Este un fapt trist dar real ca oamenii isi pierd unele din capacitatile lor innascute de comunicare in timpul Facultatii de medicina. Analiza consultatiei are ca scop reinvierea si extinderea acestei arte, si s-a demonstrat ca aduce ameliorari permanente in activitatea celor care o practica.1
Metode. Primul pas este de a obtine acceptul pacientului. Metoda care asigura cele mai multe informatii si cel mai larg material pentru intare este de a utiliza un obsertor/supraveghetor care sta in spatele unei oglinzi cu 2 fete si care poate transmite instructiuni verbale medicului printr-o mica casca plasata discret in ureche. Activitatea este inregistrata pe banda video pentru analiza ulterioara. Directionand comportamentul verbal si non-ver-bal, obsertorul poate demonstra potentialul unei consultatii in moduri pe care medicul nu le-ar fi imaginat posibile. Alte metode sunt inregistrarea simpla pe banda video, pe banda audio, si consultatiile mixte, in care un al doilea medic fie participa fie obser consultatia.
Analiza consultatiei pare a fi o activitate intrucat amenintatoare, astfel incat au fost silite reguli pentru a minimiza acest lucru.2 De exemplu, sunt discutate faptele inaintea opiniilor, medicul spune ce a facut bine, si apoi grupul discuta ce a facut bine. Apoi, medicul spune ce crede ca ar fi putut face mai bine, si in sfarsit grupul spune ce ar fi putut face mai bine. in practica, aceste constrangeri sunt uneori ridiculizate, dar este mai bine sa fii ridiculizat decat ranit.
Diagrama consultatiei si scorul de eficienta. in diagrama consultatiei de mai jos,
infarctul miocardic inferior al pacientului (dureri toracice bruste aparute dupa ingestia de lichide fierbinti) a fost gresit interpretat de medic (JML) ca indigestie, ilustrand faptul ca degeaba esti un bun comunicator daca comunici un mesaj gresit. Arata de asemenea cat de inselator poate fi scorul (50/84, insa pacientul aproape ca a murit).
