Citeodata un singur copil este capabil sa-si aduca parintele la disperare. Dar daca sint doi, trei sau chiar mai multi? Ce atitudine trebuie sa aiba parintii cind copin raspund obraznic? Cum sa nu-si iasa din fire, atunci cind cei mici nu mai contenesc cu poznele si se incaiera?
Desigur, ar fi mult mai simplu sa le tragem citeva palme, sa strigam la ei, sa-i urechem si sa-i pedepsim drastic, pentru a ne impune vointa. Dar oare copin vor veni in bratele unei mame care ii cearta intruna, striga si-i plesneste la tot pasul? Sau se vor instraina de ea?
Copilul si propria-i judecata
Este deosebit de important ca un copil sa inteleaga cu propria-i judecata ce este bine si ce nu, de ce nu trebuie sa recurgem mereu la forta, la duritati, ci sa discutam unii cu altii, sa stingem conflictele inainte de a le declansa. Copilul trebuie sa invete de mic sa ii lase si pe ceilalti sa traiasca - toti vor ca si el sa aiba o ata proprie. Intelepciunea populara ne invata ce tie nu-ti place altuia nu-i face.
Intr-o buna zi doua surori se certau pentru o coarda. Desigur, mama lor ar fi putut sa le certe, sa le ia coarda si sa le pedepseasca. Ea insa a avut o idee mult mai buna: a transformat cearta fetelor intr-o competitie, astfel incit cea mai puternica sa cistige coarda si sa sara prima, cealalta fiind urmatoarea la rind. Si, dupa ce s-au intrecut in tragerea corzii incolo si incoace, fetitele au obosit si au abandonat amindoua coarda fara sa si-o mai dispute.
Lacrimile copiilor e bine sa ne impresioneze
Cind un copil plinge mama trebuie sa lase totul si sa alerge, sa vada ce s-a intimplat. Oricit de mare ar fi necazul sau durerea copilului, daca mama alearga sa vada ce-i cu el sa-l linisteasca, necazul sau durerea va trece imediat. Linga mama cu mingiierile ei vor seca si lacrimile, va trece si durerea. Caldura mingiietoare si vorbele mamei sint leacul care opreste plinsul oricarui copil.
De multe ori parintii nu-si alina copin care pling, ci ii cearta si ii fac de ris, ca sint prea mari ca sa mai plinga. Mai mult, de multe ori copin sint certati, amenintati si chiar batuti ca sa nu mai plinga degeaba.
Aceasta este insa cea mai mare greseala a parintilor: daca nu le este mila de copilul ce varsa lacrimi amare, vor provoca o duritate si asprime sufleteasca, astfel incit copilul va creste si va deveni indiferent in fata lacrimilor altuia. Si in primul rind vor fi insensibili la plinsul batrinei lor mame.
Si copin au rani sufletesti
Cind cineva este ranit si merge la medic, desigur este binevenit ajutorul acestuia, care il panseaza si ii da medicamentele necesare pentru a alina durerea si a aduce ndecarea.
La fel, cind copilul ne in fuga la mama sau tata, plingind si cautind alinare, el are o rana - fizica sau sufleteasca - si cauta ajutorul parintilor.
Mama - dar si tata - trebuie sa fie un parinte bun, blind si intelegator. Bunatatea parinteasca este in primul rind absenta rautatii si furiei in tratament aplicat copiilor. Chiar daca trecem printr-o perioada grea - dar cind au lipsit oare greutatile?! - copin trebuie inconjurati cu dragoste, caldura si blindete. Iar mai tirziu, blindetea si dragostea primita de la parinti se vor intoarce catre ei din partea copiilor pe care i-au crescut cum se cune.
