Obsesiile, ideile fixe sint foarte raspindite in lumea contemporana. Ca fenomen trecator, ele pot fi observate la majoritatea adolescentilor si adultilor sanatosi. Adesea se intilneste si asa-numita psihopatie psiho-astenica - o stare in care inclinatia catre repetarea obsedanta a unor idei si actiuni este o trasatura de caracter. In afara de aceasta, 2-3 la suta dintre adulti sufera de nevroza unor stari obsesive.
Tipurile de obsesii si definirea lor
Gindurile obsedante (obsesiile) inseamna repetarea fara oprire a unor idei nedorite, adesea chinuitoare, a unor imagini si inclinatii, de care este imposibil sa scapi prin eforturi de vointa. Senzatia olentei, fortei lor este continua. Bolnavul intelege ca gindurile obsedante isi au originea in el insusi (spre deosebire de bolnavul de schizofrenie care este conns ca gindurile sale sint controlate de cineva din afara).
Continutul ideilor obsedante este inaccepil pentru bolnav sau fara inteles, de aceea el incearca sa lupte cu ele. In acest lucru consta diferenta principiala dintre obsesii si ideile supraevaluate sau delirul, care se observa de exemplu in cazul depresiei: ideile supraevaluate si delirante nu sint insotite de senzatia de olenta; in al doilea rind, critica fata de ele este absenta, bolnavul nu se impotriveste, ci dimpotriva isi apara ideile.
Adesea, gindurile obsedante nu ii par la inceput bolnavului fortate si straine: fragmentele de cintece, cuntele separate sau, de exemplu, gindurile unui tinar despre apropierea de femeia care ii place, care poate sa nici nu stie ca este obiectul unei dorinte. Cu trecerea timpului, asemenea ginduri pot disparea, dar pot deveni si obsedante si ineile in sensul propriul al cuntului.
De obicei, gindurile obsedante apartin urmatoarelor sfere de interdependenta a actitatii tale: morala si religie, agresitate, murdarire, infectare, sanatate si boala, atentie, tendinta catre simetrie, sfera
sexuala (in special actiuni cu caracter negativ). In toate cazurile, direct sau indirect este vorba despre cauzarea unui necaz fata de sine sau fata de cei din jur.
Anorexia nervoasa nu este obsesie
Destul de des este intilnita tema murdaririi sau a infectarii. Alte exemple tipice sint: dorinta obsedanta de a se intoarce acasa pentru a verifica daca usa este inchisa sau nu; inclinatia obsedanta de a spune lucruri indecente de fata cu persoane straine.
Trebuie sa subliniem inca o data ca ideile obsedante se deosebesc principial de ideile de supraevaluare. In cazul starilor obsedante, bolnavul este concentrat din cind in cind asupra unei idei; in afara de aceasta, gindurile obsedante sint percepute intotdeauna ca fortate. De aceea, este zibil faptul ca la baza anorexiei nervoase, de exemplu, sta o idee de supraevaluare, care nu provoaca opozitie din partea bolnavului (cu toate acestea, aceasta idee de supraevaluare este perceputa incorect ca dorinta obsedanta de a slabi).
Este interesant totusi ca in caracterul femeilor tinere, care sufera de
anorexie nervoasa, se manifesta adesea si semne de obsesie - dorinta obsesiva de a invata, de a face exercitii fizice etc. Acelasi lucru se poate spune si despre transsexualitate: chiar daca unii autori considera ca transsexualitatea este o senzatie obsedanta de a se simti pe sine o femeie inchisa intr-un corp de barbat (si invers), in realitate este vorba despre perceptia permanenta, denaturata a propriului corp.
Actiunile obsedante sau stereotipe iau aspectul unui ritual
Actiunile obsedante sint acele actiuni stereotipe, care se repeta fara nici un scop, daca sint analizate din exterior, care de foarte multe ori iau aspectul unui ritual. Exista patru tipuri de asemenea actiuni: curatarea (spalatul miinilor foarte des si curatarea obiectelor inconjuratoare); verificarea; actiunile legate de imbracaminte: imbracatul intr-o anumita ordine, netezirea fara sfirsit a hainelor; numaratul (adesea, sub forma numaratului obiectelor in gind).
Jocul copiilor (rege - regina, imparat - imparateasa.) poate deveni pentru un bolnav suferind de calcul obsedant un adevarat chin. Calcularea obsesiva reprezinta in unele cazuri o idee obsedanta (numaratul, calculatul in gind), iar in altele - o actiune obsedanta (numaratul in gind in ritmul respiratiei).
In cazul actiunilor obsedante exista o componenta subiectiva - inclinatia sau compulsarea - si una obiectiva - ritualul (actiunile reale provocate de inclinatie, care pot fi observabile sau nu pentru cei din jur, cum este de exemplu numaratul in ritmul respiratiei). Ritualurile sint insotite intotdeauna de sentimentul interior al imperfectiunii unor actiuni: Mai bine sa fac mai mult, decit sa fie insuficient.
Astfel, un medic poate examina la nesfirsit rezultatele unor analize, poate suna de citeva ori la farmacie pentru a verifica daca a prescris bine o reteta. La rsta adolescentei si a tineretii, in special la fete, este intilnita tendinta de a-si atinge fata si de a-si aranja
parul (combinatie intre verificare si curatare).
Patogeneza starilor obsesive
Formele usoare ale obsesiilor au, dupa cit se pare, o valoare de adaptare. Este posibil ca ele sa distraga atentia de la alte ginduri si trairi neplacute (de tipul confuziilor). O asemenea nuanta au jocurile-ritualuri ale copiilor - de exemplu sa nu se calce pe crapaturile din asfalt. Ritualurile pot fi si un mijloc de a depasi minia, de a se abtine de la ceva.
La nivelul contemporan de cunostinte despre patogeneza starilor obsesive, nu putem exclude faptul ca ritualul este un comportament de aparare hipertrofiat. Este posibil ca eul nostru interior sa simta in subconstient un defect neclar (neurologic sau de alta natura) si sa permita acele actiuni (verificarea) care sa scada intr-un fel consecintele negative ale acestui defect. Insa daca controlul asupra acestor actiuni este tulburat (de exemplu, perseverenta in atingerea fruntii), atunci ele incep sa se repete, den obsedante.
Starile obsesive trec adesea destul de greu. Ideile si actiunile obsedante, neincetate ii aduc bolnavului atita suferinta, incit rolul lor de aparare, daca exista, aproape se pierde. Caracterul automatic, involuntar al obsesiilor aminteste o data cu trecerea timpului de ticuri.
Starile obsesive de natura nevrotica sint doar formele usoare, care trebuie diferentiate de nevroza reala a starilor obsesive. O trecere lina de la obsesiile usoare la nevroza starilor obsesive nu exista.
Gindurile si actiunile obsedante limiteaza libertatea bolnavului
Gindurile si actiunile obsedante au multe trasaturi comune cu spaimele obsedante - fobiile, dar se si deosebesc in multe printe. Toate aceste stari limiteaza libertatea bolnavului, dar el constientizeaza intotdeauna ca gindurile chinuitoare, actiunile ritualice si temerile necontrolate isi au originea in el insusi si sint lipsite de orice sens. Cu toate acestea, bolnavul nu poate sa le depaseasca singur, iar incercarile de a scapa de ele cresc si mai mult agitatia acestuia. Agitatia poate aparea si la inceputul unui curs de psiho-terapie comportamentala, dar daca afectiunea nu a mers prea departe, agitatia scade considerabil.
Spre deosebire de gindurile si actiunile obsedante, in cazul simplelor fobii (temeri obsedante legate de obiecte sau situatii concrete), bolnavul nu simte o agitatie clara sau disconfort daca nu se loveste de un obiect care sa il intimideze. De aceea, fobiile simple cauzeaza de obicei neliniste in fiecare zi, astfel incit situatiile psiho-traumatizante trebuie etate. In cazul fobiilor simple, este eficienta desensibilizarea psihica in combinatie cu relaxarea psihica.
In cazul sociofobiilor dimpotriva, agitatia nu mai este atit de simpla, pentru ca ea apare intotdeauna in prezenta altor persoane (bolnavul se teme ca toti se vor uita la el, ca il vor judeca, ca el se va jena permanent sau ca va face unele lucruri care vor stirni risul celor din jur). Si in acest caz, trairile subiective si scaderea capacitatii de munca sint foarte rar atit de bine exprimate ca in cazul nevrozei starilor obsesive.
Psihopatia psiho-astenica: obsesiile sint trasaturi de caracter
Dupa cum am spus, obsesiile se intilnesc atit la copii, cit si la adulti. Diagnosticul unei psihopatii psiho-astenice este pus daca aceste semne sint o trasatura de caracter. Persoanele care sufera de psihopatie psiho-astenica au o teama patologica de perfectionare, ceea ce le ingreuneaza existenta: orice actiune trebuie sa fie atit de fara cusur incit nu poate fi dusa la capat.
La inceput, aceasta trasatura de caracter poate fi exprimata moderat, nu influenteaza adaptarea sociala si adesea chiar este pe placul parintilor si al profesorilor, insa in itor ea dene insuporila.
Pentru persoanele care sufera de psihopatie psiho-astenica sint caracteristice de asemenea sinceritatea, inadapilitatea, incapatinarea, spiritul economic, consilierea altora in exces, nehotarirea. Asemenea oameni, aproape tot timpul si-l inchina muncii, acordind foarte multa atentie detaliilor de ordin secundar, sint inclinati catre acumulare si se despart foarte greu de orice fleac, notiunea de moralitate la ei este hipertrofiata, aproape pina la fanatism. Ca urmare, adesea se schimba tot comportamentul: omul pare obosit, stinjenit.
Cu toate acestea, psihopatia se observa cel mai adesea intr-o forma usoara. In acest caz, comportamentul prit din exterior pare normal; asemenea persoane sint punctuale, de cunt, economisesc bani, duc intotdeauna treburile pina la sfirsit, starea lor psihica pare din afara echilibrata - toate aceste calitati sint fara nici o indoiala pozitive si cresc autoaprecierea.
Simptomatica psihopatiei psiho-astenice se schimba o data cu trecerea timpului si pentru ea sint tipice decompensarile pe fondul unor situatii de stres. De regula, aceasta boala nu se transforma intr-o nevroza a starilor obsesive: chiar daca in trecut s-a socotit ca 50 la suta dintre suferinzii de aceasta nevroza au psihopatie psiho-astenica, potrit datelor contemporane, aceasta cifra nu mai depaseste 5-l0 la suta. Prin decompensarea psihopatiei psiho-astenice se dezvolta de obicei o alta tulbuare afectiva, insa nu nevroza starilor obsesive.
Nevroza: starile obsesive ii conduc existenta bolnavului
Nevroza starilor obsesive este o tulburare in care obsesiile il insotesc pe om si ii conduc toata existenta - comunicarea, munca, odihna. Incercarile de a lupta cu obsesiile sint lipsite de succes de obicei, ceea ce creste intensitatea agitatiei.
Etiologia nevrozei starilor obsesive este necunoscuta. Nu este exclus in acest context nici rolul factorilor genetici. In rindul gemenilor unitelini se observa o mare concordanta in ceea ce priveste aceasta afectiune, in timp ce printre gemenii separati acest lucru este foarte rar. Raspindirea nevrozei starilor obsesive la parintii bolna este de 5-7 la suta, iar in rindul populatiei in general este de 2-3 la suta. Obsesiile sint caracteristice si pentru baietii cu sindromul Giles de la Turett: 25-35 la suta dintre suferinzii de sex masculin au si semne de nevroza a starilor obsesive. Inca nu este clar daca la aceasta combinatie contribuie si probleme de natura genetica; este posibil sa existe o gena comuna, care provoaca la baieti sindromul Giles de la Turett, iar la fete - nevroza starilor obsesive.
Virsta medie de incepere a nevrozei starilor obsesive este 20 de ani. Nu este rara nici aparitia pe neasteptate la rsta adolescentei, fara niste simptome precedente. O treime dintre cei bolna sint copin (pina in 15 ani); rsta medie a lor este de 7-l0 ani, cea mai mica fiind rsta de 3 ani. Baietii se imbolnavesc in medie mai devreme decit fetele. Adesea, nevroza starilor obsesive incepe dupa rsta de 40 de ani (in mai putin de 10 la suta din cazuri). Debutul afectiunii este uneori precedat de stres (sarcina si nasterea, moartea unui membru al familiei, insuccesele sexuale).
In 70 la suta dintre cazuri nu poate fi edentiat insa factorul provocator. Trihotilomania (smulgerea obsesiva a parului) incepe de obicei la rsta adolescentei sau a tineretii; cel mai adesea de acest lucru sufera femeile.
Evolutia nevrozei starilor obsesive este cronica, chiar daca inceputul a fost acut. Imbunatatirile spontane (remisii de mai mult de un an) se observa in mai putin de 10 la suta dintre cazuri. In cazurile usoare, obsesiile il afecteaza destul de putin pe bolnav, in formele grave insa este posibila pierderea deplina a capacitatii de munca. Multi isi ascund boala: gindurile obsedante i se par bolnavului prostesti, ingrozitoare si neobisnuite, iar ritualurile - intortocheate, incit se teme sa nu fie luat in ris daca afla cineva despre ele.
Metode de tratament: medicamentele si terapia comportamentala
Principalele metode de tratament al acestei afectiuni sint terapia medicamentoasa si cea comportamentala. Destul de rar, in cazul celor mai grave forme de boala si al ineficientei tratamentului conservator se apeleaza la operatiile psiho-chirurgicale.
Tratamentul pe baza de medicamente: durata administrarii preparatelor medicamentoase nu este silita. Daca se urmeaza numai tratamentul medicamentos, dupa intreruperea lui surne de obicei recidiva. Tratamentul medicamentos (in absenta unui efect secundar) trebuie sa continue pina atunci cind apare si efectul psihoterapiei. Dupa aceasta etapa, preparatul este eliminat treptat.
Combinarea psihoterapiei cu medicamentele da adesea cel mai bun rezultat. Unii bolna insa refuza psihoterapia. In aceste cazuri, mijloacele medicamentoase sint prescrise pentru un timp nedeterminat. In acest caz este necesara o observatie permanenta din partea medicului pentru a se preveni actiunea toxica a medicamentelor, in eventualitatea unei supradozari.
Psihoterapia comportamentala a nevrozei starilor obsesive se bazeaza pe combinarea provocarii obsesiilor si impiedicarea efectuarii ritualului. Provocarea obsesiei scade in intensitate senzatia de penibilitate provocata de obsesie, in timp ce metoda de impiedicare a ritualului permite recuperarea timpului pierdut pentru indeplinirea acestuia.
Ca exemplu sa analizam urmatorul caz: bolnavul se teme ca daca ridica scaunul toaletei inainte de a
urina se va infecta cu SIDA (chiar si la el acasa). Teama aparuta poate fi inlaturata numai daca se spala pe miini 5 minute. Bolnavul uraste acest ritual pentru ca isi pierde timpul si este observat si de ceilalti. In timpul provocarii obsesiei, bolnavului i se cere sa ridice special scaunul toaletei cu miinile, nepermitindu-i-se sa faca acest lucru cu o hirtie sau cu rful pantofului. In acest fel creste riscul de a se infecta cu SIDA (acest lucru nu este posibil). Teama bolnavului creste si, in acest moment, i se spune sa scada timpul de spalat pe miini la 4 minute.
Terapia comportamentala trebuie insotita de sprijin psihologic si de o informare amanuntita cu prire la SIDA, pentru a slabi teama bolnavului si pentru a creste dorinta de insanatosire. Prin repetarea acestui exercitiu se micsoreaza treptat si teama legata de atingerea scaunului toaletei, si timpul de indeplinire a ritualului. Bolnavul incepe sa inteleaga ca si fara ritual se poate descurca in ceea ce priveste situatiile mai grele, mai delicate.
Metodele necomportamentale au eficienta scazuta
25 la suta dintre bolna refuza terapia comportamentala pentru ca le provoaca o teama putin cam mare. Printre cei care urmeaza aceasta terapie, la 50 la suta exprimarea obsesiilor si timpul de indeplinire a ritualului scad cu 70 la suta.
Relaxarea psihica, care este socotita o metoda de depasire activa a temerilor, este o componenta pasiva a terapiei comportamentale. Aceasta poate da un rezultat indirect indeplinind functia de mecanism de aparare la care bolnai apeleaza o data cu aparitia senzatiilor de teama. Cu toate acestea, unii bolna prefera, dimpotriva, o terapie rapida de provocare, fara sa incerce scaderea in intensitate a temerilor - asa-numita metoda de cufundare. Intensitatea temerilor nu influenteaza insa rezultatul tratamentului.
In mod traditional, in tratarea nevrozei starilor obsesive este folosita psihoanaliza si alte metode necomportamentale, psihoterapia, hipnoza. Daca insa sint folosite independent eficienta lor este destul de scazuta. La ele se apeleaza de regula in cazul lipsei depline de rezultate prin aplicarea terapiei medicamentoase si a celei comportamentale.
Cel mai important lucru in cazul acestei afectiuni este sprijinul psihologic necesar bolnalor, prin aceasta intelegind: explicarea esentei afectiunii, compasiunea, crearea unei dorinte de ndecare.
