Toate familiile au evoluat dintr-o origine: familia biologica la care functiile de procreare si de mentinere a vietii erau centrale. Din punctul de vedere al acestei origini, familia vest-europeana a inregistrat o indepartare incomensurabila. Lucrul acesta a fost facut posibil prin dezvoltarea sociala.In Evul Mediu tarziu, era raspandit tipul de familie deschisa. Ceea ce numin acum o familie era numai un grup restrans din cadrul acestora. Relatiile din interiorul grupului mic erau mai stranse deci decat relatiile cu ceilalti membri ai familiei mari.
In secolul al X-lea a aparut familia patriarhala. Aceasta consta din barbat, femeie si copii care se delimita astfel de lumea exterioara. Aceasta familie a constituit caramida societatii; pater familias purta responsabilitatea fata de biserica si stat.
Cuprins:
Nota 1. scurte remarci istorice |
sus  |
în secolul al XVII-lea a apărut familia afectivă. Relaţiile reciproce şi calitatea acestora au căpătat un accent central în plus.
Conform lui Woude38, în secolul XX a apărut familia post-industrială care se realizează pe sine. Centrală în cadrul acesteia este autorealizarea individului la care familia are o contribuţie.
Dezvoltarea familiei a fost foarte puternic influenţată de dezvoltarea industrială. Familia era o "unitate" în societatea agrară, în care centrală era producerea bunurilor necesare vieţii. Industrializarea a adus cu sine o separare a locuinţei şi a muncii. Aceasta a fost determinantă, între altele, pentru poziţia femeii. La origini, exista o inegalitate, o diferenţiere între bărbat şi femeie din punct de vedere biologic, din care decurgeau o serie de datorii femeieşti. Separarea dintre locuinţă şi muncă a fost cauza unei şi mai puternice diferenţieri dintre bărbat şi femeie.
A reieşit repede că şi aici s-au produs schimbări. O importantă cauză a acestora a constituit-o spargerea cauzalităţii, determinării dintre sexualitate şi procreare prin mijloacele şi metodele anticoncepţionale. Schimbările se semnalează sub forma: a schimbări în trăirea semnificaţiei muncii: schimbarea etosului muncii, b dezvoltarea mişcărilor feministe, c regândirea departajărilor rolurilor tradiţionale de soţ şi soţie, d schimbări cu privire la dorinţa de a avea copii, e schimbări în drepturile minorilor.
Nota 2. compunerea familiilor |
sus |
Compunerea familiilor poate fi sintetizată statistic. Din tabelul 11-3 de mai jos, reiese limpede că numărul familiilor fără copii s-a dublat începând cu 1960, iar numărul familiilor cu mai mult de doi copii s-a înjumătăţit. De asemenea, numărul familiilor cu un părinte şi copil sau copii a crescut.
a Familia în care sunt prezenţi copii. în 1960,7,7% din toate familiile erau din această categorie. Procentajul s-a schimbat acum. Expectanţa era ca acesta să scadă datorită creşterii vârstei medii la căsătorie care duce la scăderea şansei de naşteri. Naşterile ar fi putut să crească datorită tendinţei de a avea copii în afara căsătoriei.
b Familii în care este prezent numai un părinte fie ca urmare a divorţului, fie a morţii unuia dintre ei. O parte mică a acestei categorii este formată de mame necăsătorite cu un copil, adică 5% din totalul gospodăriilor.
c Familii cuprinzând şi alte persoane în afara părinţilor şi copiilor. în estul ţării se mai găsesc încă familii cu trei generaţii. Fundamentul acestora este format de locuirea la părinţi a tinerilor căsătoriţi, cu care se gospodăresc permanent.
Această formă de familie trebuie deosebită de cea a locuirii temporare la părinţi datorită lipsei unei locuinţe separate. Mai sunt familii care con-locuiesc cu alţi membrii ai familiei lărgite. Majoritatea familiilor sunt - în prezent sau perspectivă - familia nucleu pe o gospodărie. Familii lărgite pe o gospodărie sunt 1,7% din total.
d Forme de convieţuire nebazate pe căsătorie. Rareori, acestea privesc gospodărirea comună a unor fraţi şi surori. Cele mai multe însă se referă la concubinaj, locuirea împreună înainte de căsătorie, conlocuirea homofililor. Din totalul gospodăriilor, această categorie reprezintă 4%.
e Cei ce locuiesc singuri fac de asemenea o gospodărie. Numărul acestora a crescut. Din totalul gospodăriilor în 1960, acestea reprezentau 12%; în 1970 s-a ridicat la 17%. Aceasta s-a datorat creşterii numărului de tineri care hotărăsc să locuiască singuri şi al numărului divorţurilor.
Nota 3. locuinţa |
sus |
Comparativ cu trecutul, locuinţa a căpătat noi caracteristici.
a Există o mai puternică nevoie de autodeterminare. Aceasta este valabilă nu numai pentru familii, dar şi pentru cei ce locuiesc singuri, cupluri vârstnice şi cupluri homofilice care ţin la privatitatea lor.
b Locuinţa se diferenţiază conform situaţiei muncii. Mai mult de 20% din populaţia activă, ocupată, lucrează într-o altă localitate decât cea de locuire; mai bine de 12% se deplasează la distanţe mari pentru a munci (de exemplu, şoferii, comis-voiajorii, cei ce duc tratative comerciale, pescarii).
c Locuinţa joacă un rol mai mare în recreerea pasivă şi activă decât înainte. Lucrul acesta face ca, pe de o parte, lărgirea spaţiului să fie folositoare la, de exemplu, îngrijirea unui bolnav cronic, dar, pe de altă parte, situaţia de viaţă face mai puţin posibilă recreerea (gospodării mici, navetismul, femeia care este salariată).
Nota 1. scurte remarci istorice
