In fiecare an, in lume, 2 milioane de fete sufera mutilarea organelor lor genitale. Dar de acum 25 de ani, milioane de femei africane se lupta pentru ca acest teribil obicei sa inceteze.
Toti cei care impart dreptatea fara a avea dreptul sa o faca au o cutie secreta, o tactica care face ca adversarul sa dispara intr-un timp relativ scurt. Cutia secreta a lui Khady Koïta, o draguta maliena cu
parul scurt, este o caseta deo depozitata pe cea mai inalta etajera a bibliotecii. Nu voi pri alaturi de voi, ne prene ea tinind in mina telecomanda unui magnetoscop. Strigati-ma daca va simtiti rau.
Si Khady inchide usa. Haideti cei cu singe rece, filmul incepe!
In Science et Vie, Sophie Coisne semneaza un material interesant despre excizia femeilor, mai ales a africanelor. Semnatara articolului aduna opinii diverse asupra subiectului; ea prezinta deopotriva si alte obiceiuri legate de aceasa operatie, precum si motivatia ei la diferite triburi. Oferim cititorilor nostri aceste informatii relevante despre anumite obiceiuri care pot afecta sanatatea umana, in contextul in care si la noi, in Romania, mai exista inca practici (si, fireste, practicanti) ale unor metode absolut primitive si neigienice care afecteaza sanatatea celui supus acestora. Un singur exemplu care, recent, a facut lva pe micul ecran este acela al taiatului sub limba.
Cum se face operatia
Actiunea se petrece in Nigeria. Un grup de femei si de barbati s-au reunit in jurul unei fetite de aproape 3 ani. Goala-pusca, cu ochii si bustul pictate in negru, ea este alungita pe pamint. In fata ei, un barbat cu o tunica colorata ascute o unealta cu care va face operatia pe o piatra. Dupa aceea, isi spala miinile si obiectul intr-un bol cu apa, apoi ii indeparteaza gambele fetitei si ii taie clitorisul (parte a organelor genitale feminine care seamana cu un mic penis). Micuta se zbate, urla de durere: nu a fost anesteziata. Barbatul curata singele care se scurge din rana, ascute din nou obiectul. Si incepe sa taie a doua parte a organului sexual al fetei: labiile sale mici.
Stop. Nu mai exista curajul de a pri pina la capat caseta. Fetita a indurat calvarul pina la capat. Caci nu sintem la cinema! In fiecare an, 2 milioane de fete sint excizate, altfel spus: partea exterioara a organelor lor genitale le este mutilata. In lume, 130 de milioane de femei sufera o astfel de soarta, explica Isabelle Gillette-Faye, expert-consultant asupra practicilor traditionale nefaste, din cadrul UNICEF. Pentru 15 la suta dintre ele, operatia este mult mai dificila decit cea aratata pe caseta. O data ce clitorisul si labiile mici sint scoase, labiile mari sint taiate, iar fisiile de carne sint apropiate si cusute impreuna. Citeva luni mai tirziu, organele genitale nu vor fi decit o mare cicatrice tare, ca de carton, strapunsa de o mica gaura care lasa sa treaca
urina si singele. Deschiderea este atit de strimta ca nu permite raporturi sexuale. Cicatricea va trebui deci desfacuta in momentul casatoriei si va fi largita de nastere. Acest tip de mutilare se practica in Sudan, Somalia si in Egipt.
Khady Koïta baga capul prin intredeschiderea usii. Ea arata spre magnetoscop. Gata?, ne intreaba ea zimbind cu compasiune. Ultima data cind am aratat aceasta caseta, i-am aratat-o unui tata care locuia in Franta. Cum excizia in aceasta tara este interzisa, vroia sa-si trimita cele patru fiice sa fie excizate in Africa. Cea mai mare avea 12 sau 13 ani. A renuntat dupa ce a vazut aceasta inregistrare.
Nu se practica anestezia
Khady utilizeaza aceste imagini-soc, pentru ca ea apartine Grupului de femei pentru abolirea mutatiilor sexuale (GAMS). Din 1982, aceasta asociatie franceza lupta pentru ca familiile africane sa inceteze sa-si excizeze fetele. Caci de la durerea produsa in timpul operatiei, consecintele exciziei asupra sanatatii femeilor sint uneori deplorabile. Practicata fara anestezie si cu ajutorul instrumentelor nonsterilizate (cutite, cioburi de sticla, lame de brici), excizia se complica citeodata cu
hemoragii si infectii care pot avea ca efect sterilitatea. atunci cind nu este mortala. Datorita indepartarii unei mari parti a aparatului genital de catre excizor, sau mai nou de catre excizoare, fata risca sa nu simta prea multa placere cind va face dragoste ajunsa la rsta adulta. Tatii isi imagineaza ca indepartind clitorisul fetelor lor, le taie o bucatica de piele fara importanta, explica Khady. De fapt, este ca si cum i-am taia unui barbat penisul.
Asta este obiceiul la noi, toate femeile sint excizate
De ce anumite etnii, populatii intregi continua sa practice o astfel de operatie?
Asta este obiceiul la noi, toate femeile sint excizate, a raspuns o africana din Franta, in legatura cu procesul, la inceputul anilor'80. Aceasta femeie, care si-a excizat fetita la rsta de citeva saptamini, gindea in esenta: Daca nu as fi urmat obiceiul in cazul fiicei mele, nu as fi putut sa o casatoresc cu un barbat de la noi. Dar, de fapt, ea nu cunostea semnificatia acestui obicei care o va aduce in fata tribunalului.
Toate traditiile au un sens, de fapt. Cea mai parte dintre noi, de exemplu, ignora faptul de ce ne aranjam cite un brad in case in luna decembrie. Ceea ce nu ne impiedica sa nu continuam sa perpetuam obiceiul, caci face parte din cultura noastra, in acelasi mod ca limba sau retetele culinare.
Motivele practicii variaza de la o etnie la alta
In ceea ce priveste excizia, motivele practicii variaza de la o etnie (grup de persoane care vorbesc aceeasi limba si care au aceeasi cultura) la alta. Anumite grupuri indeparteaza clitorisul din motive pe care le cred practice, dar ele nu sint altceva decit simple superstitii: acest mic organ poate, dupa parerea lor, sa otraveasca copilul in timpul
nasterii sau sa impiedice relatia sexuala.
Dar pentru multe alte etnii, excizia nu are motive practice. Este vorba despre un act simbolic. Istoria fiecaruia dintre noi este punctata de acest tip de evenimente. Daca, de exemplu, ardem tot ceea ce a apartinut ex-prietenului/prietenei, nu o facem pentru a ne incalzi fizic, ci pentru ca acest act inseamna ca povestea noastra de dragoste s-a sfirsit definitiv. In soninke, dialectul unei etnii care traieste in Mali, Senegal, Mauritania, a exciza o fata se numeste a-i da dreptul la rugaciune. Aceasta operatie permite purificarea fetei. La bambaras, o alta etnie din Mali, excizia este ultima etapa a unei tinere fete inainte de casatorie. Taindu-i o bucata din corp, adolescenta se rupe de familia sa, se distanteaza de copilarie. Dene femeie. Acest obicei a fost mult timp prezentat ca fiind cea mai importanta ceremonie din ata adolescentei. Dupa asta, am vazut ca era o diferenta intre fetele care nu erau excizate si mine, isi aminteste o nigeriana in rsta acum de 45 de ani. Tinerii mi se adresau ca unei femei.
Cultura nu are nimic comun cu excizia
Daca excizia are un rol atit de important in cultura a numeroase etnii, atunci avem dreptul sa o combatem?
Cultura nu are nimic de-a face!, raspunde Thérèse Locoh, directoarea de cercetari a Institutului National de Studii Demografice (Paris). Toate culturile evolueaza. Si toate obiceiurile nu sint bune. Fetitele care mor datorita hemoragiilor, adolescentele excizate olent, femeile private de o sexualitate demna de acest nume. sint atitea motive de interzicere a exciziei.
Daca acest obicei era practicat de un medic intr-o sala de operatie sterila si sub anestezie, etind
infectiile si durerea, am fi putut spune ca acest obicei este accepil. Nu, medicina nu are rolul de a mutila indizii!, raspund in cor GAMS si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). Si apoi, trebuie pastrata o traditie care, prin faptul ca a devenit periculoasa, si-a pierdut intelesul? De acum citeva decenii, fetele se asaza sub cutit (asa cum se spune in limba bambara) din ce in ce mai tinere. Pentru copil, excizia nu inseamna trecerea simbolica de la adolescenta la lumea adulta. Ea nu reprezinta decit o
durere groaznica.
O metoda de a controla sexualitatea femeilor
Este, de asemenea, o metoda de a controla sexualitatea femeilor, adauga Khady Koïta. De fapt, cosind aproape de tot deschizatura vaginului, operatia permite asigurarea rginitatii fetei in momentul casatoriei. Excizia insensibilizeaza mult organele genitale. Astfel, femeia simte mai putina placere cind face dragoste, iar sentimentele de a-si insela sotul si de a aduce mariajului copii din legaturi extraconjugale sint mai putine. Acestea sint strategia si gindurile ascunse masculine referitoare la excizia femeilor.
Multe africane si-au dat seama si se revolta de acum inainte impotriva acestei practici. Nu este usor sa lupti contra unui obicei fixat de mii de ani! Pentru ca mentalitatile s-au schimbat, anumite asociatii africane trebuie sa lupte pe mai multe terenuri. La inceput cu excizoarele, care au in miini milioane de fetite. Li se vorbeste mult timp despre durerea pe care o provoaca, despre durerea pe care au simtit-o ele insele in ziua in care au fost excizate. Apoi, sint invatate o noua meserie, explica Khady Koïta.
Inlocuirea exciziei cu o ceremonie
Anumite sate pot intimpina dificultati in a abandona excizia, datorita simbolului pe care il reprezinta. Ideea este de inlocuire a acestei ceremonii cu alta, mai putin dureroasa, explica Thérèse Locoh. In acest mod, la Burkina Fasso, anumite asociatii contra mutilarilor sexuale au propus sa fie pastrata ceremonia ce urmeaza exciziei, dar aceasta din urma sa fie inlocuita cu o operatie minima, realizata cu obiecte din lemn. Astfel ritualul si simbolul persista fara ca femeile sa sufere o operatie atit de ingrozitoare.
Ramine totusi de facut ca parintii sa fie connsi sa se rupa de traditie, fie ca se intimpla in Africa, fie in comunitatile de imigranti din Europa, in Australia sau in Statele Unite.
Ii vom sensibiliza vorbindu-le despre sanatatea fetelor lor. In Africa, cind un deces surne unei excizii se crede ca s-a produs din cauza implicarii unei vrajitoare, si nu din cauza faptului ca operatia a decurs prost. Noi resilim adevarul. Si cind acest argument nu ajunge, Kadhy scoate caseta: Majoritatea familiilor nu rezista. Si traditia pierde teren in mod lent.
Alte obiceiuri legate de acest subiect:
. tinerele destinate exciziei sint unse cu
argila si creta de catre femeile din familiile lor;
. dupa GAMS, mai mult de 120 de milioane de femei si de fetite sint excizate doar pe continentul african, ceea ce corespunde mortii populatiei feminine. Dintre cele 28 de tari care folosesc acest obicei, 15 au declarat aceasta practica ilegala. In afara de Africa, excizia se practica in Indonezia, Pakistan si in India. In Franta, mai multe zeci de milioane de fetite de origine africana au fost crutate de excizie;
. in fiecare zi grupurile celor care vor fi excizate parcurg imprejurimile satului fluierind, cintind si dansind. Excizia fetelor (si circumcizia baietilor) este pentru sabiny ocazia celei mai mari petreceri bianuale a lor.
. obiceiul cere ca tinara care va fi excizata sa nu plinga si sa nu strige de durere;
. imediat dupa operatie, fata excizata trece pe sub lanci incrucisate, simbol al admiterii sale la demnitate feminina. Ea va primi numeroase cadouri si se va retrage apoi intr-un spatiu, asteptind cicatrizarea;
. dupa ceremonie, barbatii beau komek,
berea maisilor locali. De citiva ani, sabiny-i par sa respinga programele puse in practica de autoritati, referitoare la eliminarea exciziei;
. sarbatoarea si ritualul seamana la sabiny. De unde ideea de conservare a celor doua eliminind doar mutilarea, inlocuita cu un gest simbolic. O idee care nu a avut nici un inceput in printa realizarii;
. un exemplu al efectelor daunatoare ale exciziei este o femeie care nu mai poate sa-si foloseasca picioarele dupa o asemenea operatie. Mortalitatea femeilor si a bebelusilor sabiny este cea mai ridicata in Uganda.
