SINDROMUL PREMENSTRUAL
Pentru multe femei, aparitia iminenta a ciclului se asociaza cu o varietate de simptome care mai de care mai neplacute. Acestea implica dureri de cap, balonari, irascibilitate, depresie, dureri ale sanilor si greturi. In cazurile foarte sere se poate intampla sa se prescrie tratament hormonal cu progesteron, mai ales cand starea de tensiune si depresiile par sa duca la distrugerea unei existente normale. Masurile de autotratare presupun variatii ale regimului alimentar si adaosuri de piridoxina (vitamina B6) sau ulei de ciubotica cucului, seara. Diureticele se administreaza cu mare precautie, deoarece, chiar daca diminueaza balonarea, pot aa efecte secundare.
Cuprins:
MenstruaŢii dureroase (dismenoree) |
sus  |
Durerile sub forma unor crampe abdominale în timpul menstruaţiei apar la foarte multe femei, în special, la cele tinere. Pot fi însoţite de greţuri şi diaree. Se crede că pricina ar fi contracţia prea puternică a musculaturii peretelui uterin. în cazurile severe se administrează calmante (analgezice) şi antiprostaglandin. Autotratamentul se face prin ierburi (ceaiuri de frunze de zmeură şi de mentă), aplicaţii locale ale căldurii, masaje, tehnici de relaxare, aspirină. De multe ori, dis-menoreea sub formă de crampe dispare după graviditate. Dacă apare pentru prima dată la femeile mai în vârstă, cauza subiacentă poate fi dată de boli inflamatorii ale pelvisului sau de endometrită.
CICLUL NEREGULAT
Menstruaţia neregulată este apanajul adolescenţei. La femeia adultă, perturbările ciclului care fusese regulat înainte, sunt date de factorii care provoacă şi amenoreea. Menopauza, la rândul ei, este anticipată de cicluri neregulate.
ABSENTA CICLULUI (AMENOREEA)
Există două feluri de amenoree: primară şi secundară. Amenoreea primară (absenţa ciclului până la vârsta de 18 ani) poate fi semnul unei pubertăţi întârziate, unei anormalităţi la nivelul cromozomilor sau al unui defect congenital al aparatului reproducător. Amenoreea secundară este termenul utilizat pentru a descrie absenţa ciclului la o femeie care are deja menstruaţii.în graviditate, această absenţă este firească. Amenoreea secundară poate fi provocată de stres emoţional, de tulburări endocrine, de pierderi în greutate, de pilulele anticoncepţionale sau de progesteron injectabil, de consumul de droguri sau de sănătatea generală precară a organismului.
SÂNGERÂRI NEOBIŞNUITE
Uneori, în momentul ovulaţiei dintre cele două menstruaţii pot să apară picături de sânge. Dacă acestea apar în alt moment al intervalului ciclic, se impune de urgenţă un consult medical. Sângerările abundente au mai multe cauze: dezechilibru hormonal, fibrom, polipi, inflamaţii ale pelvisului, endometrită, metode contraceptive hormonale, chiar cancer. Nu se depistează prea uşor cauza. Autotratamentul presupune un regim alimentar bogat în vitamine, fibre şi fier, pentru a împiedica anemia.
Prolapsul uterin este o tulburare de statică uterină, destul de frecventă, în care uterul coboară în vagin, ca o protuberantă între coapse chiar. Simptomele sunt date de dificultăţi la urinare, polaki-urie, incontinenţă urinară, secreţii vaginale, dureri de şale, senzaţia că ceva cade în vagin, şi, mai ales, faptul că toate simptomele de mai sus dispar când pacienta stă culcată pe spate. Boala este dată de slăbirea muşchilor care susţin uterul. Cauza este dată de deteriorările genitale provocate la naştere: 99% din femeile care au prolaps uterin au trecut cel puţin printr-o naştere. înaintarea în vârstă şi activităţile fizice grele contribuie la apariţia acestei afecţiuni, iar simptomele apar uneori numai după menopauză, când slăbeşte tonusul muşchilor afectaţi iar ligamentele se atrofiază. Cazurile mai uşoare nu au nevoie de tratament, dar cele mai grave necesită introducerea unui pesar de către doctor sau intervenţia chirurgicală.
Retroversia uterului |
sus |
La majoritatea femeilor, de la pubertate încolo, capătul de sus al uterului se basculează înainte şi se mişcă în spate numai atunci când vezica urinară se umple şi când femeia stă întinsă pe spate. Dar la 10% din femei uterul este întotdeauna deviat (basculat posterior). Considerată odinioară cauza multor suferinţe, retroversia uterului constituie de fapt o problemă doar în timpul gravidităţii, când uterul îngroşat s-ar putea să nu fie în stare să stea în abdomen. Rezultă retenţia de urină în vezică. Doctorul poate corecta poziţia uterului doar cu ajutorul mâinii. Dacă nu e tratată, această deviaţie poate duce la apariţia cistitei şi la pierderi de.sarcină. Retroversia uterului poate să înceapă şi după naştere. Doctorii nu s-au pus încă de acord în privinţa faptului că această afecţiune declanşează sau nu dureri de spate. Dacă deranjează foarte mult, retroversia necesită intervenţie chirurgicală. Alte cauze includ tumori ale pelvisului (ca de exemplu, chistul ovarian) sau aderarea ţesutului conjunctiv la alte structuri din bazin. Tratamentul se face pe cale chirurgicală, dacă e nevoie.
ENDOMETRIOZA
Celulele endometrului cresc uneori în locuri greşite, formând chisturi în musculatura uterului, în ovare, în alte părţi ale pelvisului. Acest lucru se întâmplă frecvent la femeile nemăritate sau sterile între 30 şi 40 de ani. In timpul menstruaţiei, aceste celule sângerează puţin, astfel încât chistul se umflă, declanşând dureri în etajul abdominal inferior, mai ales înainte de pornirea menstruaţiei sau spre sfârşitul ei, uneori dureri la contact sexual. Dacă se blochează ovarele sau trompele uterine, rezultă sterilitatea femeii. Tratamentul este hormonal sau chirurgical.
Fibroame uterine |
sus |
Sunt noduli de ţesut fibros, care cresc în peretele muscular al uterului, uneori câte unul, alteori în grupuri mai mari, de mărimea unui bob de mazăre, dar care pot să ajungă la mărimea unui grepfrut. Apar cam la 20% din femeile ce au vârsta de peste 30 de ani, în special, la cele sterile, la cele inactive sexual, la cele care au sarcini la o vârstă târzie (cauza nu se cunoaşte, dar se pare că apar mai frecvent la negrese decât la femeile albe). Etiologia lor nu se cunoaşte, dar se pare că ar fi de natură hormonală. Multe nu afectează cu nimic organismul şi nu necesită tratament. Cele mai mari provoacă dureri, menstruaţii neregulate cu hemoragii abundente, mărirea uterului, care astfel interacţionează cu activitatea urinară şi intestinală, şi sterilitate, datorită avortului spontan. Fibromul se îndepărtează pe cale chirurgicală, dar în cazuri extreme se impune chiar histerectomia (extirparea uterului). Stresul emoţional poate determina mărirea uterului şi poate să ducă la hemoragii abundente în timpul menstru-aţiei. Uneori, s-au făcut pentru aceste cazuri intervenţii chirurgicale care nu erau neapărat necesare. Polipii sunt un alt tip de excrescenţe, care se dezvoltă din ţesutul mucoasei şi care apar sub forma unor formaţiuni care atârnă, fiind de obicei, nedăunători.
DILATAREA ŞI CHIURETAJUL
Este un procedeu care implică lărgirea orificiului cervical, prin folosirea dilatatoarelor şi răzuirea (raclarea) peretelui uterin cu o chiuretă de metal. Chiuretajul se utilizează pentru diagnosticarea cancerului, a sângerărilor sau secreţiilor neobişnuite; pentru a îndepărta reziduurile de la un avort incomplet, curăţind suprafaţa uterului; pentru a ajuta fertilitatea; pentru a cauza avortul şi pentru a realiza o pregătire în vederea unei operaţii chirurgicale.
Este necesară anestezia, iar recuperarea durează de la 6 ore la 2 zile.
Histerectomia |
sus |
Este extirparea chirurgicală a uterului. Poate fi simplă (extirparea corpului uterin, fără col), totală (extirparea uterului şi a colului) sau radicală (extirparea uterului, ţesutului înconjurător, şi a unei părţi din vagin). în oricare din aceste operaţii, pot să fie îndepărtate şi ovarele, şi trompele uterine.
Dacă uterul nu e mărit din pricina vreunei boli, atunci poate fi îndepărtat prin vagin. Dacă da, e nevoie de o incizie: fie verticală, sub ombilic, fie orizontală, chiar deasupra regiunii pubiene. Operaţia durează mai puţin de o oră.
DE CE HISTERECTOMIA?
în Statele Unite, 25% dintre toate femeile cu vârsta de peste 50 de ani au suferit o operaţie de histerectomie. în figura de alături menţionăm câteva din motivele valabile pentru o astfel de operaţie, dar, de multe ori, ea are loc fără un motiv întemeiat (de exemplu, îndepărtarea fibroamelor mici). Unii doctori recomandă chiar his-terectomia atunci când mama nu-şi mai doreşte alţi copii, recomandare făcută pentru a preveni riscurile de cancer. Dar, alţi doctori o văd ca pe o afacere medicală necurată sau, cel puţin, a nu fi strict necesară. Există şi doctori care, în SUA, cel puţin, au impus histerec-tomia ca o tehnică de sterilizare pentru femeile sărace, cu mulţi copii, uneori combinată cu avortul. Dar cei mai mulţi doctori se opun, fiindcă histerectomia în a 13-a săptămână de concepţie pune în pericol viaţa mamei, iar pacienta s-ar putea să nu dispună de terapia hormonală necesară pentru a combate efectele depresiilor din perioada menopauzei, dacă sunt extirpate şi ovarele.
CONSECINŢELE HISTERECTOMIEI ÎN PLAN FIZIC
Menstruaţiei i se pune capăt, deci prin aceasta dispare şi fertilitatea şi necesitatea anticoncepţionalelor. Histerectomia subtotală nu are efecte asupra libidoului, deşi unele femei se plâng că au constatat o diminuare a dorinţei sexuale. Pentru altele scurtarea vaginului este o problemă . Dacă ovarele sunt păstrate, atunci producţia de hormoni feminini continuă. Dacă sunt extirpate, atunci pot să apară dureri şi simptome specifice menopauzei. Pentru a le combate se procedează la hormonoterapie. Obezitatea nu apare în urma his-terectomiei numai dacă pacienta mănâncă prea mult şi nu face mişcare (dar factorii psihologici ar putea să încurajeze acest lucru).
CONSECINŢELE HISTERECTOMIEI ÎN PLAN PSIHIC
Histerectomia afectează femeile în moduri diferite. Unele sunt fericite că au scăpat de teama de a concepe accidental, se simt mai active şi mai sănătoase, sunt uşurate că au dispărut hemoragiile puternice şi ameninţarea bolii. Alte femei, în special cele mai tinere, suferă depresii din pricina infertilităţii. Cercetările arată că în SUA, o dată cu trecerea timpului, pacientele care au suferit operaţia de histerectomie, sunt tot mai puţin satisfăcute. Dacă au fost îndepărtate şi ovarele, atunci acuză letargii, obezitate, inflamări. în raport cu celelalte femei sunt de 4 ori mai expuse riscului depresiilor, în primii trei ani după operaţie, vor prelungi depresiile de două ori mai mult decât în cazuri normale şi vor fi cu atât mai deprimate cu cât se află la o vârstă mai mică de 40 de ani. Există probabilitatea de 5 ori mai mare ca ele să ceară un consult psihiatric, în raport cu femeile care au uterul normal, perioada lor cea mai grea, fiind în primii doi ani după operaţie.
De fapt, aceste statistici şi altele nu fac decât să reflecte o situaţie în care se dovedeşte că multe histerectomii n-au fost neapărat necesare. Chiar aşa, 41% dintre paciente (luate prin sondaj) erau încă satisfăcute complet, la 4 ani după operaţie. Când operaţia e absolut necesară, sunt mai puţin probabile tulburările de ordin psihic de durată.
Tulburări cervicale |
sus |
ROZIUNEA CERVICALA
Celulele care se aliniază de-a lungul canalului cervical se extind uneori, prezentându-se ca o porţiune roşie la capătul vaginului. Acest lucru se petrece în mod fiziologic (natural) în timpul pubertăţii şi al gravidităţii şi nu necesită tratament, numai dacă persistă mai mult de 6 luni după naştere şi produce secreţii vaginale prea abundente. Atunci, se impune o cauterizare electrică, ceea ce duce la scurgeri vaginale abundente, decolorate (leucoree), timp de 4-6 săptămâni până când vindecarea este completă. Poate să apară la femeile care folosesc pilule anticoncepţionale sau fir (dispozitiv intrauterin).
Şi în aceste cazuri dispare fără tratament, dar e nevoie de efectuarea frotiului Babeş-Papanicolau pentru a descoperi semnele cancerului.
INSUFICIENŢA CERVICO-ISTMICĂ
Este cauza repetatelor pierderi de sarcină, datorându-se problemelor care apar la naştere sau la pierderile de sarcină. Tratamentul se face prin sutură cervicală (cerclaj), pentru a ţine colul uterin cu marginile apropiate, dar apoi sutura se desface înainte de naştere.
Tulburări ovariene |
sus |
CHISTURI OVARIENE
Simptomele sunt umflarea abdomenului, dureri la contact, menstruaţii neregulate. Doctorul poate să simtă un chist ovarian în timpul examinării pelvisului. Chisturile mari trebuie îndepărtate pentru a se preveni spargerea lor şi scurgerea substanţei infectate în cavitatea pelviană. Uneori îndepărtarea chirurgicală a chistului se face fără a afecta ovarele.
EXTIRPAREA OVARELOR
Se impune pentru a trata sau pentru a preveni cancerul ovarian, care în SUA afectează 1% din femeile ce au vârsta de peste 40 de ani. Deseori, însoţeşte histerectomia, mai ales dacă aceasta se face pentru cancerul uterin (cam 10% dintre femei în SUA, dacă au numai uterul extirpat mai târziu pot să facă cancer la ovare). îndepărtarea unui chist mare este o altă cauză pentru extirparea ovarelor.
Când este afectat unul din ovare şi este necesară extirparea sa, este bine să fie îndepărtat şi celălalt, pentru a-I împiedica astfel să devină focarul sau centrul de iradiere al unei viitoare maladii. Femeile care sunt Ia menopauză şi îşi pierd ambele ovare, nu suferă consecinţe speciale. Femeile mai tinere vor fi de acum înainte la menopauză, clar simptomele se pot trata prin hormonoterapie.
Tulburări ale cavităţii pelviene |
sus |
INFLAMAŢIA ÎN ZONA PELVIANĂ
Dacă anumite microorganisme dăunătoare pătrund în uter şi în trompele uterine, îşi pot localiza acolo focarul de infecţie şi pot declanşa unul din următoarele simptome: febră, dureri abdominale, umflarea abdomenului, secreţii vaginale, sângerări, greţuri, dureri menstruale, indispoziţii, dureri de spate. Aceste simptome tind să devină persistente. Inflamarea şi afectarea peritoneului pelvin duce la infertilitate şi Ia dureri abdominale generalizate. Gonoreea şi ure-tritele asociate, chlamidya, sunt cauzele frecvente ale inflamaţiilor în zona pelvisului. Utilizarea firului (dispozitivului intrauterin) ca măsură contraceptivă, naşterile, tratamentele ginecologice, toate acestea permit bacteriilor să pătrundă prin colul uterin. Pelviperitonitele sunt greu de diagnosticat şi de tratat. Antibioticele nu sunt întotdeauna eficiente, deci se impune intervenţia chirurgicală, mai ales când există riscul unei sarcini ectopice.
Infectii vaginale |
sus |
SECREŢIILE VAGINALE (LEUCOREEA)
în afară de perioada menstruală, secreţiile vaginale normale constau din eliberarea unei substanţe apoase, un mucus, din colul uterin (mai ales la jumătatea ciclului menstrual). Există apoi lichidul secretat de pereţii vaginali (de obicei în cantitate mică, dar care creşte în timpul sarcinii şi în dereglările emoţionale, prezentându-se abundent în timpul excitaţiei sexuale). Tot în secreţiile vaginale intră şi celulele moarte din peretele vaginal şi secreţia glandelor Bartholin, aflate la intrarea (vestibulul) în vagin, în timpul excitaţiei sexuale. Scurgerile vaginale poartă numele de leucoree.
Leucoreea este albă, uşor lăptoasă, aproape fără miros, alunecoasă, poate uşor galbenă atunci când este uscată. Ea ajută la umectarea vaginului şi e mai abundentă (sau se poate observa mai uşor) în anumite perioade ale ciclului menstrual, în comparaţie cu restul zilelor.
Semne patologice
Ceea ce este important din punct de vedere patologic nu e cantitatea crescută, ci senzaţia de iritare, mirosul neplăcut, culoarea neobişnuită. Iritaţia se datorează înţepăturilor, usturimii, arsurilor la nivelul vaginului, vulvei, părţii interioare a coapselor.
Cauzele
Există mai multe cauze ale scurgerilor anormale, cum ar fi uitarea unor corpuri străine în vagin, tampoane, prezervative etc. Acest fapt va duce la apariţia unui miros pătrunzător, care dispare când obiectul e îndepărtat, iar vaginul curăţat. Dezinfectanţii în cada de baie, deodorantele vaginale, spumele contraceptive, chiar şi unele săpunuri pot cauza usturimi ale vaginului. Se poate întâmpla ca simp-tomele să mai persiste puţin, chiar după ce cauza a fost îndepărtată. Atrofia de după menopauză, eroziunea cervicală şi infecţia (incluzând candidoza, trichomoniaza, gonoreea) sunt alte cauze posibile ale leucoreei patologice.
Infecţia
Multe bacterii trăiesc în mod saprofit într-un vagin perfect sănătos. Unele contribuie la menţinerea acidităţii suprafeţei acestuia, altele împiedică dezvoltarea unor microorganisme periculoase.
Factorii care favorizează infecţia presupun rezistenţa scăzută (datorită insuficienţei somnului, dietei necorespunzătoare, bolilor); tăieturi sau crăpături ale pielii rezultate în urma naşterii sau actului sexual fără suficientă lubrifiere); potenţial, toţi factorii care afectează aciditatea şi cantitatea mucusului vaginal, inclusiv menstruaţia şi graviditatea; administrarea de pilule anticoncepţionale, altele decât cele pe bază de hormoni sau a antibioticelor; duşurile în exces; diabetul, prediabetul; menopauza.
SINDROMUL TOXICOSEPTIC
Apare destul de rar, dar se consideră o urgenţă medicală. Survine atunci când microorganismele prezente în vagin se multiplică şi cauzează izbucnirea unei boli severe, cu febră, stare de şoc, vomă, diaree sau erupţii cutanate. Sindromul toxicoseptic poate surveni în timpul menstruaţiilor. Factorii care sunt implicaţi în apariţia lui sunt utilizarea unor materiale sau tampoane excesiv de absorbante, cum ar fi prezervativele sau bureţii de apă, care reţin fluxul menstrual în vagin, astfel încât bacteriile îşi găsesc un mediu propice. Izbucnirea febrei şi alte simptome, apărute în perioada menstruaţiei necesită imediat consultul medical, după care, probabil, urmează spitalizare.
TRICOMONAZA
Trichomonas vaginalis este un parazit unicelular, care duce la apariţia uneia dintre cele mai frecvente cauze infecţioase ale leu-coreei patologice. Foarte multe femei sunt purtătoare, iar cam 15% dezvoltă, măcar o dată, simptomele de tricomonază. Scurgerile vagi-nale sunt de culoare galben-verzuie sau gri, cu aspect subţiat şi spumos, dar pot fi mai consistente şi mai albicioase dacă sunt prezente şi alte infecţii. Alte simptome includ usturimi şi înţepături ale vaginului şi vulvei, pete roşii pe labii pe col şi pe pereţii vaginali, ca şi mirosul neplăcut al leucoreei (dacă se răspândeşte pe tractul urinar, poate duce la cistită).
Transmiterea se face pe cale sexuală (bărbaţii care sunt purtători, nu prezintă simptome) sau prin obiecte de tipul prosoapelor, mănuşilor de baie, scaunelor de toaletă (parazitul poate trăi în afara organismului pentru scurt timp, dar nu poate fi trecut de la mamă la nou-născut, în timpul naşterii. Tratamentul medical este foarte important, mai ales atunci când boala se manifestă în conjuncţie cu gonoreea sau cu chlamydia, pentru care ar trebui să se facă examinări, o dată ce s-a vindecat tricomonază. Tratamentul trebuie instituit ambilor parteneri, făcându-se prin medicaţie pe cale orală (per os). Se pot prescrie ovule vaginale sau geluri, deşi infecţia poate fi recurentă. în orice caz, evitaţi metronidazolul în timpul gravidităţii, administrat oral, şi nu beţi alcool în perioada tratamentului. Evitaţi contactele sexuale până când analizele arată că nu mai aveţi acest parazit.
CANDIDOZA
Este produsă de un organism leviform (un fel de ciupercă). Se transmite şi sexual, bărbaţii neprezentând simptome. Dar de multe ori, apare oricum în vagin, fiind păstrat la limita de intrare, de aciditatea mucoasei, dezvoltându-se şi proliferând atunci când condiţiile de aciditate se modifică. Rezultă, aşadar, usturimi ale vaginului şi ale vulvei, mai ales când corpul este încălzit. Poate să apară leucoree cremoasă, cu miros de drojdie, cu aspect brânzos. Există şi auto-tratament, de exemplu, aplicarea de iaurt sau spălarea locului cu soluţie de oţet, de două ori pe zi, timp de trei zile. Dar aceste proceduri nu vor determina dispariţia unei infecţii bine infiltrate. Tratamentul se face cu ovule de Nistatin (Stamicin) inserate în capătul superior al vaginului, în fiecare noapte câte unul, timp de una sau două săptămâni. (Au mai puţine efecte secundare decât medicamentele administrate per os, putând fi folosite şi-n timpul gravidităţii.) Nu se pot folosi în această perioadă tampoane absorbante, fiindcă distrug efectul medicaţiei, deci se va prefera vata şi pantalonaşii cu mânecuţe, fiindcă nistatinul pătează. Recent, s-au mai descoperit şi alte tipuri de ovule eficiente, şi anumite unguente care se aplică direct în vagin, vulvă sau col. Cum acestea distrug flora microbiană, e foarte important ca la terminarea tratamentului să se încurajeze proliferarea din nou a bacteriilor saprofite. Recurenţa infecţiei sugerează lipsa igienei din partea partenerului (candida poate trăi nestingherită pe pielea glandului), apariţia diabetului zaharat sau efectele pilulelor contraceptive sau ale antibioticelor asupra mucoasei vaginale.
Dacă o femeie care prezintă candidoză naşte, atunci nou-născutul poate să prezinte infecţia la nivelul tubului său digestiv, deci trebuie tratat cu picături de Nistatin (Stamicin).
MenstruaŢii dureroase (dismenoree)
