Hiper
tensiunea arteriala este o boala foarte frecnta, fiind definita ca valori ale tensiunii arteriale peste 140, valoarea sistolica si peste 90 cea diastolica, daca aceste valori au fost inregistrate repetat de citeva ori, in pozitie sezinda, dupa un repaus de cel putin 5 minute. Hiper
tensiunea arteriala este de 2 feluri: esential, in care nici o cauza nu poate fi identificata si in care factorii genetici joaca un rol important, si
hipertensiunea arteriala secundara, in care alte boli sau anomalii pot fi identificate. Acestea sint: boli
renale si ale vaselor renale, boli endocrine, cum ar fi hipertiroidismul, boala Cushing, anumite
tumori secretoare de substante care cresc tensiunea arteriala. Odata silit diagnosticul de
hipertensiune arteriala, pacientul trebuie sa inceapa un program de schimbare a stilului de viata. Factori de risc si agravanti trebuie identificati si corectati: fumatul, excesul de sare si alcool, cresterea colesterolului, sedentarismul, diabetul, obezitatea.
Trebuie inceput un program de exercitii aerobice, iar
stresul eliminat. Trebuie eliminate sau reduse, acolo unde se poate, medicamentele care cresc tensiunea arteriala: multe medicamente de
raceala si de tuse, anticonceptionalele, cortisonul,
aspirina in doze mari si medicamentele de tip advil. Hiper
tensiunea arteriala este ea insasi un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, angina pectorala, infarct, accidente vasculare cerebrale, afectarea functiei rinichiului, boli ale retinei cu
hemoragii si edeme ducind la afectarea derii. Inima sufera datorita faptului ca trebuie sa pompeze impotriva unei rezistente crescute, muschiul cardiac se ingroasa si se dilata, circulatia inimii sufera si functia scade rezultind
insuficienta cardiaca. Cu virsta arterele se sclerozeaza si pe peretii lor se depun placi de colesterol care scad circulatia catre organe, se pot sparge rezultind
trombozele sau cheaguri de singe intraarteriale. Asa se produc infarctele si accidentele vasculare cerebrale ischemice. Uneori arterele se dilata si se pot rupe, cu hemorragii intracraniale sau in torace si abdomen. Datorita acestor complicatii gra, hipertensiunea arteriala trebuie identificata si tratata prompt si corect.
Daca valorile tensionale nu sint mari si pacientul nu are factori de risc, schimbarea stilului de viata poate fi suficienta.
Inlaturarea cauzelor secundare, uneori chirurgical. Daca dupa aceste masuri tensiunea arteriala este inca mare, tratamentul cu medicamente trebuie instituit in functie de nilul tensiunii arteriale si de bolile asociate. Se incepe cu un medicament in doze crescute pina cind tensiunea e controlata, adica nu mai mult de 140 sistolica si 90 diastolica. Daca un singur medicament nu tine tensiunea arteriala la valorile dorite de mai sus, o combinatie de medicamente e de multe ori necesara.
Dozele medicamentelor adaugate ulterior sint crescute in aceeasi maniera ca si primul medicament, pina cind tensiunea ajunge la valorile dorite. Odata inceput, tratamentul trebuie luat zilnic si in marea majoritate pentru toata viata, pentru a preni complicatiile deja mentionate. Uneori, cind factorii agravanti au fost inlaturati, tratamentul poate fi redus si, rareori, chiar oprit.
Este bine ca pacientii sa isi masoare tensiunea arteriala acasa, si daca au diabet, zaharul in singe. La doctor, pacientul trebuie sa aiba o electrocardiograma, chiar daca nu are simptome cardiace, si analize de singe si urina periodice pentru electroliti, functia renala, glucoza, colesterol, anemie, proteine si singe in urina. In dieta, sint necesare reducerea carbohidratelor si grasimilor si suplimentul de potasiu, calciu si magneziu, uleiul de peste si fibrele getale din fructe si legume. Fructele contin zahar si trebuie folosite in cantitati moderate si chiar mai reduse la cei cu diabet.
Cooperarea cu doctorul este foarte importanta pentru un bun control al tensiunii arteriale si prenirea complicatiilor.