Exista mai multe tipuri de tulburari ale imunitatii: recunoasterea propriilor celule este dintr- o data defectuoasa, ceea ce duce la ata-cui, inflamatia si distrugerea unor anumite tesutu(autoimunitatea) sau o componenta a sistemului imunitar poate sa se deregleze, ceea ce duce la acapararea de catre infectie a intregului organism.
BOLI AUTOIMUNE
Autoimunitatea se crede ca ar fi un factor important in multe boli, inclusiv in artrita reumatoida, in tulburari endocrine si in diabet. Nu se stie inca de ce sistemul imunitar confunda dintr- o data tesuturile organismului cu corpi straini, astfel incat le ataca in permanenta. S-a A«tabilit ca exista o predispozitie genetica la anumite boli, dar asta nu inseamna ca cineva care are un anumit tip de tesut va dezvolta boala de autoimunitate cu care este asociat. Factorii de mediu, pato-genia rala si factorii alimentari joaca un rol important in aparitia acestor boli. Tratamentul include corticosteroizi pentru a curma procesul inflamator subiacent. Alte simptome sunt tratate in functie de sediul afectiunii si de natura ei.
IMUNODEFICIENTA
Radiatiile, unele rusuri, (de exemplu HIV- rusul bolii SIDA) si numeroase substante chimice toxice au capacitatea de a ataca sistemul imunitar prin distrugerea sau deranjarea globulelor albe ale organismului. Daca sunt afectate globulele albe (leucocitele) rezulta disparitia completa a productiei de globule rosii (ca in anemia aplas-tica) sau supraproductia de globule albe defectuoase, ineficiente, ca in leucemie (cancerul globulelor albe) sau distrugerea de globule albe. Daca afectiunile nu sunt tratate, rezultatul final e acelasi: incapacitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor. Globulele albe normale pot fi recuperate prin transt de maduva osoasa. In caz de leucemie, tratamentul se face in directia opririi supraproductiei de globule anormale.
Exista si alte boli care afecteaza sistemul imunitar. Boala lui Hodgkin, de exemplu, (un fel de tumora a ganglionilor, cunoscuta si sub numele de limfom) este cauzata, de transformarea maligna a tesutului limfoid. Principalele simptome sunt umflarea ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si inghinal; febra, pierderi in greutate, oboseala. Daca se trateaza din timp, se poate ndeca prin radioterapie sau prin terapie intensiva anticancer. Limfoamele de tip Non -Hodgkinian sunt mult mai greu de tratat, ele fiind rezultatul unor transformari maligne ale limfocitelor. Tipul de limfom prezent se poate determina prin biopsie.
SINDROMUL OBOSELII POSTVIRALE (PVS)
Persoanele care au trecut printr- o infectie rala (chiar gripa, de exemplu,) se poate intampla sa treaca printr- o stare de oboseala si depresiva, care dureaza mai multe saptamani sau chiar luni. Acest lucru nu inseamna ca oricine a suferit de o infectie gripala trece obligatoriu prin acest sindrom sau ca cine a facut odata PSV o va relua dupa fiecare infectie gripala. (PSV nu e acelasi lucru cu ence-falomielita mialgica benigna.)
ENCEFALOMIELITA MIALGICA,
Cunoscuta si sub numele de EM, sindromul oboselii cronice, gripa Yuppie, boala islandeza, acest sindrom afecteaza de doua ori mai multe femei decat barbati. intr- o anume perioada, doctorii vorbeau cu scepticism despre existenta sa, dar acum este considerata a fi cauza malfunctionarii sistemului imunitar ca raspuns la o infectie rala.
De multe ori, boala apare la persoanele care au avut o actitate fizica sustinuta sau care traiesc sub stare de stres. Boala dureaza ani de zile. La multi pacienti apare un dezechilibru al globulelor albe de un anumit tip, ceea ce duce la un raspuns defectuos al sistemului imunitar, si un exces de acid lactic acumulat in muschi in timpul exercitiilor fizice. Acestea sunt simptomele caracteristice ale acestei boli.
Nu exista un sistem general de tratare a bolii. Simptomele difera, iar forma de tratament adecvata unei persoane poate fi fara nici un efect in cazul altei persoane. elul de mai jos edentiaza unii factori implicati si tratamentul bolii in cazurile respective, clar lista nu e completa. Perspectiva holistica, a medicinei complementare, s-a dovedit binefacatoare in mai multe cazuri. Se impune repausul indelungat (timp de 6 luni de zile) si etarea stresului. Recuperarea se face incet si cu recidive ale bolii, dar encefalomielita mialgica nu este o boala fatala, deci, bolnai pot sa duca in continuare o ata normala, chiar daca se impun unele restrictii.
