Multe dintre tulburarile mentale ale femeilor rezulta din conflictul ce se sileste intre cum cred ceilalti ca trebuie sa arate, sa fie sau sa se comporte o femeie si imaginea fiecarei femei despre ea insasi. Conditionarile pe care le suporta inca din copilarie, precum si bombardamentul constant din partea societatii asupra modului in care trebuie sa se comporte, pot fi greu de suportat de femeie, impiedicand-o chiar sa-si formeze o imagine coerenta despre sine ca individ. in ciuda eforturilor celor care promoaza ideea egalitatii intre sexe, prevaleaza inca in toate societatile anumite stereotipii in ce priste statutul femeilor si al fetelor. Diferentele presupuse a fi innascute intre sexe, sunt de obicei reactualizate de comportamentul parintilor, disponibilitatile sau tipurile de educatie, influentele culturale ca religia sau mass-media.
Cuprins:
Maturizarea femeii |
sus |
EDUCAŢIA SEXUALĂ MATIIF
Tinerele fete beneficiază de cele mai multe ori de prea puţine infor- IV1/* * ur maţii, sau chiar deloc, legate de felul în care funcţionează corpul lor, FEMEII până la pubertate sau poate nici atunci şi în multe familii aceste subiecte de discuţie sunt ţinute secret sau sunt considerate subiecte delicate. în unele cazuri au fost deja agresate sexual sau au deja o viaţă sexuală activă, riscând infecţii sau eventuale sarcini. E important ca părinţii să dea informaţiile necesare atunci când le sunt cerute şi să fie pregătiţi să dea explicaţii în legătură cu pericolul pe care-I reprezintă promiscuitatea.
PERICOLE MENTALE ŞI EMOŢIONALE
Multe dintre tulburările mentale ale femeilor rezultă din conflictul ce se stabileşte între cum cred ceilalţi că trebuie să arate, să fie sau să se comporte o femeie şi imaginea fiecărei femei despre ea însăşi. Condiţionările pe care le suportă încă din copilărie, precum şi bombardamentul constant din partea societăţii asupra modului în care trebuie să se comporte, pot fi greu de suportat de femeie, împiedicând-o chiar să-şi formeze o imagine coerentă despre sine ca individ. în ciuda eforturilor celor care promovează ideea egalităţii între sexe, prevalează încă în toate societăţile anumite stereotipii în ce priveşte statutul femeilor şi al fetelor. Diferenţele presupuse a fi înnăscute între sexe, sunt de obicei reactualizate de comportamentul părinţilor, disponibilităţile sau tipurile de educaţie, influenţele culturale ca religia sau mass-media.
în general femeile sunt considerate docile, grijulii şi emotive, mai degrabă naturi intelectuale, iar fetele sunt încurajate să considere şi ele aceste atitudini ca fiind prin excelenţă feminine şi să tindă spre ele în cursul maturizării lor.
Comportamentul agresiv care este scuzabil la băieţi este descurajat constant la fete, astfel că aceste stereotipii achiziţionate, precum şi frustrarea şi furia refulate pot cauza multe probleme adultului de mai târziu. De fapt uneori, comportamentul constructiv, responsabil trebuie chiar reînvăţat. Cei mai mulţi dintre copii cresc încă în familii în care nevoile lor imediate se întâlnesc cu o femeie (fie mamă, rudă sau îngrijitoare) care pune nevoile celorlalţi deasupra nevoilor proprii. Statutul de inferioritate, pe care unele societăţi dominant masculine încă n mai acordă maternităţii şi îngrijirii copiilor, accentuează ideea că femeia este prin natura ei inferioară.
Fetele învaţă să fie femei mai ales privind cum mamele lor se raportează la ceilalţi adulţi şi cum se comportă ele cu copiii lor (deşi unele decid în mod conştient să nu procedeze exact în acelaşi fel).
Relaţiile de familie defectuoase cunoscute în copilărie pot da naştere astfel unor constante de comportament neadecvat sau destructiv, care poate ţine toată viaţa dacă nu este tratat.
PRESIUNEA STEREOTIPIILOR
Stereotipurile feminine au fost luate drept modele ale aşa-numitu-lui comportament feminin din timpuri imemoriale. Soţiile virtuoase şi răbdătoare, femeile strălucitoare şi ispititoare întâlnite în literatura veche sunt încă persoane de bază în filme de televiziune sau drame cinematografice contemporane. Totuşi, în ţările industrializate se remarcă o tendinţă crescândă de a împărţi femeile în categorii de vârstă, date etnice, venituri şi stil de viaţă: iar apariţia unor sintagme ca "femeia de carieră", "mamă sigură", precum şi alte categorii şi stereotipuri pun la încercare multe din principiile tradiţionale despre statutul femeilor ca soţii şi mame în cadrul familiei. Cu toate acestea, aceste noi stereotipuri sunt Ia fel de nocive ca cele dinaintea lor, o dată ce ele desconsideră complet acele trăsături care ne individualizează pe fiecare din noi. Ele sunt de-asemenea mai ales instrumente ale mass-media şi ale analiştilor în marketing şi sunt de obicei mani-pulate pentru a ne face să cumpărăm lucruri pe care altfel nu le-am cumpăra, nu le-am dori.
Evidenţele arată că cei mai mulţi dintre noi avem un fel de sentiment al apartenenţei faţă de un grup egal nouă, dar că aspirăm spre o treaptă superioară. Viziunea noastră rezonabil obiectivă asupra propriei persoane este aceea flatană când gospodina "tipică" clin reclama de săpun este suplă, elegantă şi deloc stresată de nenumăratele solicitări din partea familiei, totuşi trebuie să nu uităm că avem de a face cu o ficţiune nerealistă.
Problemele pot apărea atunci când stereotipiile sau presiunea exercitată de grup ne impun nişte obişnuinţe incomode sau ne obligă să facem ceva ce noi nu am dori să facem. Fetele de vârstă şcolară pot încerca diete pentru slăbit, pot începe să cumpere cosmeticale ieftine, se pot apuca de fumat sau chiar să experimenteze sexul, alcoolul sau drogurile numai pentru că au fost convinse de prietene că acesta este comportamentul unui adult.
Tinerele femei ale căror prietene încep rând pe rând să se căsătorească şi să aibă copii se pot simţi neliniştite de faptul că au fost lăsate deoparte. Mamele care mai degrabă ar sta acasă cu copiii se pot simţi uneori obligate să se angajeze deoarece e la modă. într-o societate care apreciază mai ales tinereţea şi frumuseţea, femeile mai în vârstă sunt în mod deosebit vulnerabile la asaltul chirurgiei estetice şi al companiilor de cosmetice, în cel mai bun caz, stereotipiile în vigoare ne pot induce porniri vagi de invidie. în cel mai rău caz, rezultatul lor poate fi un sentiment de vinovăţie, inadaptabilitatea şi insatisfacţia în legătură cu ceea ce suntem şi ne pot îndemna la acţiuni dăunătoare cum ar fi cheltuielile exagerate sau chiar beţia.
rolul controversat al femeii |
sus |
Viziunea generalizată asupra rolului femeilor (şi bărbaţilor) este prin natura ei inutilă şi neagă existenţa resurselor personale pe care le avem cu toţii. Religia, cultura, familia şi mişcarea feministă, toate produc puncte de conflict în care fiecare dintre noi trebuie să ajungem la un compromis.
Cele mai multe dintre femei sunt obişnuite cu conflictele clasice care nu le dau niciodată câştig de cauză: aşa cum, odinioară, bărbaţii preferau să se întâlnească cu fete experimentate clin punct de vedere sexual, dar să se căsătorească totuşi cu virgine, tot aşa, unii încă doresc ca soţiile lor să rămâne acasă şi să vadă de familie, dar admiră în acelaşi timp "super-femeia" sofisticată care se împarte între creşterea copiilor şi conducerea propriei companii.
în funcţie de fluctuaţiile economice, femeilor li se poate spune că după terminarea şcolii nu vor găsi nici un loc de muncă şi că ar trebui să facă ceea ce fac toate fetele "cuminţi" - să se mărite şi să facă copii.Când au copii ele sunt încurajate să se angajeze şi sâ devină "membri productivi ai societăţii". Astfel de schimbări de atitudine pot fi vizibile, fiind deseori susţinute de opiniile unor "experţi" Şi creând un sentiment de vinovăţie celor care, forţaţi de împrejurări, nu se mişcă în sensul curentului.
Solicitările din partea guvernului sau a partenerilor, ca femeile să lucreze în afara casei sunt rareori susţinute de un ajutor corespunzător pentru creşterea copiilor sau pentru menaj, asta pe lângă solicitarea fizică şi psihică.
în societăţile industrializate care pun accent pe munca angajată, creatoare de bunuri, rolul protecţiei este subevaluat deseori. O societate poate părea că dă importanţă îngrijirii copiilor, vârstnicilor şi handicapaţilor, dar dacă această aparenţă nu este susţinută de o finanţare adecvată, cei care activează în acest domeniu vor fi tentaţi să creadă că munca lor este de mică importanţă pentru societate, indiferent de realizările lor personale.
Variaţiile mari şi conflictele de opinie în legătura cu ce ar presupune libertatea femeii au creat de asemenea multă confuzie.
Femeile care acordă importanţă maternităţii şi îngrijirii copiilor pot crede că feministele le consideră comportamentul nesănătos, nehotărât şi inert. Totuşi femeile implicate în activităţi foarte dinamice opun rezistenţă pretenţiilor acelora care le cer să se comporte asemeni partenerilor lor bărbaţi şi îşi exersează abilităţile în domeniul comercial. Libertatea femeii ar trebui să însemne eliberarea de acele sarcini care afectează dezvoltarea şi fericirea femeii: nu ar trebui să neglijeze importanţa relaţiilor cu ceilalţi a responsabilităţilor care sunt principalul suport emoţional (afectiv) al vieţii.
Presiuni exercitate de carierĂ |
sus |
Aceste presiuni apar în mod obişnuit atunci când eficienţa femeii în cadrul societăţii este pusă deasupra ei însăşi şi deasupra familiei ei. In unele părţi ale lumii drepturile acordate mamelor nu sunt reglementate legal şi de aceea rămân la discreţia conducejii respective care le poate modifica în funcţie de starea economică. încurajările şi îndemnurile de a se întoarce la locul de muncă sunt rareori însoţite de angajamente reale în ceea ce priveşte îngrijirea copiilor. în plus, nu este un lucru neobişnuit ca la serviciu femeile să trebuiască să facă faţă la hărţuieli, violenţe, condiţii sărăcăcioase sau inegale de plată (mai ales în cazul jumătăţilor de normă) şi lipsă de comunicare.
în toate ţările, femeile câştigă mai puţin, chiar dacă fac munci comparabile cu cele ale bărbaţilor. Inegalităţile în ce priveşte şansele de angajare apar chiar înainte de terminarea şcolii, din moment ce în general fetele nu fac activităţi considerate masculine, cum ar fi ingineria. Pe de altă parte, unele profesiuni tentante pot atrage fete de înaltă calificare, care apoi însă_sunt dezamăgite de monotonia şi remunerarea proastă a muncii lor. în general vorbind, mai puţine fete decât băieţi sunt pregătite în particular şi urmează cursuri superioare la terminarea şcolii, acest lucru reflectând mica importanţă acordată viitoarei lor cariere. Tinerele femei care îşi caută o slujbă pentru prima oară sunt deseori chestionate în legătură cu intenţiile lor de a se căsători, în timp ce în cele mai multe culturi li se pretinde femeilor să se căsătorească şi să-şi abandoneze slujba permanent sau doar temporar. Acest lucru le poate impiedica să fie acceptate în profesii care necesită fidelitate sau o instruire costisitoare, oricât de hotărâte sau de bine calificate ar fi. Discriminarea sexuală, deşi ilegală, poate fi greu dovedită.
Femeile care îşi abandonează slujba datorită obligaţiilor de familie cu greu se mai pot întoarce să muncească Ia acelaşi nivel. Ele se pot reinstrui pe cheltuială proprie sau pot accepta un salariu inferior. Mamele care lucrează trebuie de obicei să îşi rezolve singure îngrijirea copiilor; creşele de întreprindere sunt rare sau uneori sunt prevăzute cu taxe neprincipiale în raport cu celelalte oferte. Părinţii singuri pot fi foarte stresaţi de nevoia de a se împărţi între slujbă şi familie, mai ales când nu îşi pot permite o bonă sau o menajeră. Femeile căsătorite, de asemenea, consideră deseori că sarcinile familiale nu sunt egal împărţite, ceea ce constituie o sursă de resentimente şi conflicte în familie.
"Consumul" este un sindrom familiar atât al femeilor, cât şi al bărbaţilor angajaţi în slujbe de conducere. Femeile care constată că sunt obligate să concureze cu adversarii lor masculini de pe poziţii inegale contând mai puţin relativa lor forţa sau slăbiciune, renunţă sau se implică în alte activităţi care nu produc atâta stres, deşi multe femei agreează aceste provocări ca pe nişte stimuli.
Presiunea obligaŢiilor de pĂrinte Şi de partener de viaŢĂ |
sus |
A deveni mamă este un lucru pe care multe femei II doresc la un moment dat în viaţa lor. în funcţie de împrejurări acesta poate fi un lucru de la sine înţeles sau poate fi o decizie care trebuie pusă în cumpănă alături de carieră sau de alte obligaţii. în cazul unei femei singure, această decizie trebuie luată cu multă grijă. Pentru cele care doresc să-şi dedice timpul creşterii copiilor, maternitatea, desigur, înseamnă pierderea independenţei financiare şi o mai mare dependenţă de partener sau de stat. Acest lucru poate fi uneori un preţ prea mare, dată fiind durata acestei obligaţii.
Modificările emoţionale semnificative apar când într-o relaţie apare un copil, şi de aceea ar fi înţelept ca partenerii să discute de la început despre ceea ce aşteaptă fiecare de la celălalt în plan emoţional şi practic. Insă probleme pot apărea de asemenea şi în cazul celor care nu pot avea copii. Sterilitatea (vezi p. 299) poate ea însăşi crea tensiuni în cadrul cuplului: noile tehnologii pot da oarecum speranţe, dar procedurile pot fi epuizante şi pot dezamăgi în final. însămânţarea artificială şi adopţia sunt uneori soluţii alternative, dar cei implicaţi trebuie să mediteze la consecinţele fiecăreia dintre acestea.
A fi părinte fără îndoială este o obligaţie stresantă. Sarcina şi apoi naşterea pot decurge normal, dar pot avea şi complicaţii. Din păcate, nici copilul nu se naşte întotdeauna complet sănătos, iar boala sau handicapul unui copil poate fi zdruncinată de o naştere prematură sau de alte complicaţii, iar depresia postnatală se suprapune uneori peste tensiuni deja acumulate. Copiii trec prin faze de tatonare cu tot felul de incidente nefericite, încearcă să se autoimpună uneori cu istericale şi cu scandal. Opiniile în legătură cu creşterea copiilor cu tipul de educaţie şi disciplină de care au nevoie variază foarte mult, iar aceste diferenţe în modul de abordare, al părinţilor pot crea tensiuni în familie. Adolescenta este de asemenea un factor de stres în familie, aducând în atenţie pregătirea .pentru facultate, delincventa, primele experienţe sexuale, drogurile. In fine, copiii au nevoie să ştie că sunt iubiţi şi apreciaţi - chiar dacă fac parte din familii care nu se conformează normelor tradiţionale.
Misiunea de mamă nu se încheie atunci când copiii ajung la maturitate, femeile continuă să se îngrijoreze întotdeauna pentru odraslele lor. Deşi este necesar să oferim independenţă copiilor, lăsându-i să facă ei înşişi greşeli, acest lucru poate fi uneori extrem de dificil, producând un mare disconfort psihic.
0 relaţie reuşită în cadrul cuplului reclamă fără îndoială a primi şi a dărui din ambele părţi. Când începe o relaţie, o femeie poate estompa acele părţi din personalitatea sau comportamentul său care considera că nu ar fi agreate de persoana iubită, iar acest lucru este normal. Totuşi, o relaţie poate fi viciată atunci când aspiraţiile şi nevoile unuia sunt subordonate complet celuilalt. Femeilor care au fost educate să fie supuse şi cărora le lipseşte capacitatea de autoapreciere le poate veni greu să fie mai hotărâte sau să-şi exprime nevoile afective, iar aceasta incapacitate duce de obicei la stres şi resentimente. Atitudinea posesivă şi gelozia sunt de asemenea forme de manipulare care produc anumite tensiuni într-un cuplu.
Note de stres apar de obicei şi când într-o relaţie apar şi copiii care schimbă climatul afectiv al cuplului. Părinţii deseori constată că se îndepărtează de ei din multe puncte de vedere, solidaritatea dintre ei depinde de puterea prieteniei dintre ei, de viabilitatea stilului lor de viaţă, tot atât de mult ca şi de dragostea pe care şi-o poartă unul altuia. O relaţie sexuală extraconjugală poate fi justificată prin dorinţa de menţine proaspătă relaţia conjugală, însă acest lucru duce Ia pierderea respectului de sine al partenerului, cu consecinţe asupra relaţiei în sine.
Tot aşa, divorţul produce de obicei un mare stres din cauza complicaţiilor juridice şi financiare. Certurile pe tema custodiei şi dreptului la vizitarea copiilor implică uneori efecte dezastruoase asupra respectului de sine al fiecăruia, iar depresia nu este o sechelă neobişnuită.
Pierderile, abandonul, deşi situaţii fundamental diferite, deseori produc reacţii similare. Dispariţia bruscă a unui partener foarte apropiat dă naştere unor sentimente de durere profundă şi unui sentiment de pierdere iremediabilă. A locui din nou singură după ani în care ţi-ai împărţit viaţa cu celălalt este o modificare în viaţa femeii, care uneori e greu de depăşit, mai ales când femeia nu a lucrat în afara căminului. Cu timpul se formează capacitatea de a uita şi treptat şi o remodelare a vieţii de una singură.
SĂRĂCIA
Sărăcia este cel mai important factor ce contribuie la dezvoltarea unor afecţiuni mentale şi fizice. Şi nu e greu de ghicit de ce. Lipsa banilor afectează accesul la nevoi vitale cum ar fi un cămin, o hrană corespunzătoare care sunt de mare importanţă pentru o femeie. în ţările dezvoltatae, cele mai multe boli legate de stres, fumat şi alimentaţie sunt cel mai des întâlnite în păturile.sărace ale societăţii, şi la fel stă situaţia şi cu mortalitatea infantilă. In acelaşi timp, în societăţile în curs de dezvoltare lipsa resurselor de bază pentru îngrijirea societăţii duce de asemenea la rată înaltă a mortalităţii în rândul celor ce suferă de boli curabile. în plus, lipsa banilor accentuează efectele celorlalte presiuni sociale amintite mai jos.
SENECTUTEA
în ţările industrializate, familia numeroasă a dispărut într-o proporţie foarte mare şi o dată cu aceasta a dispărut şi importanţa şi respectul legate de cei mai în vârstă ca depozitari ai înţelepciunii tradiţionale. Oamenii mai în vârstă locuiesc de cele mai multe ori singuri sau cu un partener de aceeaşi vârstă. în afară de consecinţele vârstei asupra sănătăţii, bătrânii mai pot suferi din lipsa de mobilitate sau din lipsa accesului la tratamente medicale; insuficienţa banilor pentru o nutriţie variată; violenţa şi în aceeaşi măsură teama de violenţă; izolarea.
RASISMUL
Femeile dintr-o minoritate rasială se pot simţi mult mai vulnerabile la hărţuieli şi atacuri. De asemenea, legea imigraţiei poate face în mod deliberat discriminări în ceea ce priveşte pe femei, pentru că interzice soţilor acestora să le însoţească sau pentru că pretind o mulţime de documente de la oameni care poate sunt analfabeţi. Neputinţa femeilor emigrante de a vorbi limba ţării de adopţie poate crea noi probleme în obţinerea îngrijirilor medicale, educaţiei şi asistenţei juridice în caz de atacuri sau de probleme familiale. Minorităţile rasiale sunt frecvent printre categoriile cele mai sărace dintr-o ţară. De aceea ei suferă proporţional mai mult din cauza lipsei de adăpost, a alimentaţiei deficitare sau a lipsei de îngrijire medicală.
DISCRIMINAREA SEXUALĂ
Femeile sunt supuse unei discriminări sexuale în multe domenii ale vieţii. Preceptele religioase sau culturale, de exemplu, produc stres în plan fizic şi afectiv femeilor (sarcini repetate, postul sau izolarea în timpul menstruaţiei).
Deşi aproape toate formele de activitate angajată oferă din punct de vedere legal aceleaşi şanse femeilor şi bărbaţilor în ţările dezvoltate, totuşi discriminarea sexuală rămâne un factor cu o influenţă tacită, iar discriminarea în ce priveşte obţinerea unei slujbe sau a unei promovări este foarte greu de dovedit. Lesbienele, de exemplu, care şi-au mărturisit orientarea sexuală s-a dovedit că sunt mai expuse discriminărilor.
OBEZITATEA
Femeile care sunt supraponderale pot descoperi că sunt supuse discriminării din raţiuni estetice atât pe plan social, cât şi profesional. Mai mult chiar ele pot fi forţate de presiunile sociale care pretind o anume alură, să recurgă la procedee îndoielnice pentru a pierde din greutate.
Handicapul
Femeile handicapate pot întâmpina o serie de probleme mai ales în afara casei lor. Instituţiile de educaţie sunt uneori inaccesibile datorită accesului defectuos în clădire sau a lipsei de echipament; şi există deseori presupunerea că o femeie handicapată nu va munci şi, deci, nu are nevoie de instruire. Handicapul fizic este deseori confundat cu handicapul mintal,
reflectându-se într-o atitudine inadecvată, fie hlper-protectivâ, fie ignorare din partea celor din jur. Facilităţile medicale şl echipamentul pot fi greu de procurat prin programele de îngrijire a sănătăţii publice, iar femeile handicapate dornice să-şi Întemeieze o famile trebuie să suporte deseori o opoziţie dureroasă din partea medicilor şl a membrilor familiei.