Ca niciodata pana acum, in lumea occidentala din zilele noastre o femeie poate respinge, daca vrea, atitudinile sociale represive si are libertate deplina in a alege natura experientei ei sexuale.
Dar satisfactia sexuala de-o ata se dobandeste prin intelegerea profunda a proceselor psihice implicate. Unele femei prefera anumite alternative.
Cat de sigur este sexul oral ? Dar cel anal? Ce poate fi facut in cazul vaginismului ? Cine ar putea avea nevoie de consiliere in probleme de sexualitate? Aceste aspecte ale sexualitatii si multe altele - inclusiv abuzul sexual si olenta - sunt probleme majore ale tuturor femeilor.
Cuprins:
Organele sexuale feminine |
sus  |
Cele mai multe dintre femei ştiu destul de puţin despre apariţia şi funcţionarea organelor lor sexuale, probabil pentru că acestea sunt - ca şi la bărbaţi - complet ascunse, astfel că, stând în picioare, singurul "semn" evident este părul pubian.
Per ansamblu, organul sexual sau genital al femeii este cunoscut sub numele de vulvă; în faţă există muntele Venerei (muntele lui Venus) sau muntele pubian - o perniţă de ţesut gras peste osul pubian; de la pubertate, este acoperit cu părul pubian. In sens descendent şi posterior muntelui Venerei există buzele mari sau labiile exterioare, două pliuri de ţesut gras care protejează orificiile: reproducător şi urinar - deschise între ele. Buzele mari îşi modifică mărimea în timpul vieţii femeii şi deja pubertate, suprafaţa lor externă începe să se acopere cu păr. între ele, există buzele mici (labiile interne), nişte pliuri tegumentare fără păr, foarte sensibile la simpla atingere. La o "provocare" (excitare) sexuală, ele se măresc şi se închid la culoare.
Sub zona muntelui pubian, labiile mici (interne) se despică în 2 pliuri ce formează un "capişon", iar sub el există clitorisul, un organ mic, în formă de mugure, care reprezintă partea cea mai sensibilă a femeii; de fapt, clitorisul conţine un ţesut erectil şi de aceea se consideră a fi corespondentul penisului de la bărbat. In timpul excitării sexuale, clitorisul se umple cu sânge şi pentru majoritatea femeilor, el reprezintă centrul orgasmului (orgasmul clitoridi-an).
Puţin mai jos decât clitorisul se află meatul urinar - orificiul extern al căii urinare care vine direct din vezica urinară şi orificiul vaginal -ce reprezintă locul de pătrundere în vagin; imediat, în interiorul vaginului se află himenul, o membrană foarte subţire care reprezintă "semnul virginităţii" şi este diferit ca formă şi mărime. La virgine poate fi pătruns şi rupt chiar în timpul primului act sexual, dar himenul se poate rupe şi dacă se folosesc tampoane, sau în timpul călăriei sau al altor activităţi dificile (gimnastică).
Dacă himenul se rupe în timpul actului sexual, de obicei, se produce o sângerare redusă, apare şi senzaţia de durere, oricum, el are un orificiu mic, ce permite scurgerea sângelui la menstruaţie.
De ambele părţi ale orificiului vaginal, se află glandele Bartholin, cu un rol destul de redus în lubrifierea (umezirea) vaginală, dar se pot infecta foarte uşor (ca şi în cazul gonoreei). între anus şi terminaţia Iabiilor mici, există o zonă triunghiulară, numită perineu, care conţine ţesuturi fibroase şi musculare ce se vor distruge la naştere. Sub perineu se află orificiul anal sau anusul care permite eliminarea materiilor fecale clin organism în exterior (vezi fig. pag. 252).
Sânii suferă mari transformări în timpul vieţii unei femei. înainte de pubertate, sânul are un simplu mamelon (sfârc) aflat în mijlocul unei zone de piele roz - areola. Cam la vârsta de aproximativ 11 ani, areolă începe să se umfle, iar datorită hormonilor: estrogen şi proges-teron, sânul începe să se dezvolte. In interiorul mamelonului şi sânului există canalele galactofore (care permit curgerea laptelui matern) şi ţesut adipos (gras) care face ca pe la 13-15 ani, sânii să fie proeminenţi şi bine formaţi.
Sănii femeii adulte sau glandele mamare cuprind 15-25 lobi separaţi prin ţesut fibros - asemănător cu feliile dintr-o portocală; fiecare lob seamănă cu un "pom" înrădăcinat în grăsime. După naştere, laptele produs în alveolele fiecărui lob (adică "frunzele" fiecărui "pom") circulă de-a lungul unor canale mici, unindu-se într-un canal principal galactofor (adică "trunchiul" copacului) ce formează un fel de "rezervor" chiar sub areolă. Acest rezervor este conectat cu suprafaţa mamelonului, fiecare din cei 15-25 lobi având câte un orificiu propriu pe mamelon, care permite eliminarea laptelui în exterior (vezi fig. pag. 253 - sânul).
Primele semne de graviditate constau în: umflarea areolei, sensibilitatea sânului, un aspect "pietrificat" al sânului, datorită proeminenţei venelor; în primele trei luni, cauzată de modificările sânilor -aprovizionare crescută cu sânge prin venele ce-1 străbat, dilatarea canalelor galactofore şi a alveolelor - sânii se măresc cu 20-25%, iar până la sfârşitul sarcini, sânii se măresc chiar cu o treime faţă de normal. Aprovizionarea sânului şi dezvoltarea lui continuă, dar forma lui rămâne aceeaşi, el se va modifica abia după naştere. In jurul perioadei de menopauză, sânii încep să se lase în jos ("se ofilesc"), ţesutul fibros slăbeşte, canalele galactofore şi alveolele scad în dimensiuni (vezi fig. pag. 253 - modificările sânilor).
FORMA ŞI MĂRIME
Forma şi mărimea sânilor variază foarte mult de la o femeie la alta. Deşi mărimea sânilor este proporţională cu dimensiunile generale ale corpului femeii, multe femei slabe au sânii mari, iar cele grase au sânii mici.
Sânii mari sunt rezultatul retenţiei (reţinerii) de fluide (lichide), stimulării excesive de hormoni sau al obezităţii. Ei au tendinţa să crească în timpul sarcinii, a perioadei de alăptare sau după o anumită vârstă (35 ani). Sutienul poate fi de folos în acest caz, dar o mărire exagerată a sânilor poate fi corectată prin tratament hormonal, sau prin chirurgie plastică (se îndepărtează stratul de grăsime clin interiorul sânului).
Sânii mici pot fi rezultatul unei slabe stimulări hormonale sau pentru că femeia este prea slabă; acest defect poate fi remediat pe cale chirurgicală prin implantarea unor pungi cu silicon sau diferite fluide, între sâni şi muşchii pectorali, dar există pericolul unor infecţii după câţiva ani.
Pentru cele mai multe dintre femeile cu sănii mici, un sutien ma-tlasat (cu multă căptuşeală), care-i poate îndrepta sau diferite exerciţii care asigură tonusul muşchilor pectorali, întărindu-i (vezi fig. pag. 254) reprezintă soluţia ideală.
ANORMALITĂŢI
Dacă există mamelonul inversat (afundat), procesul de supt la sân este dificil, de aceea se folosesc diferite \'"tehnici" ca: masajul mamelonului (se roteşte zilnic cu degetul în jurul acestuia şi se poate observa cum devine protuberant; ideal este să se facă acest lucru înainte de sarcină, nu numai în perioada de graviditate; dar retracţia mamelonului poate fi un semnal de alarmă: cancer mamar, reco-mandându-se de urgenţă consultarea medicului.
Dacă există diverse scurgeri din mamelon - la femei care nu alăptează, pot fi explicate prin: stimulări excesive (viaţă sexuală intensă), efectul folosirii unor droguri, dereglări glandulare sau o tumoare (benignă sau malignă) a sânului.
Mameloane multiple (mai multe) - de obicei sub piept, pot fi îndepărtate prin operaţie chirurgicală.
Exerciţii de întărire a muşchilor pieptului
1. Se ţin ambele braţe orizontal, la nivelul umerilor, împingând palmele, una contra celeilalte; exerciţiul durează aproximativ 10 sec.
2. Se ţin braţele orizontal, se prind degetele unei mâini peste degetele celeilalte şi se trage tare; se repetă de mai multe ori şi se execută aprox. 10 sec.
3. Se ţin braţele îndoite, cu palmele la nivelul taliei -câteva sec, apoi se depărtează braţele de corp, cotul fiind în "unghi drept" - câteva sec; după ce umerii se relaxează, se duc braţele deasupra capului în formă de "V" şi se menţin aşa câteva sec; după relaxare, se repetă de 3 ori.
Răspunsul sexual |
sus |
In timpul contactului sexual, în organism apar multe modificări, ca rezultat al tensiunii musculare şi al invadării unor ţesuturi cu sânge. Aceste procese au fost descrise pentru prima dată mai amănunţit, de W. Masters şi V. Johnson în cartea lor "Răspunsul sexual uman". Actul sexual se poate diviza în 4 etape (faze): - de excitare, de "platou", orgasmul şi faza de rezoluţie.
Durata fazei de excitare - este diferită, în funcţie de suma de stimulări efective; la începutul acestei faze, mamelonul se întăreşte (devine erect); apoi, se pot observa venele dilatate care străbat sânul, şi chiar mărirea în volum, dezvoltarea sânilor. Apar şi modificări genitale externe. De exemplu: clitorisul creşte în lungime şi diametru (se îngroaşă), labiile mari (externe) se deschid, iar cele interne se tumefiază (umflă), apare o tensiune musculară generală, creşte tensiunea arterială, se intensifică bătăile inimii etc.
Faza de platou - este o continuare a excitării sexuale, sânii se măresc cu aprox. 25%, iar la femeile care nu au alăptat, areolele devin proeminente, pe sâni pot să apară pete roz, cunoscute sub numele de "îmbujorare sexuală"; labiile mari se tumefiază şi ele, iar cele mici îşi modifică coloraţia din roz în roşu sau chiar roşu-închis la femeile care au copii.
Faza de orgasm - durează de obicei câteva secunde, dar diferă ca intensitate şi durată de la o femeie la alta şi de la o situaţie la alta; când această fază se încheie, începe deja faza de rezoluţie, caracterizată prin scăderea areolelor, doar mameloanele rămân proeminente un timp, iar sânii îşi reduc treptat mărimea, devenind normali. Dacă stimularea (excitarea) sexuală continuă efectiv, tensiunea sexuală va creşte şi dorinţa de-a se "elibera" de această tensiune prin orgasm se va intensifica. Există o relaxare musculară şi fiziologică, care va permite revenirea la normal a organismului în aprox. 30 min.
în timpul fazei de excitare, există şi modificări interne: vaginul devine umectat, lubrifiat, uterul şi cervixul (colul uterului) sunt împinse în vagin, ale cărui 2/3 interioare se extind, se măresc mult. In timpul fazei de platou, se continuă dilatarea internă a vaginului, în timp ce treimea exterioară se contractă foarte des, producând strângerea penisului şi o senzaţie plăcută pentru bărbat; uterul se va mişca o dată cu vaginul (mişcări de "du-te - vino" ritmice). Deci, în timpul orgasmului, uterul şi treimea internă a vaginului trec prin "valuri" de contracţii, apoi, în timpul fazei de rezoluţie se produce revenirea la normal a acestora.
Zonele erogene |
sus |
Există anumite zone ale pielii, foarte sensibile, numite "erogene", care diferă de la un individ la altul, iar stimularea (excitarea) lor cu: diferite obiecte fine, degetele, gura (limba), constituie o parte foarte importantă a actului sexual şi chiar satisfacţia propriu-zisă, ceea ce duce adesea la masturbarea unui partener de către celălalt partener, reprezentând aşa-zisul "joc erotic" care precede actul sexual. Mulţi parteneri preferă sexul oral la începutul actului sexual şi sunt convinşi că abia la sfârşit, trebuie să se producă şi actul vaginal, dar a considera că excitarea zonelor erogene, reprezentând preludiul unui act sexual, poate înlocui orgasmul produs de contactul vaginal sau chiar de sexul oral, reprezintă o limitare a plăcerii pe care actul sexual propriu-zis o produce în organism.
ORGASMUL
Orgasmul femeii a fost un subiect tratat foarte mult în literatura de specialitate, mai mult decât multe alte aspecte legate de sexualitate. Dar, din fericire, începând cu anii 1960, când binecunoscuţii Masters şi Johnson au elaborat o operă vastă despre acest subiect, toate miturile şi misterele legate de orgasmul femeii au dispărut. în prezent, se cunoaşte că, deşi intensitatea orgasmului diferă de la un caz Ia altul, procesul fiziologic petrecut în momentul orgasmului, este acelaşi.
La fiecare femeie există un "răspuns sexual" caracteristic, dar, Muntele lui Venus, labiile mici, clitorisul, intrarea în vagin sunt foarte importante. De fapt, zona clitoridiană reprezintă "centrul" sexual feminin, cea mai sensibilă zonă, care, adesea, trebuie să fie excitată pentru a se ajunge la orgasm; totuşi, datorită pielii fine care există pe clitoris, mai ales pe vârful lui, o atingere continuă sau mai dură (apăsare) poate produce durere femeii. De aceea, se recomandă o mângâiere uşoară şi fină a întregii zone genitale, care va produce o senzaţie continuă de plăcere. în timpul actului sexual, mişcările de piston ("du-te - vino") ale penisului în vagin vor asigura o continuă excitare a clitorisului, datorită mişcărilor efectuate de labiile mici (de pătrundere în interior şi deplasare spre exterior, datorită penisului).
Timpul necesar pentru a ajunge la orgasm este diferit de la o femeie la alta şi de la o ocazie la alta. Chiar înainte de orgasm, apare o senzaţie de tensiune, de aproximativ 2-4 sec, când toţi muşchii scurţi din jurul vaginului şi uterului se contractă puternic, apoi, urmează orgasmul propriu-zis, care poate dura 10-15 sec. concretizat în nişte contracţii musculare ritmice, aprox. 0,8 sec. fiecare, manifestate la început în jurul treimii externe a vaginului migrând apoi, spre uter.
într-un orgasm slab există 3-5 contracţii, iar în unul mai intens 8-12 contracţii. Şi muşchii abdominali, fesieri, ai braţelor, picioarelor, de pe faţă, gât etc. se contractă, respiraţiile se intensifică, tensiunea arterială creşte. Toate aceste modificări fiziologice dispar, o dată cu sfârşitul orgasmului, când apare o stare generală de relaxare.
La femei - ca şi ia bărbaţi - pot apărea mai multe stări de orgasm, la intervale scurte după primul, chiar şi imediat, dacă se menţine faza de platou, deci, se menţine constantă starea de excitare sexuală; pot exista femei cu 3-5 orgasme la intervale de câteva minute.
Normal, fiecare femeie este aptă fiziologic să atingă faza de orgasm, dar există femei care nu ajung niciodată la acest stadiu. în comparaţie cu un bărbat o femeie are nevoie de mai mult timp - pentru a ajunge la orgasm; se consideră cam 15 minute la femeie şi aprox. 3 min. la bărbat. Cu toate acestea, majoritatea femeilor preferă actul sexual propriu-zis - faţă de alte activităţi sexuale, pentru a ajunge la orgasm - probabil şi datorită afecţiunii asociate cu actul sexual.
ZONA G (PUNCTUL G)
Punctul Grafenberg (cunoscut ca punctul G), este o zonă foarte sensibilă situată în peretele frontal vaginal, care este stimulat în timpul actului sexual şi produce aşa-zisa "ejaculare" la femeie în timpul orgasmului şi intensifică senzaţia de plăcere a femeii în actul sexual.
Tehnici sexuale |
sus |
ocul erotic (preludiul) Tehnici
Numeroase studii au arătat că bărbaţii şi femeile pot fi stimulaţi în mod esenţial pe mai multe căi înainte de-a avea un contact sexual. Sexuale Preludiul sau "jocul erotic", adică mângâierile reciproce, atingerile, chiar uşoare lovituri ale partenerului (mai ales peste fese), cuvintele blânde şi frumoase spuse de cei doi în momentele respective etc. -sunt mult mai importante pentru femeie, decât pentru bărbat, care poate ajunge în stare de excitare doar sub influenţa stimulilor externi (mirosul plăcut al femeii) sau chiar gândindu-se la actul sexual. La o femeie excitată inima începe să bată mai repede, pulsul şi respiraţiile cresc, circulaţia sanguină la nivelul sânilor se intensifică, de aceea mameloanele se întăresc (devin erecte), la fel şi vaginul se va lubri-fia, pregătindu-se pentru a fi penetrat de penis. Se ştie că o femeie în comparaţie cu un bărbat se excită într-un interval mai lung de timp. Preludiul poate fi şi mai plăcut, dacă ambii parteneri comunică despre plăcerile şi preferinţele lor, făcând astfel încât actul sexual să decurgă fără o senzaţie de jenă.
ACTUL SEXUAL
Actul sexual urmează după "jocul erotic" sau preludiu, şi are loc în orice poziţie comodă pentru cei doi, bărbatul trebuie doar să-şi contracte muşchii fesieri, şi să împingă înainte organul său sexual erec-tat, pentru a aluneca în vaginul lubrifiat cu mucus al femeii. Se pot folosi şi alte poziţii, când femeia - stând deasupra - asigură penetrarea vaginului său de către penisul bărbatului.
Foarte des se folosesc următoarele metode (tehnici): unul din parteneri "fixează" penisul pentru a-1 ajuta să pătrundă în vagin; un partener poate feri (dă la o parte, separă) labiile mici (interne) ale femeii, ajutând penisul să alunece printre ele, în vagin; penisul este «
introdus treptat, începând cu "capul" (vârful) şi continuând cu mai multe mişcări scurte de "du-te - vino", ceea ce asigură lubrefierea penisului cu mucusul vaginal, pregătind astfel, în mod gradat, acomodarea vaginului cu "primirea" penisului (această tehnică sporeşte senzaţia plăcută de penetrare vaginală).
O dată ce "pregătirea" fiziologică a fost atinsă, penisul poate fi introdus în vagin, dar cuplul poate amâna câteva minute acest lucru, el poate face dragoste şi fără contact sexual. De fapt, atât la bărbat, cât şi la femeie "pragul" maxim de excitare sexuală se atinge doar atunci, când s-a realizat această "pregătire" fiziologică a organismului.
POZIŢII
Numărul poziţiilor pentru a efectua un act sexual este aproape nelimitat. Alegerea lor depinde de preferinţele şi gusturile cuplului; totuşi, cea mai comună poziţie este "pătrunderea frontală" prin faţă, când fie bărbatul stă deasupra, fie femeia.
Poziţia "faţă-n faţă"
1) Aşa-numita "poziţie misionară" - cuplul stă faţă-n faţă, bărbatul este deasupra femeii, penetrarea se face uşor şi apropierea dintre cei doi, Ie permite schimbul de mângâieri permanente.
2) O variantă a acestei poziţii există dacă femeia stă pe pat (cu faţa în sus), iar bărbatul stă în genunchi, jos, pe podea.
3) O altă poziţie poate fi susţinerea corpului femeii de către bărbat, ambii stând la acelaşi nivel (pe pat, podea).
4) Femeia poate fi şi mai activă în timpul actului sexual, dacă stă deasupra bărbatului. Această poziţie satisface cuplurile în care femeia nu poate suporta greutatea partenerului, îi asigură acesteia destulă libertate de mişcare, partenerul îi poate mângâia clitorisul în timpul actului sexual, sporindu-i plăcerea.
5) Cuplul stă în genunchi, cu faţa unul spre celălalt, femeia stă deasupra, această poziţie permiţându-i să fie mai activă. Dar, prezintă dezavantajul că bărbatul are nevoie de un sprijin, deci, îşi foloseşte braţele, nemaiputând să-şi mângâie partenera.
6) Partenerii stau faţă-n faţă, şezând, sprijiniţi pe braţe. Şi această poziţie are dezavantajul imposibilităţii de-a se mângâia în timpul contactului sexual.
Poziţia "în picioare"
1) O penetrare uşoară este asigurată dacă partenerii au aprox. aceeaşi înălţime; dacă femeia este prea scundă, trebuie să găsească ceva (cărţi, scările, stă pe vârfuri etc), alternativa acestei poziţii poate fi aceea, în care bărbatul o ţine în braţe, iar femeia îşi strânge braţele în jurul gâtului şi picioarele în jurul taliei lui.
Poziţia "unul lângă altul" (alăturaţi)
2) Partenerii stau întinşi, unul lângă altul (faţă în faţă, sau cu spatele unul la celălalt), nu trebuie să suporte greutatea corpului celuilalt şi se pot mângâia în voie unul pe celălalt.
Poziţia "pătrundere dorsală" (pe la spate)
3). Are avantajul pătrunderii mai adânci a penisului în vagin, stimulând şi clitorisul, mărind deci satisfacţia femeii; această poziţie reprezintă poziţia de copulaţie naturală şi normală pentru majoritatea mamiferelor. Prezintă diferite alternative şi este preferată de multe cupluri, mai ales datorită stimulării suplimentare a femeii, fiind considerată o poziţie "rentabilă".
Cazuri (dorinte, nevoi) |
sus |
Datorită căutării permanente de noi senzaţii, omul explorează sutele de poziţii cunoscute în timpul contactului sexual; unele dintre cele mai puţin folosite poziţii, pot rezolva multe probleme fizice şi fiziologice, de exemplu: persoane grase, gravide, bolnavi cu spatele, partener cu penisul prea scurt, partener mai înalt sau mai scund etc.
Alegând o poziţie corectă, o femeie care n-a avut niciodată orgasm, îl poate avea, un bărbat impotent poate redeveni potent şi chiar un cuplu nefertil poate deveni fertil.
STIMULAREA (EXCITAREA) FEMEII
Multe poziţii din timpul actului sexual, se bazează pe excitarea produsă de mişcarea penisului asupra clitorisului, ceea ce pentru multe femei nu este suficient, ele nu pot ajunge la orgasm.
Numeroase poziţii pot fi adaptate şi permit stimularea labiilor şi clitorisului în timpul contactului sexual, folosind atingerea fină, uşoară, cu mâna, a acestor părţi sensibile ale femeii. Printre cele mai folosite poziţii sunt cele "pe la spate", când femeia îşi întinde piciorul peste corpul bărbatului, iar acesta-i poate realiza o stare de excitare prin atingerea cu mâna a labiilor şi clitorisului. 0 altă poziţie avantajoasă este când femeia stă în genunchi, deasupra bărbatului, ea fiind astfel mai activă, el, asigurându-i excitarea clitorisului cu mâna.
ACTUL SEXUAL PENTRU CONCEPŢIE
Pentru a mări şansa lichidului spermatic de-a asigura fecundarea ovulului şi fertilizarea Iui, corpul femeii trebuie ridicat, astfel încât vaginul să fie în poziţie verticală, asigurându-se astfel "depozitarea" spermatozoizilor în "fundul de sac" - un rezervor situat lângă cervix (colul uterin) în capătul de sus al vaginului.
ACTUL SEXUAL ÎN PERIOADA DE SARCINĂ
Pentru femeile care au avut avorturi, contactul sexual practicat în primele 3 luni de sarcină, poate fi uneori destul de periculos. Acest lucru se va afla de la medic, imediat după ce sarcina a fost confirmată; mai târziu, când talia femeii începe să se mărească, contactul sexual este practicat în diferite poziţii, care pot fi destul de incomode, dacă nu chiar imposibile.
Există câteva poziţii potrivite perioadei de graviditate, printre care poziţia "prin spate", când femeia poate controla penetrarea penisului (să nu fie prea adâncă). Astfel, sunt ilustrate mai jos: poziţia "prin spate" - ambii parteneri stânci în genunchi; poziţia "faţă-n faţă" -şezând, femeia fiind deasupra şi având astfel posibilitatea ele a "regla" penetrarea, e o poziţie tipică pentru ultimile luni de sarcină, când femeia stă întinsă cu faţa în sus, picioarele fiind sprijinite pe un scaun, iar bărbatul va sta în genunchi.
OZIŢII FOLOSITE DE BOLNAVII CU AFECŢIUNI LA SPATE Bolnavii cu sciatică, lumbago etc. pot suferi foarte mult în timpul unui act sexual, în poziţiile "clasice", de aceea, trebuie să încerce şi alte variante mai puţin dureroase. Se arată mai jos 4 poziţii sigure pentru majoritatea acestor bolnavi:
1) El (bolnavul) stă întins şi ea stă deasupra cu picioarele jos, efectuând mişcările caracteristice;
2) El (bolnavul) stă în picioare, pe marginea patului, ea stă cu faţa în jos, cu spatele (poziţia "prin spate");
3) Ea stă întinsă (ea e bolnava), el stă cu faţa spre ea, înclinat, sprijinit pe braţe, între picioarele ei (poziţia "prin faţă" - frontală);
4) Poziţia "faţă-n faţă" pe scaun, ea stând deasupra, el fiind bolnavul; ea are controlul mişcărilor în timpul actului sexual.
POZIŢIA PENTRU VIRGINI
Mulţi care fac dragoste pentru prima dată adoptă bine-cunoscuta poziţie misionară (1). Pentru virgini şi virgine, poziţia contează mai puţin; mai importantă e apropierea care trebuie să se infăptuiască încet, cu tandreţe şi emoţie. Preludiul trebuie să stimuleze lubrifierea vaginului, astfel încât durerile ei la deflorare să fie cât mai domolite, mai ales dacă anterior himenul a fost întins sau chiar sfâşiat în cursul preludiului.
POZIŢII SUGERATE PENTRU PERSOANELE CU DIVERSE
PROBLEME
Poziţia " pe vine" (2) permite o penetrare completă în cazul femeilor cu vaginul prea strâmt. Poziţia faţă în faţă, (3) alăturaţi poate fi adoptată de persoanele mai în vârstă, obosite, bolnave sau de cuplurile în care există mari diferenţe de înălţime. Poziţia alăturaţi, (4) pe la spate este recomandată bărbaţilor care au o erecţie slabă. Poziţia partenera deasupra (călăreţei) este satisfăcătoare în tratamentul impotenţei masculine şi al ejaculării precoce (5). Se întrebuinţează şi ca o poziţie preliminară pentru femeile care nu au orgasm. Poziţia faţă în faţă (6) uşurează mişcările spontane ale şoldurilor, ajutând femeia să ajungă la orgasm.
SEXUL ŞI PERSOANELE HANDICAPATE
Există anumite tulburări şi afecţiuni fizice care au implicaţii îp continuitatea activităţii sexuale şi anumite forme de medicaţie care diminuează dorinţa sexuală şi răspunsul la ea: de exemplu, înţepenirea articulaţiilor provoacă insatisfacţii, iar afecţiunile în care sunt implicaţi şi nervii duc la reducerea sau alterarea senzaţiilor caracteristice. Durerile şi spasmurile nu mai sunt resimţite dacă se descoperă poziţia cea mai adecvată şi suportul corespunzător, iar un fizioterapeut vă poate da indicaţiile necesare. Femeile care suferă de leziuni ale nervilor sau tulburări ale sistemului nervos au nevoie de o stimulare mai intensă, mai îndelungată, poate chiar cu un vibrator, deşi uneori zonele corpului care nu sunt afectate de boală pot avea o sensibilitate exacerbată.
Femeile handicapate mintal sunt vulnerabile la exploatarea sexuală; sexul este însă vital, ca expresie a unei legături de dragoste. Consilierea privind contracepţia şi fertilitatea trebuie să vină clin partea unei persoane care cunoaşte bine şi înţelege capacităţile şi poziţia socială a cuplului.
Exercitii pentru imbunatatirea vietii sexuale |
sus |
Actul sexual este în sine şi un excelent exerciţiu fizic. Se crede ca, dacă sunteţi într-o condiţie fizică bună, puteţi savura mult mai bine sexul. Studiile arată că bătăile inimii, aproape de orgasm, pot să crească până la 180 pe minut, ceea ce echivalează cu bătăile inimii la alergătorii de performanţă în timpul unei curse. Actul de a face dragoste aduce cu sine şi relaxarea, urmată de un somn mai profund şi mai îndelungat.
Nu trebuie să fiţi o atletă de performanţă pentru a da plăcere şi pentru a ajunge la orgasm. Dar există nişte exerciţii foarte simple pe care Ie puteţi practica în vederea amplificării senzaţiilor sexuale la ambii parteneri.
Pentru a vă relaxa
Puteţi încerca acest exerciţiu împreună cu partenerul
1. întindeţi - vă pe un pat tare!
2. Pentru câteva minute fluturaţi - vă mâinile şi picioarele. Puteţi face chiar zgomot, ca şi copiii răi, pentru a vă elibera de tensiunea acumulată peste zi:
3. După ce staţi întinsă, relaxându - vă, respiraţi adânc alte două minute.
Pentru a vă întări musculatura vaginului
Acest exerciţiu a fost descoperit de Dr. Arnold Kegel pentru a ajuta femeile să nu mai sufere de dureri de spate în timpul sarcinii. Apoi el a constatat că întăreşte musculatura internă şi că are o funcţie sexuală. Acest exerciţiu se poate practica oriunde, în orice moment.
1. Imaginaţi - vă că vă trebuie Ia toaletă, dar nu găsiţi nici una în jur.
2. Contractaţi - vă muşchii de control ai urinării şi defecaţiei.
3. Contractaţi - vă musculatura vaginală. (După ce v- aţi deprins, veţi constata că puteţi face acest lucru fără să implicaţi mai întâi contracţia sfincterelor.)
4. în acest fel, contractaţi - vă şi relaxaţi - vă muşchii vaginali de 10 ori. Repetaţi cu intermitenţe în cursul zilei şi folosiţi această tehnică în cursul copulaţiei.
Pentru a vă exersa bazinul
1. întindeţi - vă pe spate, cu genunchii îndoiţi, apoi depărtaţi picioarele. Tălpile trebuie să stea drepte pe podea.
2. Inspiraţi, împingeţi în sus bazinul. Nu vă aşteptaţi să vi -1 puteţi ridica prea sus.
3. Expiraţi, pe măsură ce coborâţi bazinul.
4. Relaxaţi - vă şi repetaţi.
5. Staţi cu picioarele despărţite, întoarse puţin ăn interior. Relaxaţi - vă genunchii.
6. Rotiţi - vă şoldurile printr - o mişcare circulară în jurul acelor de ceasornic, menţinându - vă toracele rigid.
7. Repetaţi mişcarea în sensul invers al acelor de ceasornic.
8. Acum mişcaţi - vă pelvisul înainte şi înapoi.
Nevoia de afecŢiune |
sus |
Relaţiile intime afective nu se consolidează pe sex, ci pe nevoia de afecţiune. în 1987, feminista americană Shere Hite a publicat o carte
"Women and Iove" - o anchetă detaliată despre nevoia de afecţiune şi despre experienţele vieţii amoroase a 4500 de femei de toate vârstele şi clin toate mediile. Această lucrare a provocat mare vâlvă, deoarece demonstra că, în ciuda schimbărilor vizibile în societatea de astăzi, majoritatea femeilor consideră că cerinţele lor emoţionale nu pot fi satisfăcute de bărbaţi.
Numai 17 % dintre femeile intervievate au afirmat că au parte de comunicare în cadrul relaţiei amoroase, ceea ce le face mai fericite. Marea majoritate a femeilor a recunoscut că sprijinul şi compasiunea nu vin clin partea bărbaţilor, ci a altor femei. Relaţiile amoroase sunt deci private din start de afectivitatea completă, totală. Multe femei descoperă că soţii sau amanţii nu le ascultă, că nu dau doi bani pe opiniile lor, care sunt bagatelizate şi că, mai grav, partenerii nu sunt în stare sau doritori să discute cu ele, să împărtăşească nişte emoţii profunde. Se pare că bărbaţii nu găsesc sau nu deţin mijloacele potrivite pentru a - şi exprima intimitatea, sensibilitatea, iubirea.
Iar pentru majoritatea femeilor dacă nevoile afective nu le sunt împlinite sau incluse în viaţa de cuplu atunci nu mai poate fi susţinută o relaţie sexuală satisfăcătoare. Statisticile arată că astăzi majoritatea femeilor heterosexuale nu renunţă la ideea sau la dorinţa de a se căsători sau de a - şi împărtăşi afecţiunea cu un bărbat. In practică însă, ele se conving că, cu toată mişcarea spre egalitarism în viaţa socială, în cea maritală rolul esenţial al femeii se rezumă la a fi stâlpul de susţinere a soţului - nu invers.
Multe femei constată că încercările lor de a - şi statua nevoia de afecţiune, de a împărţi cu soţii lor aceeaşi intimitate emoţională se soldează cu neînţelegeri, respingeri din partea bărbaţilor, uneori chiar reprimări violente, probleme sexuale, certuri etc. Drept consecinţă, multe femei se separă de soţii lor, cel puţin din punct de vedere emoţional, se distanţează de ei, îşi găsesc satisfacţii în muncă, în copii, în prieteni, în aventuri extraconjugale sau în abandonarea relaţiei. Pentru a descoperi soluţii la problemele lor, femeile se adresează terapiei de grup sau caută consiliere în probleme de cuplu.
Se pare că această strategie are efecte binefăcătoare, dar acest lucru Ie determină să se simtă frustrate clin cauza faptului că tot ele trebuie să poarte răspunderea schimbării.
In număr tot mai mare femeile afirmă că bărbaţii, ca să vină în întâmpinarea nevoilor lor emoţionale , trebuie să se schimbe la rândul lor şi să o rupă cu tradiţionala lor inerţie care nu-i lasă să- şi exprime sentimentele alfel decât sexual. Multe femei susţin că, pentru îmbunătăţirea relaţiei femeie - bărbat, şi bărbaţii ar trebui să înveţe metodele feminine de a-şi exprima afectivitatea: sensibilitatea, căldura, dăruirea, asta chiar fără să li se ceară. De fapt, femeile Ie pretind bărbaţilor să înveţe cum să iubească, nu numai sexual, ci şi afectiv.
