Unii bebelusi au calitati de ndecatori
Adesea se spune ca
nastere si nasterea la domiciliu" class="alin2">nasterea unui copil consolideaza relatia de cuplu, dar exista si cazuri in care copilul ii indeparteaza pe membrii cuplului unul de celalalt. Mai nou, bebelusii au calitati de ndecatori. Medicina moderna a recurs la o tehnica prin care un bebelus poate fi salvarea fratelui sau a surorii sale, afectati de o maladie genetica.
Celule prelevate pentru fratele sau
In nordul Angliei, la Sheffield, s-a nascut Jason, un bebelus diferit de ceilalti, pentru ca el a fost conceput cu scopul de a-i se preleva celule si de a-i le transta fratelui sau, Charlie, in rsta de 4 ani, care suferea de o varianta foarte rara de anemie, denumita Diamond Blackfand. Fara o astfel de operatie, Charlie putea sa moara inainte sa implineasca rsta de 30 de ani, dupa cunostintele medicale actuale, si doar un astfel de transt de la fratele sau ii putea asigura o mai mare speranta de ata, de unde rezulta si numele de bebelus-medicament.
La Chicago - primul bebelus-medicament
Parintii, Michelle si Jayson Whitaker, au optat pentru fecundarea in tro, dupa un diagnostic preimtator al embrionilor, pentru a se asigura ca sistemul genetic al bebelusului, James, va fi acelasi sau compatibil cu cel al fratelui sau, Charlie. Procedura diagnosticului preimtator si selectia embrionilor erau interzise in Anglia, astfel incit sotii Whitaker au apelat la Reproductive Genetics Institute din Chicago, care crease primul bebelus-medicament in 2000.
Reusita nu era chiar sigura
Din punct de vedere medical nu exista siguranta de suta la suta, in ciuda diagnosticului preimtator, ca celulele lui James sa fie perfect compatibile cu cele ale fratelui sau. Exista, de asemenea, si riscul ca James sa sufere de aceeasi boala ca si Charlie, recunosc medicii. Sotii Whitaker au avut un al doilea copil in 2001, o fetita, Emily, fara sa recurga la diagnosticul preimtator si la selectia de embrioni, dar celulele sale nu erau compatibile cu cele ale fratelui sau mai mare. Autoritatea Britanica de Embriologie accepta selectia de embrioni cind aceasta are ca scop etarea
nasterii unui copil cu o boala genetica. Dar ea refuza aceasta tehnica daca noul bebelus este conceput doar ca bebelus-medicament, adica pentru a ndeca un alt copil deja nascut. Un alt cuplu britanic a obtinut dreptul de a recurge la diagnosticul preimtator si la selectia de embrioni, maladia primului lor copil, in rsta de 4 ani, fiind ereditara. Diagnosticul preimtator permitind in acest caz asigurarea ca itorul copil nu nu va suferi de aceeasi maladie ca fratele sau si de a selectiona un embrion compatibil pentru un eventual transt. In aceasta situatie, Autoritatea Britanica de Embriologie si-a dat acordul.
Despre diagnosticul preimtator
Diagnosticul preimtator este un examen genetic realizat pe un embrion uman obtinut prin fecundare in tro. El se practica la inceputul dezvoltarii embrionului, atunci cind acesta nu are decit trei zile de existenta si nu este constituit decit din 6-l0 celule. Dintre acestea, una sau doua celule sint atunci prelevate si analizate pentru a se determina daca ele sint purtatoare ale bolii cercetate.
Fertilizarea in tro permite obtinerea a mai mult de un embrion (intre sase si opt, in cele mai bune cazuri), deci, mai multi embrioni sint analizati. Doar cei care nu sint purtatori ai maladiei sint transferati in
uterul pacientei (in general de la unu la trei).
Diagnosticul preimtator este recomandat cuplurilor care risca sa transmita o maladie genetica grava itorului lor copil. Avantajul diagnosticului preimtator permite aflarea rezultatului genetic inainte de sarcina. Cel mai adesea, el este cerut de cupluri care au trecut prin mai multe intreruperi de sarcina.
In Franta, de exemplu, diagnosticul preimtator nu este autorizat decit in situatii speciale, adica atunci cind un medic a trebuit sa testeze un cuplu care vroia sa stie daca exista o puternica probabilitate ca itoarea mama sa dea nastere unui copil care sa fie afectat de o boala genetica recunoscuta ca incurabila in momentul diagnosticarii.
Diagnosticul preimtator ridica probleme etice
Diagnosticul preimtator ridica numeroase probleme etice serioase, caci practicat fara restrictii, el permite alegerea sexului copilului din motive de preferinta sau alegerea unui embrion cu sistemul imunitar compatibil cu acela al fratelui sau al surorii mai mari care sufera de
leucemie si care necesita o grefa. Diagnostice preimtatoare au fost deja realizate din aceste doua motive in tari anglo-saxone. De asemenea, ele pot depista afectiunile grave care se declanseaza la rsta adulta, precum maladia Steinert sau Huntington. In textele legilor frantuzesti sint incadrate strict indicatiile diagnosticului preimtator: diagnosticul prind sexul nu este autorizat decit pentru a depista bolile genetice care surn pe categorii de sexe (de exemplu, cele care afecteaza doar barbatii) si doar bolile cu o gratate particulara, recunoscute ca fiind incurabile in momentul diagnosticarii pot fi depistate in acest fel.
Tarile care practica diagnosticul preimtator
Diagnosticul preimtator nu este practicat decit in centre certificate. El se practica in 17 centre din 11 tari (Anglia, Australia, Belgia, Canada, Columbia, Spania, Statele Unite, Franta, Olanda, Israel si Suedia). Diagnosticul permite determinarea sexului pentru a elimina embrionii de sex masculin care prezinta riscuri, putind fi purtatori ai unei maladii legate de cromozomul X.
