Diminuarea miscarii naturale si spontane
Evolutia tehnico-stiintifica in societatea contemporana, pe linga aspectele poziti legate de productie, are si un mare inconnient: eliminarea efortului fizic si inlocuirea lui cu solicitarea neuropsihica. Pe masura ce stresul, sedentarismul junil se manifesta tot mai evident in viata cotidiana, mai multi oameni inteleg ca este necesara interntia activa a adultilor pentru asigurarea optimului de miscare a copiilor. Mediul si modul de viata actual au condus treptat la diminuarea miscarii naturale si spontane, copilul traind o buna parte din timp inchis in camere mici, lipsit de spatii corespunzatoare de joaca si plimbare. Se nasc primele generatii de copii ai caror parinti au dus o viata sedentara; o mama a carei rezistenta este scazuta are sanse crescute de a da
nastere unui copil lipsit de vigoare. In acest caz se recomanda chiar de la primele luni de viata ca miscarea sa reprezinte un important factor fortifiant.
Dirsitatea exercitiilor fizice este foarte mare - de la miscarile naturale de baza: mers, alergare, sarituri, aruncare, prindere, tirire, catarare etc. - la cele tehnice sau aplicati, cum sint: inotul, schiul, mersul pe bicicleta etc.
Gimnastica in cursul primei copilarii
Notiunea de gimastica a primei copilarii, cunoscuta sub denumirea de
gimnastica sugarului, presupune o gama larga de manevre, tehnici, procedee si pozitionari ce pot influenta statica si dinamica corecta, care contribuie la formarea deprinderilor, la dezvoltarea armonioasa, dar si la calirea organismului si intarirea sanatatii. Forma si continutul exercitiilor trebuie adaptate in functie de virsta, grad de dezvoltare si alte caracteristici. Trebuie sa se tina seama ca la copilul mic, desi musculatura este formata in totalitate ea este redusa cantitativ si calitativ, ligamentele articulare sint fragile si abia schitate, miscarile lente si imprecise, muschiul oboseste repede. Tocmai de aceea se impune respectarea citorva reguli si anume:
Reguli generale
Majoritatea specialistilor recomanda ca programul sistematic de exercitii fizice sa inceapa in jurul virstei de 4 luni. Exercitiile constau in miscari simple, naturale, aplicate cu regularitate la aceleasi ore inainte de baie si de masa. La inceput durata sedintei este de 4-5 minute, ajungindu-se treptat pina la 10-l5 minute. Pozitiile de lucru trebuie sa fie cit mai naturale, adecvate activitatilor, astfel incit copilul sa nu fie obligat sa stea in pozitii care nu ii fac placere. Masajul ar trebui sa fie adjuvant de baza.
Reguli de executare
Toate exercitiile se vor efectua incet, linistit, evitind miscarile bruste. Apucarea segmentului sa confere siguranta si libertate de miscare in articulatii. Exercitiile sa fie insotite de vocea calda si afectuoasa din partea celui care se ocupa de copil, sa-i vorbeasca in permanenta si chiar sa foloseasca o
muzica adecvata.
Cerinte igienice
Masa si patura pe care se desfasoara exercitiile sa fie curate, comode, sa permita pozitionari si miscari corecte; cerintele igienice fiind obligatorii si din partea adultului (miinile si echipamentul). Temperatura camerei trebuie sa fie adecvata si constanta. Vara sa se lucreze in aer liber, intr-un loc cu umbra, ferit de curent.
Toate exercitiile facute cu copilul trebuie sa fie insotite de rbalizarea adultului cu glas domol si ton afectuos, de exemplu: , e un inel. Uita-te! Bravo! L-ai vazut! Copilul e mingiiat, i se zimbeste. Sau: Uite jucaria! Ia-o! Hai, ia-o! Prinde-o cu mina! etc.
Perioada 4-5 luni
1. Copilul se afla culcat pe spate, in patut, iar adultul lateral fata de el in asa fel incit sa fie vazut bine, urmarind sa obtina unele reactii: zimbet, gesturi, vorbindu-i permanent.
2. Din aceeasi pozitie sau sezind intre perne, trebuie stimulat sa urmareasca cu privirea un obiect (inel) rosu pe care adultul il deplaseaza lateral, rtical, apoi circular.
3. Din aceeasi pozitie, intinderea bratelor lent si simetric lateral.
4. Din aceeasi pozitie, se fac cu picioarele miscari de indoire, renire, rotatie.
5. Din culcat pe spate, copilul este ridicat de adult, prin aplicarea miinilor sub omoplati apropiindu-l de el, picioarele copilului avind punct de sprijin pe adult.
6. Copilul culcat pe pat este ajutat sa se rostogoleasca pe o parte si pe alta.
7. Din aceeasi pozitie, adultul ii ridica progresiv membrele inferioare fara sa-i desprinda umerii si capul de pe suprafata de sprijin.
8. Adultul plasat in fata copilului, cu bratele intinse, ii intinde degetul mare, tragindu-l spre pozitia sezind si stimulindu-l sa vina spre el.
Perioada 6-7 luni
1. Copilul, asezat pe scaunel si stimulat rbal, este determinat sa schiteze o miscare de indoire a trunchiului, prin chemarea lui pe nume de catre adult.
2. Din aceeasi pozitie, copilului i se ofera diferite obiecte-stimul, din ce in ce mai mici, care se afla in mina adultului si pe care copilul trebuie sa le apuce cu minutele.
3. Copilul culcat pe spate, iar adultul lateral fata de el, se duc bratele sus, cu cresterea treptata a amplitudinii.
4. Copilul culcat pe spate, ridicarea membrelor inferioare atit cit sa formeze un unghi de 90 de grade cu trunchiul pe abdomen.
5. Stimularea intoarcerii din culcat pe burta in culcat pe spate, prin prezentarea unei jucarii care ii atrage privirea copilului, apoi mina si restul corpului.
6. Copilul culcat pe spate este stimulat rbal sa prinda doua degete de la fiecare mina, pe care i le intinde adultul, ajutindu-l astfel sa se ridice in sezind.
7. Copilului din sezind cu picioarele intinse si cu o sustinere din lateral i se ofera obiecte-stimul pentru a le atinge, stimulindu-l sa se intinda.
8. Articulatia gleznei este stimulata opunindu-i o usoara rezistenta cu palmele aplicate pe talpi.
Perioada 8-9 luni
1. Gesturile si actiunile copilului sint solicitate cu cuvinte simple si precise: asaza-te, cauta jucaria, tine, da-mi mina, favorizindu-i astfel identificarea actelor cerute, partile corpului implicate si participarea activa la program.
2. Pentru stimularea prin contactul rbal se recomanda utilizarea formelor cunoscute si gesturilor de imitatie: bravo, pa, diferite mimici (tusit, plescait, suflat), acoperirea si descoperirea anumitor parti ale corpului: uite mina, urechea, nasul, gura etc. Pentru stimularea orientarii in spatiu i se poate cere sa se uite in diferite directii: uite sus, jos.
3. Copilul este solicitat sa se aseze pe un scaunel cu ajutorul unei singure miini a adultului.
4. Copilul este solicitat sa se tirasca pentru a inainta spre un anumit punct.
5. Copilul este invatat sa treaca din pozitia in patru labe in pozitia pe genunchi.
6. Copilul din pozitia sezind, sa atinga mina sau degetul adultului cu piciorul, stimulind rbal miscarile piciorului.
7. Copilul este solicitat sa loasca mingea, sa o impinga, sa o urmeze in deplasari, fiind sustinut de solduri si avind miinile libere.
8. Din stind in picioare, fiind sustinut de adult, se executa miscari usoare de balans inainte-inapoi-lateral, cu deplasarea centrului de greutate de pe un picior pe altul.
9. Incercarea insusirii unor notiuni ca: ia loc, pune jucaria, pune in cutie, da mina.
Perioada 10-l5 luni
1. Copilul trebuie sa recunoasca deja cuvintele auzite sau sa-si adapteze cuvintele noi la situatiile noi.
2. Pentru silirea contactului cu copilul se pot utiliza ca teme cintece si denumirea partilor corpului.
3. Exercitii de suflat asupra unui obiect mobil.
4. Strigarea copilului folosind numele lui, i se va cere sa se aseze jos si sa se joace cu mingea, aceasta putind fi transmisa de la copil la adult.
5. Copilul este solicitat pentru a recupera jucariile de pe jos si pentru a le depozita intr-un recipient.
6. Pentru insusirea mersului se recomanda urmatoarele exercitii:
mers tinut de ambele miini, urmarindu-se o minge;
stind, tinut de solduri, leganare pe loc;
mers singur, impingind un carucior sau un uret;
7. Stimularea copilului sa caute un obiect ascuns.
8. Insirarea pe brat sau pe gamba a unor margele, apoi scoaterea lor si punerea din nou. Exercitiul se poate repeta cu punerea margelelor pe cap.
9. Reproducerea sub forma de joc a gesturilor de imbracare si dezbracare.
Gimnastica pentru copin cu virsta cuprinsa intre 3 si 10 ani
In exercitiile de mers si alergare este bine sa se utilizeze o gama variata de exercitii desfasurate pe soluri si suprafete diferite, precum: iarba, nisip, pamint. De cite ori locul si timpul permit lasati copin cu picioarele goale (descaltati). Se recomanda ca pina la virsta de 3-4 ani sa nu se abuzeze de sarituri si sa se evite inaltimile si adincimile prea mari. Pentru sarituri este bine sa se utilizeze suprafete elastice, asa cum sint saltelele, buretii s.a. Atunci cind se executa anumite exercitii, dati-le copiilor un model sau o tema: iepuras, vrabiuta, minge, pitic etc. La exercitiile de prindere si aruncare foarte importanta este forma, duritatea, marimea si greutatea obiectelor, care trebuie sa fie accesibile virstei si sa evite orice posibilitate de accidentare. Obiectele trebuie sa fie cit mai variate: mingi, discuri, cercuri. Este recomandata utilizarea ambelor miini atunci cind prind, arunca sau rostogolesc obiectele in situatii diferite. Exercitiile trebuie adaptate virstei si posibilitatilor copiilor si, in acelasi timp, momentele de gimnastica nu trebuie sa devina rigide, monotone, deoarece acest lucru va fi o corvoada pentru copii. Inotul, mersul pe bicicleta, patine, schiuri pot completa fericit orice program daca posibilitatile materiale permit acest lucru.
Complexe de miscari
I 1. Mers usor; mers vioi accelerind ritmul.
2. Alergare usoara.
3. Rotari de brate in ambele sensuri.
4. Mirosim floarea: ducerea bratelor lateral cu inspiratie; suieram, coborirea bratelor pe linga trunchi cu expiratie.
5. Mingea sare: stind cu miinile pe solduri, sarituri pe loc.
6. Mersul ursului: mers pe patru labe.
7. Bate vintul: stind cu bratele intinse sus, miscari de indoire laterala ale trunchiului.
8. Barcuta: culcat pe spate, cuprinderea genunchilor cu miinile si renire.
9. Cine poate mai sus: culcat pe spate, cu bratele linga trunchi, ridicarea unui picior la rticala si renire (se executa cu ambele picioare).
10. Bicicleta: culcat pe spate, pedalare cu picioarele ca la mersul pe bicicleta.
11. Butoiasul: culcat pe spate, cu bratele intinse sus, rostogolire spre dreapta si spre stinga, alternativ.
12. Mers cu cintec.
13. Mers linistitor cu respiratii ample.
II 1. Mers usor; mers vioi pina la trecerea in alergare usoara.
2. Mers ca barza, cu ridicarea alternativa a genunchiului la piept.
3. Mers ca pisica, pe virfuri, fara zgomot.
4. Din stind, ducerea cercului sus si renire.
5. Stind cu picioarele departate, ridicarea bratelor prin lateral sus, doua batai din palme deasupra capului, apoi aplecarea trunchiului inainte cu doua batai de palme inainte si renire.
6. Umflam balonul: stind, ducerea bratelor lateral cu inspiratie, apoi se asaza miinile la gura pilnie, suflam in balonas, expiratie.
7. Pase cu mingea intre adult si copil.
8. Ne odihnim: culcat pe spate cu miinile sub cap.
9. Mers cu cintec.
Jocul - o forma de exprimare esentiala
La virsta copilariei, jocul reprezinta o forma de exprimare esentiala in majoritatea activitatilor. Jocul reprezinta o uriasa dirsitate de moduri de actiune, de manifestare si de concepte. Se joaca o mare parte a lumii animale - de la fluturi pina la pasari - si pe masura ce inaintam pe scara evolutiei jocul capata un caracter mult mai complex. La om, sub o forma sau alta, jocul este prezent la orice virsta, stare sociala, nil de cultura, loc sau epoca. Prin joc, copilul se pregateste si se adapteaza la viata, exploreaza lumea, isi foloseste corpul, mina si mintea, intilneste relatii de colaborare sau parteneriat sau, din contra, de lupta si confruntare, fata de ceilalti. Jocul este un mecanism care combina miscarea cu gindirea, imaginatia si afectivitatea. Sa nu uitam insa esentialul: copilul se joaca pentru bucuria de a se juca; el invata si se dezvolta natural de la un stadiu la altul prin joc. Totusi, rolul adultului este hotaritor, el trebuind sa intervina pe mai multe uri, de la alegerea si amenajarea spatiului de joaca, a jucariilor si a materialelor, pina la alegerea, sprijinirea si coordonarea jocului, evident, incurajindu-l, ajutindu-l, stimulindu-l in orice moment. Intelegind si urmarind jocurile copiilor, observam ca fiecare etapa de dezvoltare isi are specificul sau in care putem distinge citeva stadii.
Jocul de functii favorizeaza dezvoltarea simturilor
Pina la un an si jumatate, domina asa-zisul joc de functii care favorizeaza dezvoltarea simturilor. Copilul cauta sa apuce, duce obiectele la gura, zimbeste si intinde miinile partenerului. Vazul si
auzul incep sa se coreleze cu miscarile, se orienteaza in lumea exterioara, luind totodata si cunostinta si de propriul corp, jucindu-se cu miinile si picioarele. Alegerea jucariilor in aceasta perioada este foarte importanta, intrucit trebuie sa indeplineasca si citeva conditii: fara margini taioase, in culori vii, atragatoare, sa nu poata fi inghitite, tari, bine facute, usor de curatat. Exista o mare dirsitate de jucarii pentru aceasta virsta - de la simple obiecte lucitoare pe care sa le poata urmari cu privirea, sunatori, cercuri etc. - pina la cele mai sofisticate jucarii muzicale sau cele destinate dezvoltarii inteligentei.
Ce inseamna jocul de cercetare
Intre un an si jumatate si doi ani si jumatate este caracteristic jocul de cercetare: copilul cauta, strica, desface, goleste sertare, sorteaza etc. Este faza de formare a abilitatilor, a contactului cu obiectele, un mod de a contacta lumea exterioara. La acesta virsta se recomanda jucarii care se imbina, se rostogolesc (mingi), obiecte de impins si tras, jucarii care se inchid si se deschid, care se insurubeaza si se dessurubeaza, cutiute etc.
Peste doi ani si jumatate este etapa cind copilul intra in joc, cind incepe sa inteleaga si sa colaboreze. Are precizie mai mare in miini, alege culori, forme, obiecte, creeaza si recreeaza o lume. Incepe sa asculte de recomandari, respecta reguli de joc, intra in roluri. La aceasta virsta sint recomandabile jocurile de dramatizare si jocurile de rol, in care copilul poate fi ursul care doarme, iepurasul care topaie, maimuta care se catara etc. Este perioada cind putem interni cu succes in formarea deprinderilor motrice de baza si a calitatilor motrice, putind introduce elemente pregatitoare pentru anumite sporturi. Este perioada cind se pot folosi corzi, mingi, cercuri, rachete, triciclete si multe alte obiecte si materiale.
