog, de obicei acest lucru este posibil. Oricum, în timpul examinării, este prezentă şi asistenta medicală.
Se poate întâmpla să vi se solicite urină pentru analiză. în această situaţie colectaţi urina de dimineaţă într-o sticluţă sterilă. Spălarea prea insistentă înainte de examinare trebuie evitată, fiindcă se pot îndepărta astfel semne importante ale secreţiei. Pentru mamografie vi se va solicita să rămâneţi la bustul gol, deci ar fi mai simplu să purtaţi bluză şi fustă sau pantaloni, în loc de rochie.
Recomandările privind frecvenţa examinărilor sunt destul de diferite, totuşi, tinerele fete ar trebui să-şi facă primul examen de col uterin imediat după ce-şi încep activitatea sexuală, iar examenul al doilea mai târziu, la un an după primul.
Examinările ar trebui să se facă din trei în trei ani, dar femeile cu risc, de exemplu, cele cu negi în zona genitală, cu verucozităţi, ar trebui să-şi facă examenele mai des. Mamografia e destinată femeilor de 50 de ani şi peste, deşi o astfel de radiografie pe la vârsta de 35 de ani ar fi utilă pentru a constitui o bază de comparaţie cu radiografiile viitoare.
AUTOEXAMINAREA
Examinarea lunară a sânilor (vezi pag. 102.) este o parte vitală a îngrijirii sănătăţii pentru oricare femeie. Unele femei doresc să-şi facă singure examenul vaginal, vulvar şi cervical. Pentru acesta din urmă, e nevoie să cumpăraţi un dilatator, pe care să-l ţineţi numai pentru uzul Dvs. şi pe care să-l dezinfectaţi. Pentru a învăţa cum să-l folosiţi, cel mai bine ar fi să consultaţi un medic, o asistentă medicală sau un grup de protecţie a sănătăţii (cabinetul de planificare familială).
Igiena personală
