O boala prezenta si azi
Datorita recrudescentei cresterii cazurilor de
tuberculoza in ultima vreme, consideram utila o scurta prezentare a acestei boli, privind epidemiologia si recunoasterea.
Aspectul cauzal patogen este bacilul Koch (descoperit in 1882 de Dr. Koch) si varietatea sa intilnita la bovine - microbacterium bovis - ce se gaseste in
laptele infectat provenit de la vacile bolnave de TBC.
Epidemiologie
Sursele de infectie
a) bolnavii de tuberculoza pulmonara, in special cei cu forme cavitare;
b) bolnavii cu tuberculoza extrapulmonara (urogenitala, osoasa, ganglionara);
c) animalele bolnave de tuberculoza.
Cai de patrundere a infectiei
1. pe calea inspirat in plamini, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, stranut sau se depun pe jos si se ridica o data cu praful bacilifer, contaminind persoanele din jur;
2. pe cale digestiva;
3. transplacentar - fatul se poate infecta de la mama bolnava.
Metode de recunoastere si profilaxie a tuberculozei
Clinic: subfebrilitate, oboseala,
tuse iritativa sau expectoratie cu vinisoare de singe;
testarea tuberculinica (IDR la PPD);
examenul bacteriologic;
examenul radiologic; ancheta epidemeologica.
1. Testarea tuberculinica sau intradermoreactia la PPD (IDR)
Tehnica IDR este urmatoarea:
Cu ajutorul unei seringi etanse (de 1 ml) se injecteaza strict intradermic, pe fata anterioara (in treimea mijlocie) a antebratului sting, o cantitate de 0,1 ml PPD pina se formeaza o cula alba cu diametrul de 5-6 mm. Pentru evitarea injectarilor subcutane, se folosesc ace subtiri, cu virful scurt, iar solutia nu se injecteaza decit dupa ce virful acului a patruns complet intradermic si este aproape vizibil prin dermul usor ridicat in virful acului. Pentru evitarea contaminarilor cu virus hepatic, seringile si acele se schimba la fiecare caz si se sterilizeaza in prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizeaza seringi si ace de unica folosinta.
PPD este preparat in doze:
- doza 1 in fiole marcate cu rosu, care contin 2 unitati de PPD in 0,1 ml, pentru testarile in masa;
- doza 2, in fiole marcate cu albastru si continind 10 unitati de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (in caz de reactie negativa la doza 1). Activitatea PPD poate sa scada pina la 50 la suta, daca solutia este tinuta mai mult de 3 saptamini sau daca seringile se incarca cu prea mult timp inainte de testare. Se pastreaza la o temperatura de 4 grade C.
Citirea reactiei se face dupa 72 de ore si este recomandabil sa fie facuta de doua persoane (dubla citire). Nu se ia in consideratie eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare fata de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului. Se masoara in mm diametrul transversal al reactiei. Pot rezulta urmatoarele categorii epidiomologice:
anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectati cu tuberculoza si necesita vaccinarea BCG;
alergici cu
alergie slaba, dimensiuni sub 9 mm, care pot sa fie date de o vaccinare BCG anterioara; alergici cu alergie moderata (10-20 mm), deci semnifica prezenta unei infectii tuberculoase fara sa se poata spune daca exista sau nu si o tuberculoza activa; hiperergici, deci cu reactie mare de 20-30 mm sau cu
ulceratii si flictene; acestia se considera ca au in mod cert infectie TBC si un risc crescut de imbolnavire.
2. Depistarea bacteriologica recunoscuta ca prioritate in diagnostic se bazeaza pe punerea in evidenta in sputa sau secretiile bronsice a BK la examenul microscopic direct, dupa coloratie Ziehl-Nielsen sau in cultura pe medii speciale Lowenstein. Aceasta metoda nu se aplica in masa, ci pe grupe selectionate - la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificari radiologice.
Esantioanele de sputa sint ambalate etans, in containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), si trimise la laboratorul cel mai apropiat. Pentru faptul ca aduce precizari pretioase privind diferentierea bacililor vii de cei morti si ai germenilor tipici fata de cei atipici, raportat la metoda microscopica (care nu poate face aceste diferentieri), aceasta metoda este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul ca este de 3 ori mai scumpa.
Depistarea cazurilor de tuberculoza cu BK pozitiv, si rezistenti la tuberculostaticele uzuale, necesita, pe linga culturi si teste de sensibilitate (antibiograma) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.
3. Examinarile radiologice pulmonare se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10. Filmele dupa developare sint interpretate de radiolog sau ftiziolog. Cazurile suspecte sint trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm. Examinarea radiologica se aplica fie intregii populatii dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la imbolnavire:
persoane aflate in apropierea bolnavilor TBC;
fosti bolnavi TBC intr-o faza de rezolutie;
suspectii pe imaginea radiologica din ultimii 3 ani;
muncitorii din mediu cu noxe (praf etc.);
cadrele didactice si intregul personal din scoli sau colectivitatile de copii;
personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apa.
4. Acheta epidemiologica efectuata in toate familiile sau alte colectivitati in care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoza sau infectie TBC recenta, este menita sa duca la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boala, legate prin filiatiunea infectiei de cazul cunoscut. Ancheta este de tip ascendent, cind se pleaca de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infectie de la care a contractat boala, sau de tip descendent, cind bolnavul declarat este considerat sursa de infectie si merge spre descoperirea contactilor pe care i-a infectat sau imbolnavit intre timp.
Principalele metode de profilaxie sau combatere a
tuberculozei care se aplica in cazurile depistate sint:
vaccinarea BCG;
chimioterapia de masa;
chimioprofilaxia si lupta in focar;
dispensarizarea si educatia sanitara;
Izolarea.
Cromoterapia in tuberculoza pulmonara
Boala cronica si contagioasa, tuberculoza cunoaste azi o revenire in actualitate. Este ingrijorator ca se imbolnavesc multi tineri sau fac parte din familii unde unul are o tuberculoza activa. In aceasta ultima situatie ei (cei ramasi acasa neinternati) primesc tratamentul profilactic.
Culoarea indicata pentru efectele ei benefice asupra regenerarii celulelor, activarea respiratiei, cresterea tonusului muscular este culoarea rosie.
Pentru bolnavii internati in sanatorii situate de regula in zone montane sau submontane intr-un mediu inconjurator cu aerul curat, nepoluat, bogat in O2 - culoarea verde a padurilor si albastrul cerului, benefice - este recomandat ca in interior sa se foloseasca pentru decor culorile violet si portocaliu in perioada de recuperare.
In cazul tuberculozei active complicate cu pleurezii, abcese pulmonare, suprapunerea altor stari inflamatorii, se va recurge la culorile albastru si indigo - intocmai ca in afectiunile acute de scurta durata. Ele fiind culori reci, se recomanda louri policrome in care sa regasim si culori calde (rosu si portocaliu).
Fiind rba de o boala de lunga durata in care exista
tulburari secundare ca iriilitate, nerzitate, culorile albastru si indigo sint salutare.
Meloterapia in tuberculoza pulmonara
Supusi unei perioade lungi de tratament medicamentos specific in conditiile izolarii (epidemiologic) de familie in sanatorii speciale, bolnavii de TBC, in afara suferintelor propriu-zise cauzate de boala, sufera si pe psihic fenomene de frustrare, de inlaturare din mijlocul familiei si societatii care le induc iritare, nerzitate, egoism, devin irascibili si rautaciosi.
Pentru evitarea instalarii sau pentru indulcirea acestor manifestari se recurge la mai multe metode terapeutice printre care si meloterapia.
Prin virtutile ei,
muzica creeaza un comportament cordonat din punct de vedere afectiv. Se va avea in vedere, in special pentru formarea grupului care urmeaza sa asculte un anumit tip de muzica.
Bolnavii, in perioada acuta sau complicatii, au neie de liniste pina in perioada cind medicul sileste momentul oportun inceperii terapiei muzicale.
In functie de etapa in care se afla din punct de vedere al elutiei bolii, cit si al disponibilitatii si sensibilitatii fiecarui bolnav, apreciate si determinate printr-un proces indelungat in care si psihologul are un rol deosebit, se constituie grupuri de auditie.
Acestea privesc cadrele din unitatile sanitare respective.
Aici ne referim la bolnavii externati si/sau la membrii familiilor lor, in perioada de reintegrare familiala si sociala.
Atentie! Muzica poate suscita, induce asociatii de idei extramuzicale!
Recomandam o selectie atenta a acelor piese care induc atmosfera de liniste, calm, stare de bine si optimism. Nicidecum muzica incitatoare, zgomotoasa, data la maximum cu nivel sonor ridicat.
Din piesele clasice recomandam:
Mendelssohn - cintec de primavara, Schumann - reverie, Wagner - Preludiu la Parsifal, Compozitori ai muzicii religioase, toata muzica liturgica.
Din muzica populara citam:
muzica instrumentala - orchestra, nai, taragot, vioara, acordeon, melodiile pe care se danseaza calusul, care este un stravechi dans terapeutic;
cintece de dragoste (nu romanta, nu muzica indiana lacrimogena!).
Undele sonore emise de instrument sau de cea umana declanseaza o vibratie (in organele interne) armonioasa daca muzica este armonioasa si invers, daca sint disonante continue si sistematice, induc fenomene nedorite ca: indispozitie, crispare, incrincenare,
tensiune interioara, frica etc.
Sa ne reamintim ca si noi, asemeni telor si animalelor, avem un sistem de enzime si
hormoni care functioneaza pe legi fizico-chimice si un sistem ners vegetativ care sta vesnic de paza bunei functionalitati si interdependente a organelor interne.
Recomandam sa ascultati muzica verificata ca benefica, cea care farizeaza cresterea telor!
