Una dintre problemele actuale ale medicinei secolului nostru este cea a sindromului oboselii cronice, ca o noua forma de tulburare a polisistemului organismului, a carei cauza nu a fost acoperita nici din punctul de vedere al etiologiei, nici din punctul de vedere al patogenezei. Aceasta problema este cauza diverselor
somn asociate cu tulburari medicale/psihiatrice tulburarile de
somn asociate cu tulburari mentale" class="alin2">tulburari ale sanatatii fizice si intelectuale a oamenilor in societatea contemporana. Scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala, tulburarile psihosomatice, fenomenele de tulburare a personalitatii au nu numai consecinte de ordin medical pentru persoana bolnava, ci trezesc si reactia negativa a celor care o inconjoara pe aceasta.
Potrit prognozelor specialistilor, cresterea numarului si a intensitatii factorilor neprielnici din mediul inconjurator, cresterea ritmului de ata al omului contemporan, scaderea capacitatilor lui de aparare in itorul apropiat vor duce la cresterea frecventei aparitiei persoanelor suferinde de sindromul oboselii cronice.
Ce este sindromul oboselii cronice
Potrit definitiei National Institute of Health (SUA), sindromul oboselii cronice este o suferinta sistemica cu o dominare a disfunctiilor sistemului nervos central, in care oboseala este doar unul dintre simptome.
Medicul pune diagnosticul de sindrom al oboselii cronice atunci cind pacientul are urmatoarele caracteristici:
oboseala permanenta, inexplicabila sau recidivanta, timpul aparitiei careia poate fi determinat destul de exact; senzatia de oboseala nu este rezultatul unei tensiuni permanente fizice sau psihice; starea nu se imbunatateste considerabil dupa odihna obisnuita, ceea ce duce la scaderea capacitatii de munca, la scaderea actitatii profesionale, educative sau personale;
prezenta la pacient a patru sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos: scaderea memoriei de scurta durata (memorare) sau a capacitatii de a-si concentra atentia; inflamarea gitului (senzatia unei dureri, a unei
arsuri in git, raguseala);
ganglioni limfatici la git sau sub unii muschi care pot fi descoperiti printr-o simpla palpare (ganglionii se gasesc pe partea laterala a gitului sau in catatile submusculare si au dimensiunea unui bob de mazare);
dureri ale muschilor (o
durere care se muta, senzatia de apasare, senzatia de slabiciune a miinilor, picioarelor, muschilor spinarii);
artralgie, dureri foarte mari ale articulatiilor (senzatia de durere a articulatiilor fara a da semne de inroseala, umflaturi sau tulburari ale miscarilor);
somnul care nu iti da senzatia de odihna si recapatare a puterilor;
slabiciune, vlaguire dupa eforturi nesemnificative din punct de vedere fizic sau psihic, oboseala care dureaza mai mult de 24 de ore.
Daca, dupa ce v-ati testat cu ajutorul parametrilor dati mai sus, ati descoperit ca puteti suferi de sindromul oboselii cronice, trebuie sa mergeti la medic. Mai inainte de toate trebuie sa excludeti toate afectiunile care sint insotite de oboseala de lunga durata - afectiunile sistemice (reumatism,
tuberculoza pielii),
infectiile cronice, patologia glandei tiroide, afectiunile psihice.
Pentru bolnai de sindrom al oboselii cronice sint caracteristice de asemenea unele semne de oboseala intelectuala, cum ar fi greutatile intimpinate in cautarea rapida a cuntelor necesare in conversatie, imposibilitatea de a reproduce ceea ce tocmai au citit. Se observa de asemenea tulburari de vedere - imagini neclare, dureri ale ochilor, actiunea iritanta a luminii puternice. Pentru tulburarile din sfera psiho-emotionala sint caracteristice dispozitia proasta, enervarea, nelinistea, izbucnirea in lacrimi fara un motiv concret. Dintre simptomele somatice trebuie sa atragem atentia asupra ritmului cardiac (aritmie, tahicardie), durerilor de stomac,
constipatiei sau diareei, tulburarilor ciclului menstrual.
Care sint cauzele dezvoltarii acestei boli
Patogeneza sindromului oboselii cronice recunoaste ca baza a acestuia teoriile infectioasa, imunitara si neuroendocrinologica.
Cea mai apropiata de adevar si cea mai argumentata in acelasi timp este teoria psiho-neuroendocrinologica. Ca baza a acestei teorii patogeneza sindromului oboselii cronice ia conditia de tulburare a axei hipotalamo-hipofizare. Dupa cum se stie, hipotalamusul este o structura a creierului, prin care se realizeaza informatia care intra prin canalele senzoriale din mediul inconjurator si de asemenea informatia despre homeostaza (mediul interior al organismului). Hipotalamusul este un sistem polifunctional al autoreglarii si automatizarii proceselor neuroreglatorii, care se opun schimbarilor dinamice ale factorilor din mediul inconjurator si homeostaza. Hipotalamusul este legat cu adenohipofiza intr-un sistem unitar neuroendocrin, sensibil la schimbarile de natura exogenica si endogenica. Axa hipotalamo-hipofizara raspunde pentru imbunatatirea functionarii tuturor sistemelor organismului ca o rezistenta la factorii de stres de natura exogenica si endogenica si mentinerea balansului vegetativ.
Printre factorii care determina tulburari ale corelatiei hipotalamo-hipofizare se numara incarcaturile psiho-emotionale, situatiile de stres de lunga durata, schimbarile cronobiologice (dereglari ale regimului de munca si odihna, munca pe timp de noapte, schimbarile de fus orar in timpul zborurilor transoceanice). Acestor factori le putem adauga o situatie nefavorabila din punct de vedere ecologic, actiunea razelor electromagnetice si ionice, care sint continute in produsele alimentare si in mijloacele chimice naturale, chiar in medicamente. Acestia si alti factori care actioneaza prin intermediul unor sisteme senzoriale determina niste reactii de raspuns in sistemele superioare de reglare ale sistemului nervos central si chiar tulburari de natura hipotalamo-hipofizaro-endocrina (ale glandelor suprarenale, ale tiroidei), care duc la tulburari de natura meolica, imunitara, nervoasa si psihica (se caracterizeaza ca boli ale lipsei de adaptare).
Rolul important al tulburarilor sistemului nervos central in patogeneza sindromului oboselii cronice ca o boala a lipsei de adaptare este confirmat de datele despre frecventa cazurilor de boala in timpul unor catastrofe naturale (urmarile din punct de vedere medical ale uraganului Andrew), in timpul unor actiuni de razboi (sindromul veteranilor razboiului din Golful Persic), in timpul catastrofelor ecologice (catastrofa de la Cernobil). Este de remarcat si cresterea relativa a numarului suferinzilor de sindromul oboselii cronice in marile orase ale tarilor bine dezvoltate din punct de vedere intelectual, dar si in rindul reprezentantilor straturilor societatii care nu exceleaza din punct de vedere social si economic.
Cine sufera cel mai des de sindromul oboselii cronice
Potrit datelor oferite de statisticile medicale, intre 65 si 78 la suta dintre pacientii cu sindrom al oboselii cronice sint femeile aflate la rsta reproductiva (intre 18 si 50 de ani).
O asemenea statistica este conditionata de un mecanism foarte complex al reglarii neuroendocrinologice a homeostazei organismului feminin, in particular al reglarii hipotalamo-hipofizaro-gonadice, pentru care sint caracteristice ciclicitatea cronobiologica, legaturile inverse senzoriale si poliorganice. Fiind complicat prin constructia si legaturile sale functionale, complexul neuroendocrinologic al femeii este mai sensibil la schimbarile mediului inconjurator si ale homeostazei. Pentru confirmarea acestei idei se pot aduce urmatoarele exemple:
amenoreea din timpul razboiului, dezvoltarea sindromului hipotalamo-hipofizar in perioada de pubertate la fete ca urmare a unei tensiuni nervoase si psihice de lunga durata (starile de stres continuu la scoala sau in familie), a bolilor infectioase, a traumelor. Sindromul oboselii cronice printre femeile din SUA este raspindit in proportie de 0,8-2,5 la suta din numarul populatiei, in Italia - 0,28 la suta, iar in Australia - 0,04 la suta.
Cum se trateaza sindromul oboselii cronice
In zilele noastre exista citeva directii in tratarea sindromului oboselii cronice, dar cu toate acestea nici una dintre ele nu este determinata din punct de vedere patogenic si nici destul de eficace.
Pentru cresterea capacitatii de munca fizica si psihica, pentru inlaturarea oboselii, pentru revenirea starii de buna dispozitie, cea mai eficienta este folosirea unor antidepresive naturale. De exemplu, foarte indicat este decoctul de
sunatoare - un mijloc natural cunoscut inca din vechime pentru intarirea capacitatilor de aparare ale organismului.
Un moment important in terapia sindromului oboselii cronice este scaderea starii de stres care insoteste in mod permanent ritmul dezordonat al etii noastre. Pentru aceasta va ajuta preparatele care au la baza tranchilizatorii naturali.
Nici un fel de medicament insa nu poate inlocui o
alimentatie normala, echilibrata, adecvata eforturilor depuse si starii psihice si emotionale.
O mare insemnatate au folosirea factorilor naturali de tratare, exercitiile fizice, elementele de psihoterapie care alcatuiesc un tratament determinat din punct de vedere patogenic al acestei boli.
Pentru ca toate reactiile sistemelor de reglare neurovegetativ si neuroendocrin sint nespecifice (excitant nespecific - raspuns nespecific), si tratamentul indreptat catre resilirea echilibrului rupt trebuie sa se opuna factorilor negati cu actiune nespecifica.
Asemenea proprietati au factorii naturali de tratament care intra in arsenalul fizioterapiei si reabilitarii medicale.
Metodele fizioterapeutice sint naturale (tratamentul balneoclimateric) si artificiale (terapia cu raze laser, terapia cu lumina, hidroterapia) si au o serie de superioritati fata de terapia medicamentoasa. Ele nu produc alergii si boli de natura medicamentoasa, nu au efecte secundare, nu duc la dependenta de medicamente, sint asimilate usor de catre bolnav.
Baia - mai buna decit somnul
Cel mai bun tratament fizioterapeutic este intr-o statiune balneoclimaterica sau intr-un spital. In arsenalul metodelor recomandate intra ultrasunetele, electroanalgezia, diferite proceduri in apa. In conditii domestice va puteti organiza propria statiune balneoclimaterica. Mai inainte de toate un dus cu apa calda si rece in fiecare dimineata. Schimbarea regimului temperaturilor tonifica organismul, ii imbunatateste capacitatile de adaptare. Seara este recomandata o baie calda. Un efect uimitor are psihohidroterapia domestica. Iata reteta ei: la o baie cu apa calda (temperatura apei 25-30 de grade) trebuie sa adaugati 5 kilograme de sare obisnuita, grunjoasa si va cufundati dupa aceea in apele Marii Moarte (cine doreste altceva isi poate imagina orice). Stingeti lumina si odihniti-va intr-un intuneric si o liniste profunde 30-40 de minute. Este bine ca in acest timp sa ascultati un disc care sa aiba imprimate sunetele marii. Dupa cum s-a demonstrat prin experiment, cele 40 de minute ale unei asemenea proceduri cu actiune de recuperare sint egale cu sase ore de somn normal. Dintre celelalte metode fizioterapeutice trebuie sa amintim tratamentul cu raze ultraolete. Dupa cum au observat cercetatorii americani, scaderea lungimii zilei, scaderea actiunii razelor ultraolete ale soarelui coincid cu cresterea numarului de pacienti cu sindromul oboselii cronice. Soarele poate fi inlocuit cu solarul. Melanina prelucrata sub actiunea razelor ultraolete intensifica actitatea de secretie a substantelor active din punct de vedere biologic, a mediatorilor, creste nivelul hormonilor glandelor suprarenale in singe. Cu toate acestea, inainte de a merge la solar, trebuie sa consultati un medic care sa vada daca nu exista oarece contraindicatii pentru o asemenea procedura.
Unde se odihnesc suferinzii de sindromul oboselii cronice
De foarte mare insemnatate este reabilitarea bolnalor de sindromul oboselii cronice intr-o statiune, alegerea corecta a careia este deosebit de importanta pentru aceasta categorie de pacienti - de loc si anotimp depinde succesul tratamentului. Schimbarile de fus orar si de zone climaterice pot determina o agravare a procesului si pot duce la urmari de nedorit, pentru ca astfel de modificari drastice constituie un stres suplimentar pentru organismul care are nevoie de odihna. Procedeul de adaptare la un nou climat este insotit de o reorganizare a sistemelor neuroendocrinologic si imunitar. Schimbarile de temperatura, umiditate, lungime a zilelor, de actitate solara sint un puternic factor de stres. Daca un organism sanatos reactioneaza la asemenea schimbari prin reactii de adaptare, la un pacient cu sindromul oboselii cronice acest lucru conduce la o incarcatura suplimentara a sistemelor afectate si determina o crestere a disbalansului.
Dupa tratamentul intr-o statiune balneoclimaterica sau chiar acasa cea mai indicata este convalescenta intr-un sanatoriu dintr-o zona cu clima obisnuita. In mod favorabil actioneaza asupra celor care sufera de sindromul oboselii cronice climatul din Muntii Carpati.
In tratamentul care are loc intr-un sanatoriu bolnalor cu acest sindrom li se aplica tot arsenalul de factori naturali de terapie, care duc la scaderea stresului, la fortificarea sistemelor nervos si imunitar. Aceste metode sint: diverse proceduri in apa, bai de aer, exercitii fizice etc.
Deosebita atentie trebuie acordata folosirii terapiei cu radiu. Radiul continut in apele minerale ale unor statiuni este un izvor de raze alfa de mica intensitate. Radiul din apa care este folosita pentru baile bolnalor (hidromasaj, pneumohidromasaj) duce la stralucirea pielii datorita particulelor alfa, sub actiunea carora are loc radioliza apei si a albuminelor. Produsele radiolizei sint stimulatorii actiunii T-limfocitelor, stimuleaza secretia de citochinine si de substante active din punct de vedere biologic. La pacientii care au fost tratati cu aceasta terapie s-a observat o crestere a imunitatii, o scadere a fenomenului de fibromialgie (pina la disparitia bolii), normalizarea somnului si cresterea capacitatii de munca.
Caracterul cronic al procesului, absenta unor factori etiologici determinati si a unei teorii clare a patogenezei sindromului oboselii cronice necesita cautarea unor noi cai in tratarea acestei boli, cu folosirea atit a terapiei bazate pe medicamente, cit si pe metode naturale.
Numai grija permanenta pentru sanatatea proprie, un regim normal de lucru si de odihna, o alimentatie echilibrata si bogata din punct de vedere nutritiv si o atmosfera psiho-emotionala favorabila va ajuta sa va impotriti unei asemenea suferinte atit de grele, cum este sindromul oboselii cronice.
