Termenul de boli nerice desemneaza anumite infectii care se
transmit prin contact sexual. Microorganismele care le transmit locuiesc de obicei in organele genitale ale persoanei infectate sau in alte zone (gura, anus), unde au ajuns prin act sexual. in cazul in care infecteaza o alta persoana, ele trebuie sa patrunda in corpul acesteia printr-un orificiu (ca: anusul, gura, orificiile genito-urinare), iar activitatea sexuala le ofera aceasta sansa. Primele simptome de dereglare se manifesta in zona corpului care a fost in contact cu zona infectata apartinand persoanei infectate.
Din alte puncte de dere, aceste boli au putine lucruri in comun. Unele sunt cauzate de bacterii, altele de virusuri, altele de alte microorganisme. Unele sunt rare in societatea noastra, altele sunt virtuale epidemii. Unele sunt doar dureroase sau suparatoare; altele pot duce la infirmitati pe viata sau la moarte, mai ales daca nu sunt tratate. Exista si alte boli, care, chiar daca sunt integrate categoriei de boli nerice, sunt transmise in timpul activitatii sexuale sau asociate acesteia.
Desi in ultimii ani s-au realizat multe tratamente antibacteriene, anumite boli nerice sunt in crestere, printre ele enumerandu-se herpesul genital, gonoreea si, bineinteles, SIDA.
Din moment ce nimeni nu este imun la bolile nerice, prenirea este vitala. Se impune tratarea imediata a acestor boli, din clipa in care recunoasteti primele simptome, la Dvs. sau la partener. Exista clinici care asigura deplina confidentialitate, la care va puteti adresa daca ati dubii.
Cuprins:
Alte infecŢii |
sus  |
Vaginita nespecifică (vaginoza anaerobă) prezintă simptome asemănătoare cu ale cistitei, urmate de leucoree albă sau colorată în galben, care poate conţine picături de sânge. Peretele vaginal se înmoaie şi poate conţine puroi, apar dureri de şale, abdominale, umflarea ganglionilor la nivel abdominal şi inghinal. Tratamentul se face cu sulfamide şi ovule vaginale (Vagitrol, Sultrin etc).
Bacteria Gardnerella vaginaiis a fost nu de mult identificată, iar în anumite zone geografice este mult mai frecventă decât tricomonaza sau candidoza. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale tricomo-nazei, şi nu de puţine ori s-a pus diagnosticul greşit. Leucoreea este albă sau gri, cremoasă ca şi consistentă şi miroase neplăcut, mai ales după contactul sexual. Se transmite pe cale sexuală, fiind necesar tratamentul ambilor parteneri.
Hepatita B se răspândeşte prin sânge sau spermă, fiind o boală contagioasă care poate dura luni de zile. Există persoane infectate care nu prezintă nici un simptom, dar care pot transmite în continuare infecţia, chiar prin salivă.
Nu există imunitate la bolile transmise sexual, nici vaccin împotriva lor. Dar măsurile preventive reduc riscurile infectării: utilizarea prezervativului de către partener este extrem de eficace; la fel, utilizarea unor spume, geluri, creme contraceptive. Alte măsuri sunt inspectarea penisului, pentru a se vedea eventuale ulceraţii, sau secreţii infecţioase: folosirea unui antibiotic prescris de medic după actul sexual (deşi este dificil de realizat doza adecvată); urinarea imediat după contactul sexual şi spălarea organelor genitale înainte şi după copulaţie. Prezervativul trebuie luat înainte de orice joc sexual. E foarte eficient împotriva infectării cu gonoree, SIDA, clar nu are efect împotriva sifilisului. Pentru spălarea vaginului după copulaţie se poate folosi un duş la presiune mică. Dar spălarea vaginului nu trebuie întreprinsă dacă metoda de contracepţie presupune aplicarea unei creme, spume, unui gel, cu sau fără prezervativul pentru femei.
Pentru inspectarea penisului, răsfrângeţi înapoi pielea prepuţului, dacă e nevoie, strângeţi apoi penisul cu tărie - de preferat înainte să intre în erecţie. Una sau două picături de lichid alb, gri sau colorat, apărute la meatul urinar, pot indica infecţie. Transparenţa (claritatea) e caracteristică numai spermei sau urinei.
E foarte important să stopaţi răspândirea infecţiei, dacă aţi contractat-o deja. Prin urmare:
a) Trataţi-vă până Ia completa vindecare, urmaţi instrucţiunile medicului, reveniţi pentru controalele şi explorările prescrise, chiar şi atunci, când nu vă mai par necesare. De fapt, cereţi Dvs. să vi se facă analize repetate dacă altcineva n-o cere.
b) Evitaţi contactul sexual până nu sunteţi sigură că v-aţi vindecat.
c) Asiguraţi-vă că partenerul (ii) Dvs. ştie (ştiu) ce s-a întâmplat şi că se duc şi ei să se examineze şi să se trateze, dacă e nevoie.
PROTECŢIA ACTULUI SEXUAL
Sfaturile de mai jos nu sunt o măsură preventivă numai împotriva SIDA, ci împotriva multor infecţii cu transmitere sexuală.
1. Asiguraţi-vă că partenerul are prezervativ (acest lucru este valabil şi pentru sexul oral şi anal).
2. Reduceţi simţitor numărul partenerilor de contact sexual.
3. Dacă fiecare şi-ar face analizele de rigoare înainte de a se implica într-o relaţie sexuală, bolile cu transmitere sexuală, virtual cel puţin, ar dispărea.
SIMPTOME
Imaginile de mai jos prezintă semnele bolii venerice la femeie. Toate aceste simptome, de obicei, au alte cauze decât bolile venerice, dar nu întârziaţi în efectuarea unui consult. Dacă simptomele dispar, înseamnă că infecţia a progresat natural către stadiul următor; asta nu exclude boala venerică; deci, puteţi să-i infectaţi şi pe alţii.
UNDE GÂSIŢl AJUTOR
Dacă, din anumite motive, nu doriţi să vă adresaţi medicului Dvs. şi suspectaţi o infecţie venerică, puteţi să mergeţi Ia o clinică specială, care are facilităţi de diagnosticare şi vă oferă tratament şi instrucţiuni. Vi se asigură confidenţialitate absolută. Va trebui însă să daţi informaţii despre ultimii parteneri, deci, pentru a împiedica răspândirea infecţiei, ar trebui identificaţi partenerii, din nou, în baza unei discreţii absolute.
Sifilisul se datorează unor bacterii spiralate, care se numesc spiro-chete. Ele proliferează la căldură, în mucoasele genitale umede, în rect, în gură, putându-se concentra în focare, resimţite dureros, la suprafaţa pielii, dar mor aproape imediat ce nu mai sunt în contact cu corpul uman. Deci infecţia se răspândeşte prin contact fizic şi prin contactul sexual. Foarte rar survine în urma unor contacte intime, dar nu de tip sexual, şi nu se poate răspândi prin căni, prosoape, capac de toaletă etc.
Perioada de incubaţie
între contactarea sifilisului şi primul semn, perioada de incubaţie este între 9 zile şi 3 luni, de obicei de trei săptămâni şi mai mult. Cam 1000 de germeni sunt preluaţi în timpul infecţiei, peste 3 săptămâni ei fiind multiplicaţi la 100-200 milioane.
Sifilisul primar
Primul simptom apare în locul care a venit în contact cu persoana infectată: organele genitale, rectul, gura. Intr-o leziune apare o formă neregulată, care lasă o secreţie seroasă, nesanguinolentă.
Leziunea apare ca un bumb: rotundă sau ovală, consistentă, cu un diametru de 1,27 cm. O săptămână mai târziu se umflă ganglionii inghinali, dar nu sunt tari la palpare, deci fenomenul poate trece neobservat. Leziunea se vindecă, iar starea generală este bună.
Sifilisul secundar
Apare când bacteriile s-au răspândit în întreg corpul. Poate urma imediat după sifilisul primar, dar, de obicei, există o întrerupere de câteva săptămâni. Starea generală este acum alterată. Există leziuni multiple pe piele, apar erupţii cutanate de un roşu închis, care durează timp de câteva săptămâni sau luni. Erupţiile apar pe partea posterioară a picioarelor, pe faţă, pe mâini uneori, pe partea anterioară a braţelor. Alte simptome sunt date de căderea unor mănunchiuri de păr, de leziuni la nivelul gurii, nasului, gâtului, organelor genitale sau în pliurile pielii. Aceste leziuni - ca şi cele din stadiul primar - sunt foarte infecţioase. Are loc inflamarea tuturor ganglionilor (poliadenopatie sifilitică). Aceste simptome pot să dispară.
Sifilisul latent
Poate să dureze nelimitat, de la câteva luni la ani de zile. Nu există simptome. După 2 ani, persoana încetează să mai fie transmiţător (deşi mama poate transmite boala fătului). Prezenţa sifilisului este arătată însă de analizele de sânge.
Sifilisul terţiar
Apare cam la o treime clin persoanele care n-au fost tratate anterior. Boala se manifestă printr-o distrugere continuă a unei părţi din organism, dar sifilisul terţiar este foarte grav atunci când atacă inima, vasele de sânge, sistemul nervos. Poate ucide, poate duce la paralizii, la orbire, la infirmităţi, la nebunie.
Analizele şi tratamentul
Se impune testarea leziunilor pentru a se pune în evidenţă bacteriile, testarea sângelui pentru observarea anticorpilor - reacţii sero-logice (Bordet-Wassermann). E foarte importantă repetarea analizelor. Tratamentul se face cu antibiotice - în general penicilină. Dacă se administrează în fazele primare sau secundare, sifilisul se vindecă în majoritatea cazurilor. Analizele şi examinările trebuie să continue mai bine de doi ani. în stadiul latent, chiar terţiar, sifilisul mai poate fi vindecat, oprindu-se distrugerea organismului.
Numită şi blenoragie, a devenit în ultimii ani o boală epidemică, deoarece multe femei pot s-o aibă fără ca măcar să ştie. Mai multe infecţii la o persoană, pe parcursul aceluiaşi an, nici nu mai reprezintă o raritate. în întreaga lume probabil că sunt cam 150 de milioane de cazuri.
Cauzele bolii
Ca şi sifilisul, gonoreea este cauzată de o bacterie care proliferează în umiditatea mucoasei uterine, a colului şi a rectului sau a gurii, zone care prezintă şi o anumită căldură. Se transmite prin contact sexual şi uneori prin contactul intim al corpurilor sau prin transmiterea sa de la mama infectată la făt. Nu se transmite prin intermediul obiectelor, însă uneori poate fi transmisă de păduchii laţi, care o preiau de pe alte obiecte, cum ar fi capacul de toaletă.
Spre deosebire de sifilis, se transmite numai prin contact sexual genital sau anal. Contactul sexual oral nu transmite gonoreea (dacă se întâmplă totuşi aşa, atunci e mai degrabă prin fellatio decât prin cunnilingus, deşi unii oameni de ştiinţă nu exclud posibilitatea transmiterii sale prin sărut).
Simptomele la bărbat
Nu sunt vizibile. Incubaţia durează mai puţin de o săptămână, dar poate merge până la o lună. Se manifestă prin senzaţia de disconfort în interiorul penisului; prin secreţii abundente, de obicei galben-verzui, la meatul urinar; senzaţia de arsură la urinare. Mai târziu pot să apară ganglioni umflaţi, abcese uretrale, testicule umflate, infectate (există pericolul sterilităţii).
Simptomele la femeie
La femei, incubaţia durează mai mult, deci eventualele simptome sunt mai puţin grave şi mai greu de identificat. Apare senzaţia de jenă la urinare, micţiuni frecvente şi leucoree. Aceasta este de un galben tipic, are miros neplăcut, dar acest lucru poate trece neobservat datorită cantităţii mici de scurgere vaginală (tipic pentru gonoree). Până la 90% din cazuri, apare la femei fără ca ele să conştientizeze boala. Deci ele pot transmite boala mai departe. Dacă nu e tratată, infecţia poate afecta glandele din jurul vestibulului vaginal, făcându-le să se umfle; poate atinge apoi rectul (din cauza distanţei scurte dintre cele două orificii), declanşând inflamarea sa şi secreţii, apoi pătrunde în trompele uterine, în colul uterin, în uter, în cavitatea pel-viană în general. Infectarea trompelor duce la febră, dureri abdominale, dureri de spate, greţuri, menstruaţii cu hemoragii abundente şi dureri, dureri Ia contact sexual. Dacă nu se tratează rapid, apare sterilitatea.
Gonoreea poate determina moartea fătului, prin transformarea oricărei sarcini într-una ectopică. Chiar dacă nu afectează trompele uterine, gonoreea poate duce la naşteri premature, la infla-maţia cordonului ombilical, la febra maternă şi la orbirea nou-născu-tului. Se poate răspândi prin sânge şi poate infecta articulaţiile osoase, ducând la artită. Dacă apare în urma unui contact oral, gonoreea apare deghizată ca o infecţie a gâtului, nefiind deci recunoscută. Această formă nu se răspândeşte la alţii, deoarece ţesutul limfatic e foarte bogat reprezentat în zona amigdalelor.
Analize şi tratament
Gonoreea este diagnosticată prin analizele de laborator ale secreţiilor vaginale sau frotiuri ale părţilor afectate. Tratamentul se face cu antibiotice - de obicei penicilină, deşi multe forme ale gonoreei devin tot mai rezistente la penicilină. Tratamentul se administrează sub supraveghere medicală. Consumul de alcool în cantităţi mici este permis.
Alte boli venerice |
sus |
Şancrul moale este cauzat de un bacii (bacterie în formă de bas-tonaş) şi se contactează sexual (prin copulaţie). După o incubaţie de 3-5 zile produce ulceraţii ale organelor genitale şi inflamarea ganglionilor (clar ambele sexe pot să poarte acest bacii, fără simptome). Tratamentul este medicamentos, cu antibiotice şi alte produse farmaceutice.
Lymphogranuloma venereum este cauzată de o bacterie foarte mică, poate fi contactată mai ales prin lenjerie intimă şi lenjerie de pat, mai frecvent decât prin contactul sexual. După o incubaţie de 5-21 zile, produce o mică ulceraţie genitală. Mai târziu, pot să apară complicaţii interne. Tratamentul se face cu antibiotice.
Granuloma inguinale este provocată de un bacii, contactată sexual (prin intermediul actului sexual). După 1-3 săptămâni, produce leziuni roşii, nedureroase, la nivel genital. Tratamentul este pe bază de antibiotice.
ALTE INFECŢII SEXUALE
Negii genitali sunt destul de frecvent întâlniţi şi foarte contagioşi. Se răspândesc prin contact sexual (poate cauzaţi de un virus) şi apar, la 1-6 luni de la incubaţie, în jurul organelor genitale sau al anusului. Se vindecă cu aplicaţii de răşină. Mai nou, se crede că ar exista o legătură între ei şi cancerul (carcinomul) colului uterin.
Bolile parazitare se transmit atât prin contact sexual, cât şi prin contact fizic apropiat. Scabia este produsă de un parazit minuscul, care trăieşte în organele genitale externe sau în jurul acestora. Femela pătrunde în piele pentru a-şi depune ouăle. Simptomele, date de scărpinaturi, devin observabile cam la 4-6 săptămâni. Poate să apară între degete, pe fese, în talie, subaxilar, pe organele genitale. Senzaţia de mâncărime se intensifică o dată cu creşterea temperaturii mediului. Păduchii laţi sunt versiunea genitală a păduchilor care apar în alte părţi ale corpului. Tratamentul se face prin pulverizarea în aceste părţi piloase a substanţelor chimice prescrise.
Uretritele nespecifice
Uretrita nespecifică este boala cea mai frecventă la bărbaţi, în timp ce la femei simptomele sunt greu de observat şi greu de diagnosticat, dar pot produce secreţii vaginale. Uneori însoţeşte alte infecţii. La unele persoane e provocată de un microorganism numit chlamydia trachomatis. Acesta infectează colul uterin şi/sau uretra. La alte persoane boala e cauzată de alte microorganisme, iar la unii bolnavi nu se evidenţiază nici un microorganism.
Infecţia se poate răspândi în pelvis, ducând la pelviperitonite şi e una din cauzele blocajului tubar (al trompelor), ce duce la infertilitate. Boala se poate extinde spre glanda Bartholin, situată în vestibulul vagi-nal, unde se poate declanşa un abces ce necesită intervenţia chirurgicală. La bărbat simptomele sunt asemănătoare cu ale gonoreei, fiind reprezentate de secreţii peniene şi jenă la urinare. Această afecţiune poate fi recurentă. Mai frecventă Ia bărbaţi decât la femei, uretrita nespecifică poate fi asociată cu anumite tipuri de artrită şi cu infla-maţia ochilor. Dacă un bărbat are uretrita, atunci şi partenera sa trebuie să facă tratament cu antibiotice, ca de exemplu, Tetraciclină.
Herpesul genital |
sus |
Unul din tipurile de Herpes simplex de virus se transmite sexual şi afectează zona genitală. Herpesul genital este foarte periculos dacă ulceraţiile apar la sfârşitul sarcinii, fiindcă pot cauza la nou-născut o infecţie care să-i ameninţe viaţa. Mamele vor naşte prin cezariană, ca să împiedice fătul să intre în contact cu ulceraţiile genitale. Pentru cel suferind de herpes genital este o afecţiune foarte neplăcută. Se crede că există o legătură între cancerul colului uterin şi herpesul genital, fiindcă femeile care au suferit de herpes genital sunt mai predispuse cancerului de col uterin.
Simptomele
Se manifestă printr-o senzaţie de usturime, de iritaţie continuă, temperaturi ridicate şi dureri de spate. Apar semnele tipice: pustule foarte contagioase şi ulceraţii mici; dar cum acestea se manifestă în interiorul vaginului sau al colului, nu vor fi vizibile. La ambele sexe pot să apară şi în rect. Urinarea se face cu dificultăţi, din cauza leziunilor.
Tratamentul
Dacă prezentaţi unul din simptomele de mai sus, trebuie să mergeţi la un medic sau la o clinică de boli ginecologice. Examenul intern şi analiza probelor recoltate vor confirma diagnosticul. Vi se va prescrie o formă de medicaţie. Acest lucru va scurta durata atacului, dar nu va vindeca complet boala, care s-ar putea să recidiveze din când în când. îmbăierea zonei genitale într-o soluţie sărată (1/2 litru de apă la care s-a adăugat o linguriţă de sare) sau adăugarea sării la apa de baie, pot să ajute. Compresele reci calmează durerile, iar duşurle reci sunt la rândul lor utile. Lăsaţi leziunile neacoperite, ceea ce înseamnă că, pe cât posibil, trebuie să renunţaţi la lenjeria intimă. închideţi leziunile, tamponăndu-le cu extract de Hamamelis virginiana, evitaţi şezlongurile, care exacerbează durerile. Altă recomandare este verificarea prezenţei vitaminei C, vitaminelor B, zincului, calciului în alimentaţie, la care adăugaţi zilnic varec (Fucales sp.).
Prevenirea
Pentru a preveni răspândirea infecţiei la partener, evitaţi orice contact sexual pe perioada bolii. Evitaţi epuizarea fizică, surmenajul, deoarece favorizează pătrunderea infecţiei. O dată ce v-aţi infectat, virusul rămâne şi poate reizbucni. Boala este foarte contagioasă, numărul femeilor suferinde crescând în ultima vreme. Dacă Dvs. sau partenerul Dvs. prezentaţi pustule de herpes genital, şansele răspândirii infecţiei sunt foarte mari. Dar şi Dvs. puteţi s-o transmiteţi (sau să fiţi infectată), fără să existe nici un semn evident de boală virală.
Alte infecŢii
