Uneori, cu toata vigilenta D. asupra ingrijirii sanatatii, boala poate totusi sa apara. Care sunt in acest caz simptomele si semnele alarmante ?
Ce puteti face pentru stavilirea unor boli grave cum ar fi cancerul, bolile de inima sau maladiile cu specific feminin, cele transmise sexual? La fel de important este sa stiti cui va adresati.Intr - o epoca in care stereotipiile preseaza tot mai mult constiinta noastra apar multe dereglari determinate de cauze sociale. Care este adevarata natura a bolilor psihosomatice? Cum puteti calma depresiile? Ce forme de terapie se aplica in anumite cazuri?
Acesta este ghidul D. cu metode moderne de diagnostic si de tratament.
Cuprins:
Definiţia bolii |
sus  |
Când vorbim de o anumită boală, avem întotdeauna în minte aspec-
tul cel mai vizibil al acesteia - infecţiile, organul vătămat, urticariile etc. Dar atât stresul, cât şi tulburările mentale sunt afecţiuni foarte comune, care îi aduc într-o stare gravă de inabilitate pe cei care suferă de aceste boli, nu de puţine ori pe timp îndelungat. Rezultatele pe care le demonstrează persistenţa stresului - de istovire a resurselor fizice - ne demonstrează că sănătatea mentală se află într-o relaţie directă cu starea generală bună a organismului, sub raport fizic.
Felul în care ne percepem pe noi înşine, modul în care ne trăim viaţa, în care ne comportăm cu ceilalţi au o legătură directă cu felul în care ne înţelegem trupul. O persoană anorexică, având o imagine deformată asupra corpului, se va înfometa ca să slăbească; depresiile sunt deseori acompaniate de o neglijare a propriei înfăţişări şi de o lipsă a dorinţei sexuale.
O situaţie opusă se produce deseori, când afecţiunile fizice influenţează procesele mentale. Multe femei îşi dau seama că există efecte în plan emoţional ale modificărilor hormonale, acesteajnanifestându-se ca tensiuni premenstruale sau depresii postnatale. în mod similar, lipsa hormonilor tiroidieni este însoţită atât de letargie şi depresii, cât şi de simptome fizice.
Graniţele dintre tulburările fizice şi cele mentale sunt deseori desfiinţate. Asta înseamnă că doctorii pot fi induşi în eroare din cauza unor "semne" fizice artificiale sau de absenţa lor aparentă, deci e foarte greu, atunci când nu ne simţim bine, să descoperim rădăcina râului. Nici un manual de îngrijire a sănătăţii nu poate descrie toate suferinţele care există. De aceea, în paginile care urmează vom specifica cele mai frecvente afecţiuni fizice (cu diagnostic şi tratament), dependenţa de factorii nocivi, factorii care duc de obicei la apariţia stresului, afecţiunile psihologice etc.
INFECŢIILE
Infecţiile sunt provocate de o varietate de microorganisme. Uneori agentul patogen este deja prezent în corp, dar nu declanşează nici un simptom şi duce la manifestări supărătoare numai dacă nimereşte într-un loc necorespunzător sau dacă imunitatea organismului este diminuată sau dacă reacţiile chimice ale corpului se modifică, permiţându-i să prolifereze. De exemplu, candida proliferează frecvent în timpul gravidităţii sau după tratament cu antibiotice, ducând la apariţia aftei sau a moniliazei. Foarte multe boli acute sunt provocate de germeni care invadează organismul; infecţia se poate limita la focarul din apropierea porţii de intrare sau la ţesuturile înconjurătoare, ca într-un furuncul sau se poate răspândi ca boală sistemică. Răspunsul corpului la infecţie depinde de sistemul imunitar.
Pentru a supravieţui, aceste entităţi minuscule se bazează pe capacitatea lor de a penetra celulele-gazdă, unde vor folosi chiar sistemul celulelor gazdă pentru multiplicarea lor. Virusurile care s-au reprodus deja, părăsesc celula distrusă şi invadează alte celule, răspândind astfel infecţia. Bolile cauzate de virusuri sunt: răceala, gripa, pojarul, rubeola, herpesul, varicela, oreionul şi SIDA. Unele virusuri precum cel a herpesului, sunt în stare latentă după infectarea iniţială, simptomele reapărând numai după ce un anumit incident le declanşează. Virusul varicelei se face răspunzător şi de apariţia zonei Zoster, la zeci de ani după infecţia iniţială. Infecţiile virale trec prin placentă, iar o boală nu foarte gravă pentru mamă poate fi foarte serioasă pentru făt (de ex. rubeola). Cercetările au evidenţiat faptul că anumite infecţii virale sunt implicate în anumite tipuri de cancer, dar nu s-a stabilit dacă virusul ar fi cauza sau doar un co-factor (una din combinaţiile posibile de cauze).
Vaccinările au fost realizate pentru a preveni infecţiile în cazul unor virusuri foarte frecvenţe şi periculoase. Vaccinarea e totuşi un proces care costă mai mult şi necesită timp. Numeroasele tulpini ale virusului care cauzează gripa şi faptul că boala nu este atât de periculoasă fac ca vaccinarea să nu fie atât de uşor de adoptat. Totuşi, vaccinarea contra unor tulpini mai frecvente ale virusului gripal trebuie făcută în fiecare an măcar persoanelor cu risc crescut la infecţii, cum ar fi bătrânii.
Antibioticele nu sunt de nici un folos în infecţiile virale, deşi ele ar putea combate bacteriile "oportuniste" care ar declanşa o infecţie secundară. Medicamentele antivirale sunt foarte puţine, datorită impedimentului pe care-1 reprezintă legătura atât de intimă dintre virus şi celulele-gazdă. Dacă medicamentul este destul de puternic pentru a distruge virusul, el va distruge în aceeaşi măsură şi celulele organismului. Totuşi unele medicamente acţionează prin încetinirea capacităţii de înmulţire a virusului. Interferonul este o substanţă care are acest efect şi care este produsă de fapt de celulele organismului pentru a combate virusul.
FAZELE INFECŢIEI
Toate infecţiile presupun acelaşi proces de bază - invazia agentului patogen, răspunsul organismului - deci, totul funcţionează (lupă aceeaşi schemă (totuşi stadiile bolii sunt mai vizibile în cazul bolilor acute).
Procesul se desfăşoară astfel:
1. Incubaţia, începând cu invazia microbiană. Agenţii infecţioşi se multiplică în interiorul organismului.
2. Prodromul - un interval scurt al simptomelor generalizate (ca dureri de cap, febră, secreţii nazale, iritabilitate, alte senzaţii). Infecţia, în acest stadiu, poate fi observată şi de cei din jur, dar diagnosticul este dificil de fixat.
3. Perioada de stare - când boala se află la apogeu. Fiecare infecţie îşi manifestă acum simptomele caracteristice. Temperatura creşte foarte mult, iar în bolile pentru care este caracteristică apare erupţia cutanată.
4. Declinul - sfârşitul bolii, marcat fie printr-o perioadă de 12-48 de ore perioadă în care dispar rapid simptomele, fie de o stingere treptată a bolii.
5. Convalescenţa - după încheierea bolii, pacientul îşi recapătă sănătatea şi puterile.
Bacteriile sunt organisme mai mari decât virusurile, ele putându-se reproduce şi supravieţui fără să invadeze celulele-gazdă. Bacteriile sunt prezente în apă, în aer, în sol, în mâncare, trăiesc pe pielea noastră şi în corpul nostru. Unele sunt benefice - de exemplu, vitamina K este produsă de o bacterie din flora intestinală. Anumite tipuri de bacterii, care se află în părţile necorespunzătoare ale organismului, cauzează boli grave. Simptomele bolilor declanşate de aceste microorganisme depind de modul lor de pătrundere în organism. Germenii holerei şi salmonela sunt înghiţiţi o dată cu apa şi cu mâncarea, provocând deci, diaree. Febra tifoidă, deşi are aceeaşi poartă de intrare, se manifestă printr-o infecţie generalizată, cu febră. Mulţi germeni pătrund prin sistemul respirator - provocând tuberculoza, tuşea convulsivă, difteria, meningita bacteriană, amigdali-ta etc. Uneori microorganismele nu sunt dăunătoare prin ele însele, dar eliberează toxine sau otrăvuri care pot fi letale ca în cazul dif-teriei sau al tetanosului.
Antibioticele sunt eficiente împotriva acestor germeni, dar, din cauza întrebuinţării lor incorecte, mulţi germeni şi-au dezvoltat deja o rezistenţă la anumite medicamente. Când vi se prescrie un medicament, trebuie să-1 epuizaţi, să luaţi doza indicată, întrerupând doar dacă simţiţi că nu are efect sau că are efecte secundare, moment în care consultaţi urgent medicul.
Vaccinarea este eficace în cazul bolilor de tipul tuberculozei. Vaccinul conţine organisme inactivate, care nu dăunează organismului, dar care-1 stimulează să producă anticorpi. Dacă germenii declanşează boala prin toxine, atunci organismului i se administrează o toxoidă nedăunătoare, pentru a programa apărarea.
MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ
Cunoscută şi sub numele de "boala sărutului", deoarece se crede că s-ar transmite în acest fel, deşi nu s-a dovedit, mononucleoza poate avea o serie întreagă de simptome, printre care febra şi umflarea ganglionilor. De multe ori este confundată cu gripa, dar uneori apare o erupţie pe piele, asemănătoare icterului. Boala în sine nu constituie un motiv de îngrijorare, dar poate avea un tablou clinic răsturnat sau poate evolua imediat spre faza de convalescenţă. Antibioticele nu vor ajuta la nimic, fiindcă este vorba de o infecţie virală.
LEVURI ŞI CIUPERCI
Mai multe tipuri de levuri şi ciuperci trăiesc în corpul uman, mulţi oameni purtând levura candida în tubul lor digestiv. Infecţiile frecvente provocate de levuri şi de ciuperci sunt aftele, micozele (Unea pedis), teniile. Există medicamente antimicotice foarte eficiente.
PROTOZOARELE
Acestea sunt organisme unicelulare cu o existenţă parazitară în organismul gazdă. Ele sunt luate din apă şi din mâncare, ca în dizenteria amibiană, prin contactul cu fecalele de animale, prin înţepătură de insecte (malaria) sau prin contact sexual (trichomoniaza). Contra acestor infecţii există medicamente foarte bune.
Contaminarea mÂncĂrii |
sus |
Diagrama de mai jos indică tabloul unei infecţii gastrointestinale în urma contaminării alimentelor. Salmonela, ca şi alţi germeni, apare în mâncarea insuficient pregătită termic, cum ar fi chiar carnea de pui. Păstrarea cărnii în congelator, la o temperatură de sub 5° C şi dezgheţarea completă înainte de gătire sunt elemente foarte necesare. Diferitele alimente (carnea crudă, peştele, produsele lactate) trebuie ţinute separat, pentru a nu se contamina unul de la celălalt.
VIERMII
Corpul uman poate fi invadat şi de viermi, de la viermele intestinal până la viermi foarte mici care cauzează lambliaza. O parte a vieţii de parazit poate fi trăită într-un alt animal-gazdă, de ex. în porci, iar infestarea se produce prin consumul de carne infestată, care a fost insuficient gătită. Infestarea apare la copiii care preiau ouăle de viermi ce se găsesc în fecalele de câini şi pisici. Viermii mai mici, de tipul celor intestinali (care rămân în intestin), nu sunt chiar atât de dăunători, clar cei care invadează fluxul sangvin pot cauza boli foarte grave. Există medicaţie împotriva viermilor.
PARAZIŢI ŞI INSECTE
Insectele sunt purtătorii unor boli periculoase, cum ar fi malaria, ciuma etc. dar infestările datorate lor nu sunt atât de frecvente. în ţările dezvoltate, cei mai frecvenţi transmiţători ai bohlor sunt paraziţii, precum raia, puricii, păduchii laţi, lindinile. împotriva lor, există tratamente medicale cu rezultate foarte bune.
Simptomatologie |
sus |
Schimbările pe care le declanşează apariţia ciclului menstrual, deci modificările hormonale şi ale organelor sexuale, cauzează anumite simptome, care se manifestă numai după pubertate. Schimbările hormonale care intervin la apariţia menopauzei produc alte manifestări şi alte probleme. Din anumite motive, femeile suferă mai mult decât bărbaţii de migrene, afecţiuni ale veziculei biliare, lipotimie, varice. Diagrama de mai jos prezintă simptomele care sunt legate de probleme specific feminine, dar nu exclude unele simptome pe care le prezintă, atât bărbaţii, cât şi copiii.
1. Dureri de cap
Femeile prezintă dureri de cap în perioada premenstrualâ. menstruala, sub forma unor presiuni sau a unor migrene. Cele mai multe dureri de cap nu trebuie să constituie un motiv de îngrijorare, dar formele severe sau de o iactură neobişnuită trebuie Investigate imediat.
2. Ameţeli
Migrenele, pilulele anticoncepţionale, toxenia din graviditate, menopauza şi anemia pot aduce cu ele acest simptom. Vă simţiţi ameţită şi dacă vă ridicaţi în picioare după ce aţi îngenuncheat. Ameţelile pot să indice probleme cu urechea, cu circulaţia sau cu Inima, leziuni ale creierului.
3. I...sinul QipOtimia)
Dacă se află în camere cu aer închis, fără oxigen, femeile leşină mai repede decât bărbaţii, în graviditatea timpurie, dacă suferă de anemie sau stres emoţional.
4. Oboseala
Este provocată de dureri premenstru-ale, de tulburări emoţionale, de menopauză, de infecţii, de diabet, anemie şi hipotlroidism.
5. Depresiile
Naşterile, pierderea locului de muncă, bolile interne, sulerinţele, problemele conjugale, menopauza, toate acestea pot fi răspunzătoare de apariţia depresiilor.
6. Febra
Multe boli infecţioase. afecţiuni ale pieptului sau ale rinichilor cauzează temperaturi ridicate, dar febra nu e neapărat un semn de gravitate a bolii, ci dimpotrivă, indică buna rezistenţă a organismului în faţa bolii. Dacă febra persistă, chemaţi imediat doctorul. în general sunt insoţite de febră apendicitele, broşitele, varicela, gastroenterlta, rubeola, gripa, oreionul, sinuzila. amigdalita, tuşea convulsivă, infecţiile sângelui, rujeola.
7. Vederea înceţoşată
Miopia, hipermetropia, migrenele, to-xemia în graviditate duc la tulburarea vederii; vederea înceţoşată se poate datora şl unor afecţiuni ale ochilor, rinichilor sau pancreasului.
8. Durerea de urechi
Este provocată de infecţii ale nasului, urechilor, gâtului sau de lezarea timpanului (datorându-se unei explozii, scufundărilor la mare adâncime, pocniturilor neaşteptate).
9. Paloarea
Pierderea sângelui în timpul menstru-aţiei sau datorită utilizării medicamentelor duce la manifestarea palorii, la fel ca atacul de cord, anemia, răul de mare. de avion sau hemoragiile.
10. Schimbarea culorii tegumentelor
Afecţiunile ficatului şi ale veziculei biliare dau naştere la Icter. Culoarea pielii se schimbă şi acolo unde apar hema-toame. Boala lui Addison provoacă o colorare a tegumentelor în maro, la nivelul genunchilor, coatelor şi articulaţiilor degetelor. Bolile de Inimă şi de plămâni determină apariţia clanozel, deci a colorării buzelor şl a feţei în albastru.
11. Setea
Anemia, deshidratarea, diabetul insipid şi anumite toxlinfecţii reprezintă câteva din cauzele setei excesive.
12. Durerea de dinţi
Creşterea măselei de minte, cariile dentare (un adevărat risc în timpul gravidităţii), infecţiile grave ale nasului şl ale gâtului, toate declanşează dureri ce par a se localiza la nivelul maxilarului sau mandibulei.
13. Dureri in gât
Sunt datorate unor banale răceli, farin-glte. laringlte, amigdalite etr. Mai rar, apar în caz de angină, sifilis şi cancer.
14. Gâtul înţepenit
Se datorează artritei, unor leziuni ale gâtului sau alunecării unui disc inter-vertebral. Alte cauze ar putea fi dormitul într-o poziţie necorespunzătoare, expunerea la frig sau amigdalita.
15. Ganglionii umflaţi
Umflarea ganglionilor la nivelul gâtului, axilel, cât şi cei inghinali Indică prezenta unei infecţii. Mononucleoza produce umflarea ganglionilor în multe părţi ale corpului, iar anumite tipuri de cancer duc la umflarea ganglionilor din vecinătatea locului în care se manifestă.
16. Râguseala
Laringita, Infecţiile tractului respirator superior, tumorile benigne, cancerul larlngelul sau al esofagului duc la apariţia răguşelil. Răguşeala care durează de mai bine de două săptămâni se cere a fi investigată imediat.
17. Tuşea
Virozele, fumatul, astmul, bronşita, pneumonia, alte boli respiratorii sau factori iritanţi duc la apariţia tusei. Dacă tuşea persistă, atunci necesită consultul medicului.
18. Durerea de spate
Este în strânsă legătură cu menstruala, graviditatea, cu prolapsul uterin. Alte cauze pot fi febra musculară, hernia de disc, oboseala, depresiile, stresul, alte tulburări afective.
19. Tăierea respiraţiei
Obezitatea, bolile de Inimă, astmul, bolile de plămâni, anxietatea, bronşitele cronice, pneumonia, ulcerul perforat, schimbarea mediului de viată cu unul cu o altitudine mult mai înaltă, toate acestea duc la apariţia senzaţiei de tăiere a respiraţiei.
20. Secreţiile
Chisturile beningne şl cancerul de sân produc o descărcare de secreţii la nivelul sfârcurilor. Secreţiile neobişnuite la nivelul vaginului indică o infecţie sau chiar o tumoare în interiorul uterului sau al colului. Secreţiile auriculare (din ureche) semnalează o perforare a timpanului. Răceala cea mai banală, guturaiul, slnuzita, toate se soldează cu secreţii nazale.
21. Indigestia
Este provocată de alecţluni ale veziculei biliare, graviditate, menopauză, stres emoţional, o indulgenţă prea mare faţă de mâncare şi băuturi alcoolice, mâncatul în grabă, dinţi stricaţi, hernie, constipaţie, apendicită etc.
22. Greţuri si vărsături
Aceste simptome sunt declanşate de migrenă, graviditate timpurie, anumite infecţii. Greţurile şi vărsăturile apar şi în caz de toxiinfecţii alimentare, dis-pepsle. boli Infecţioase, abuz de alcool.
23. lnapetenţa
Survine în caz de anorexie nervosă, maladii depresive, menopauză sau infecţii intestinale.
24. Erupţiile cutanate
Erupţiile cutanate mai frecvente în rândul femeilor sunt cele produse de rubeolă şi rujeolă.
25. Durerile de stomac
însoţesc menstruala sau se datorează unor toxiinfecţii alimentare sau unor boli în interiorul tractului genital. Dureri cumplite, iradiind spre umăr şl spate sunt semnul unei colici biliare, datorată unor eventuali calculi biliari. Alte cauze posibile ar fi inflamaţia gas-trointestinalâ şi deficienta sărurilor în organism,
26. Menstruaţii dureroase
Schimbările hormonale şi afecţiunile organelor reproductlve sunt, de obicei, cauza acestor menstre dureroase.
27. Constipaţla
Coincide uneori cu simptomul dureros în caz de menstruaţie, graviditate şi lăuzie. Lipsa exercitillor fizice, a mişcării, a alimentelor fibroase sunt cauzele obişnuite ale constipatiei; rareori se întâmplă ca acest simptom să fie datorat unei ocluzii intestinale.
28. Diareea
Poate fi declanşată de infecţii, de anumite medicamente, de alimente care nu vă convin, de boli gastrointestinale.
29. Meteorismul
Absenţa gazelor şi ragâitul pot indica înghiţirea aerului o dată cu alimentele sau o maladie a tubului digestiv.
30. Mâncărlme (prurit)
Senzaţia de pişcături sau mâncârime în zona genitală semnalează o inlecţie sau Inflamaţie la nivelul pelvisului. Aceeaşi senzaţie la nivelul pielii este simptomul unor manifestări alergice.
31. Dureri ia urinare ((lisurie)
Sunt pricinuite de infecţii ale aparatului urinar, de pietre la rinichi (calculi renali), de inflamaţii ale vaginului sau ale vulvei.
32. Sindrom dureros
Se manifestă în cele mai variate situaţii, de la probleme musculare minore la artrite. Femeile sunt mai predispuse la dureri în zona pieptului, şalelor şi abdomenului.
33. Modificări ale pulsului
în mod fiziologic, numărul de bătăi pe minut pentru o femeie este de 70-80. micşorându-se odată cu înaintarea în vârstă. Pulsul accelerat (tahicardie) apare de multe ori, în caz de menstruaţie, graviditate şi menopauză. Pulsul creşte o dată cu febra şl cu tensiunea arterială. Pulsul prea rapid, cu intreruperi, prea lent sunt semnalul unei maladii.
34. Tremurâturile
Anxietatea, răceala, frica, drogurile, vârsta înaintată se manifestă şi prin tremurâturi.
35. Articulaţiile înţepenite
înţepenirea genunchilor şi a şoldurilor semnalează osteoartrita. Artrita reumatismală se manifestă, de asemenea, prin Imobilizarea mai multor articulaţii.
36. Dureri de picioare
Obezitatea este una din cauzele durerilor de picioare. Durerile sub forma unor crampe se datorează men-struaţlllor însoţite de dureri sau dilataţiilor varicoase.
37. Umflarea unor părţi ale corpului (edemele)
Starea de tensiune ce precede menstruala, pilulele anticoncepţionale, to-xemia ce însoţeşte graviditatea, tulburările la nivelul rinichilor cauzează edem generalizat. Graviditatea şi chistul ovarian declanşează umflarea abdomenului.
Stabilirea diagnosticului |
sus |
La primul consult, medicul trebuie să procedeze la o depistare intuitivă cu privire la natura bolii, pentru a selecta analizele care vor aduce confirmarea diagnosticului. Analizele şi examinările de mai jos sunt prezentate, Tn special, în legătură cu rolul lor în diagnosticarea afecţiunilor specific feminine, dar aceleaşi examene sunt utilizate pentru aproape toate bolile, în general.
Analizele de sânge
0 cantitate infimă de sânge, dusă la laborator pentru analiză, oferă foarte multe informaţii. Numărarea elementelor figurate ale sângelui indică prezenţa anemiei sau a unor boli infecţioase; se pot identifica microorganismele străine. Se poate măsura concentraţia de substanţe chimice, de hormoni, de zahăr din sânge; imunitatea se verifică tot prin analizele de sânge.
Examenele de urină
Urina se examinează, în principal, pentru depistarea oricărei infecţii a rinichilor sau a aparatului urinar, şi pentru descoperirea naturii acesteia. Diabeticii, care nu şi-au (mai) făcut nici un control, prezintă o concentraţie mare de zahăr în sânge, iar femeile gravide fac, de asemenea, regulat analize de urină, pentru depistarea diabetului.
Fluidele organismului
în anumite boli, se dovedeşte deosebit de utilă analiza unor produse precum sputa, secreţiile de diferite tipuri, lichidul cerebrc-spinal, conţinutul stomacal, sudoarea. Dacă microorganismele din aceste fluide sunt crescute pe anumite medii de cultură, se va verifica şi care sunt antibioticele care le pot distruge (antibiograma).
Frotiurile
Examinarea microscopică a lamelelor ce conţin celule prelevate dintr-o rană suspectă, excrescenţă sau ulcer oferă informaţii preţioase asupra cazului respectiv. Prelevările de pe colul uterin nu se obţin foarte greu şi duc la depistarea bolii canceroase sau a celulelor precanceroase.
Biopsia
Prin acest procedeu se prelevă o bucată de ţesut, astfel încât celulele respective să poată fi examinate la microscop, pentru a se depista orice posibil semn al anormalităţii lor. Unele organe, precum ficatul, plămânii, cărora li se alătură biopsia mamară, pot fi supuse biopsiei cu ajutorul unui instrument de tipul acului hipodermic, fără să fie nevoie de o procedură chirurgicală. Biopsiile tubului digestiv sau ale aparatului respirator pot fi prelevate în timpul endoscopiei, prin ataşarea unor dispozitive speciale la endoscop. Medicul obţine ţesutul destinat biopsiei, acesta este examinat la laborator în timp ce pacientul aşteaptă încă. Atunci când se cunoaşte rezultatul biopsiei, medicul chirurg decide asupra tratamentului.
Radiografia cu raze X
Radiografia s-a constituit într-un instrument medical nepreţuit de mai bine de un secol, utilizarea sa evoluând sub toate aspectele, rafinându-se treptat. Mamografia (vezi pag. 131.) se foloseşte tot mai mult pentru radiografierea cancerului de sân. In afară de senzaţia neplăcută de a avea sânii turtiţi de două plăci de plastic, procedura nu provoacă dureri şi nu vatămă organismul, întrucât se foloseşte o doză mică de raze X. Razele X în contrast, când un lichid opac este injectat într-o anumită zonă, pentru a se vizualiza contururile, se întrebuinţează uneori în examinările pentru infertilitate, pentru a se depista blocarea trompelor uterine sau malformaţiile uterului. Dacă trebuie să vă faceţi o radiografie, e bine să o evitaţi în timpul gravidităţii, întrucât expunerea la radiaţii dăunează fătului.
Scanerul TC
Tomografia axială computerizată creează imagini ale unor "felii"din interiorul corpului sau al capului, prin trimiterea unor fascicule de raze X şi prin măsurarea cantităţii absorbite de ţesut. Imaginile foarte clare, obţinute astfel, sunt de un mare ajutor chirurgului sau medicului specialist: de exemplu, o tumoră se distinge clar de un chist umplut cu fluid.
Scanarea radioizotopică
Anumite organe ale corpului au nevoie de anumite elemente. Astfel, glanda tiroidă, de exemplu, absoarbe iodul pentru a-şi sintetiza propriii hormoni. Izotopii radioactivi ai iodului şi alte elemente sunt injectaţi în sânge, iar, după câteva ore, un scaner special le măsoară emisiile. Se obţine astfel o informaţie extrem de utilă despre funcţionarea organului respectiv.
Ecografia
Ca metodă de diagnostic, ultrasunetele sunt des întrebuinţate în ginecologie. Deoarece foloseşte unde sonore de frecvenţă foarte înaltă, ecografia se consideră a fi o metodă de investigare mult mai puţin riscantă decât radiografia, mai ales pe parcursul gravidităţii. Undele sonore transmise de un transductor aşezat pe piele, trec în ţesutul respectiv şi sunt reflectate înapoi de structura internă a organului, care este recepţionată de un alt transductor. Un computer creează imaginea după datele pe care le primeşte, apoi o dispune pe ecran sau o poate printa. (Vezi pag. 324.)
Investigarea prin rezonanţă magnetică nucleară (RIV1N)
La fel ca în cazul tomografiei axiale, şi această tehnică furnizează imagini detaliate ale unor părţi ale corpului, dar utilizează un câmp electromagnetic foarte puternic în loc de raze X.
Termografia
Un aparat fotografic sensibil la căldură creează o imagine care arată părţile cu o temperatură prea mare sau prea joasă din organism. Zonele care ar trebui să fie în mod normal reci, dar sunt calde, indică probleme de genul inflamaţie sau tumoră.
Endoscopia
Traducerea literală înseamnă "privire înlăuntru". Colposcopia este o formă a endoscopiei, un procedeu de examinare ginecologică de rutină, prin care colposcopul este inserat în vagin pentru a permite examinarea colului. Endoscopia presupune şi proceduri mai complexe, de tipul gastroscopiei (privire în interiorul stomacului), cisto-scopiei (a vezicii urinare), sigmoidoscopiei (privire în interiorul penultimei părţi a colonului), sau histeroscopiei (privire în interiorul uterului). Toate aceste tehnici presupun trecerea unui endoscop (un tub flexibil alcătuit din filamente de fibre optice, dispozitive de aspiraţie şi de tăiere) în unul din orificiile corpului. Endoscopia se face sub anestezie sau prin sedarea pacientului.
Examene obstetricale şi ginecologice
Examenele care au loc la clinici special destinate femeilor, au fost descrise la pagina 130, iar probele standard la examenul prenatal vor fi descrise la pagina 315.
Definiţia bolii
