Fiecare a atins in viata un obiect fierbinte sau a suferit o arsura mai mica sau mai mare. insa putini stiu ca arsurile reprezinta unul dintre accidentele tratate cu cea mai multa ignoranta de marea majoritate a populatiei.
Arsurile reprezinta unul dintre cele mai frecvente accidente care apar datorita actiunii unor agenti fizici sau chimici asupra organismului, in SUA, de exemplu, anual sunt inregistrate peste doua milioane de victime ale arsurilor de gravitate riabila. Dintre acestea, peste 100.000 de victime sunt spitalizate, iar intre 8.000 si 12.000 de bolnavi cu arsuri severe decedeaza.
Peste 75% dintre arsuri sunt cauzate de flacara. Pe langa acestea, printre cauzele arsurilor se pot enumera: apa fierbinte, responsabila pentru 15% dintre arsuri, curentul electric (5% dintre arsuri), radiatiile, arsurile chimice etc. in marea majoritate a acestor accidente, neglijenta sau chiar prostia reprezinta factorul determinant major, in mod practic, se considera ca 75% dintre arsuri ar fi putut fi prevenite.
Aprecierea gravitatii unei arsuri
Arsurile termice sunt produse de caldura, sub diverse forme de manifestare: flacara, gaze, pori supraincalziti, lichide fierbinti, corpuri solide incandescente etc.
Aprecierea gravitatii unei arsuri se face tinand cont de doua criterii majore:
a- Suprafata arsa reprezinta procentul din intreaga suprafata corporala care a suferit leziuni termice. O apreciere aproximati a suprafetei arse se poate face stiind ca suprafata unei palme reprezinta 1% din intreaga suprafata corporala, la fel ca gatul sau zona genitala, fiecare membru superior, la fel ca si capul, reprezinta 9%, fiecare membru inferior, la fel ca partea din fata sau partea din spate a trunchiului, reprezinta 18%. Cele mai periculoase leziuni sunt fata, perineul, pleoapele, zonele de flexie ale mainilor si ale picioarelor, precum si leziunile circulare ale membrelor.
a- Profunzimea arsurii determina clasificarea acestora in patru grade:
aTŠ Gradul I prezinta roseata zonei arse (eritem), edem local, usturime si cresterea temperaturii locale (hipertermie).
aTŠ Gradul II adauga la semnele de mai sus prezenta culelor cu un continut limpede, de aspect sero-citrin, numite flictene.
aTŠ Gradul III prezinta simptome asemanatoare, mai accentuate, iar flictenele au un continut sangvinolent, tulbure.
aTŠ Gradul IV prezinta distrugeri ale tuturor straturilor pielii, carbonizandu-se chiar si musculatura sau sele.
Evident ca o arsura, cu cat este mai profunda, cu atat este de un grad mai ansat si avea o evolutie mai gra. Alaturi de semnele locale, evidente in orice arsura (cele descrise la gradele arsurilor), de cele mai multe ori apar si semne generale, care incep de la scaderea tensiunii arteriale, cresterea frecventei pulsului, tuse, putand merge pana la insuficienta respiratorie acuta, coma si chiar stop cardio-respirator.
Primul ajutor
Arsurile sunt tratate, indeosebi in mediul casnic, prin foarte multe metode nu numai nestiintifice si ineficiente, ci si periculoase pentru evolutia ulterioara a bolii. Masurile corecte care trebuie luate sunt simple si eficiente. Ele trebuie sa tina cont si de grija de a nu transforma saltorul in victima, prin lipsa de precautie.
a- Se opresc imediat gazul si curentul electric. Pacientul este scos de sub actiunea sursei de caldura, iar daca exista pericolul exploziei, este pus la adapost. Ferestrele vor fi deschise imediat, pentru ecuarea fumului.
a- Daca bolnavul este cuprins de flacari, fi invelit imediat intr-o patura, o plapuma sau o haina groasa, pentru a stinge focul. Din cauza panicii, este posibil ca accidentatul sa fuga. De aceea, el fi imobilizat. Nu este permisa stingerea flacarii prin rostogolire prin nisip sau pamant.
a- Zona arsa fi racita imediat cu jet de apa timp de cinci minute, bolnavul asezandu-se pe spate sau, daca acesta prezinta zone arse, pe zonele neafectate. Racirea trebuie limitata doar la zonele arse, existand riscul hipotermiei.
a- Pacientul fi dezbracat, cu exceptia hainelor aderente de zonele arse, dupa care zonele arse vor fi acoperite cu pansament steril, iar daca acesta nu este disponibil, cu un cearsaf curat.
a- Daca starea generala a bolnavului o cere, se institui imediat o perfuzie cu ser fiziologic sau solutie Ringer, se administreaza oxigen pe masca (la nevoie, intubatie oro-traheala) si calmante ale durerii (algocalmin, piafen sau, daca sunt disponibile, analgetice opiacee: mialgin, morfina).
a- Este absolut contraindicata aplicarea pe suprafata arsa a oricarui tratament local: creme, unguente, ulei, smantana, miere de albine etc. Acestea vor forma, prin uscare, o crusta sub care infectia se dezvolta cu usurinta.
O forma particulara de arsuri sunt arsurile chimice. Ele sunt produse de contactul tegumentelor sau al mucoaselor cu acizi, baze sau unele saruri minerale. Primul ajutor care se acorda in asemenea situatii incepe cu spalarea, timp indelungat, din abundenta, a zonei respective.
Racirea, in acest caz, limiteaza extinderea arsurii si permite dispersarea produsului. Anumite arsuri chimice necesita un tratament specific. in arsurile cu fosfor, leziunile se spala si se mentin umede, deoarece, la o temperatura de 34A° C, se pot aprinde spontan. in arsurile cu acid fluorhidric, leziunile se spala cu apa calduta si solutie de bicarbonat 2-3%.Imbibarea hainelor cu substanta chimica producatoare de arsura necesita dezbracarea rapida a bolnavului.
Dupa silizarea functiilor vitale (respiratie, activitate cardiaca), daca este nevoie (arsurile sunt extinse si profunde), bolnavul fi transportat la spital pentru continuarea tratamentului.
