Regimul alimentar incorect poate duce la o ingrasare sau, dimpotri, la o slabire accentuata. Si una si cealalta, modifica aspectul corpului si mai ales a fetei, care reflecta starea"de sanatate a organismului.
Cuprins:
Consecinţele unui regim alimentar incorect |
sus  |
Modificări de ordin plastic. Acestea se manifestă prin alterarea contururilor feţei, prin îngrăşare sau dimpotrivă prin reducerea volumului său în caz de slăbire.
La îngrăşare, în primul rând apare bărbia dublă, se îngroaşă trăsăturile feţei, ea îşi schimbă forma, îşi pierde din fineţe. Aceste modificări se datoresc excesului ponderal şi lăcomiei care adaugă mereu kilograme, inestetice, hesănătoase.
In caz de slăbire, obrajii devin mai subţiri, pielea primeşte un aspect mai flasc, se accentuează şanţurile nasolabiale şi mentolabiale, muşchii îşi pierd tonusul, trăsăturile primesc o linie descendentă, ce dau feţei un aspect trist. La tenul deshidratat trăsăturile acestea devin şi mai accentuate.
Cauza principală a căderii trăsăturilor este slăbirea bruscă. în curele de slăbire, obiectivul principal este corpul, iar de faţă se ţine mai puţin cont. Or prin slăbire se micşorează grosimea stratului adipos. în locul acestui ţesut apar spaţii lacunare, în hipoderm, şi în acest fel este micşorată tonicitatea ţesutului cutanat şi a muşchilor.
In cazul când slăbirea este pronunţată, ţesuturile devin flasce şi formează pliuri-riduri.
Aceste modificări sunt influenţate în principal de vârstă, dar ea nu este singura cauză. Bolile, stările psihice, printre care grijile şi surmenajul pot fi şi ele responsabile, prin tulburările pe care le provoacă in metabolismul general.
O altă cauză o constituie un ansamblu de modificări chimice şi biofizice cunoscute sub numele de atonie (scăderea tonicităţii) şi atrofie (deficit de nutriţie). In aceste cazuri obrazul îşi modifică conturul şi lasă impresia de îmbătrânire, fără scăderea ţesutului adipos. Modificările se datoresc şi îmbătrânirii ţesutului conjunctiv, proces foarte complex.
Cea mai importantă modificare este scăderea elasticităţii pielii ce are ca rezultat mărirea suprafeţei sale. Aceste modificări pot fi întârziate prin gimnastica musculaturii mimicei - prin automasaj).
Recomandări pentru gurmanzi in scopul prevenirii excesului ponderal |
sus |
Persoanele care "trăiesc pentru a mânca" şi nu .,mă-\' nâncă pentru a trăi" sunt gurmanzi. Ei ajung foarte
uşor la stări supraponderale, deşi acuză, în cele mai dese cazuri, funcţia glandelor endocrnie. Cauza principală a,excesului de greutate este supraalimentaţia.
Stările supraponderale sunt acelea în care proporţia de grăsime a diferitelor organe se află în exces notabil faţă de media normală. Viitorii supraponderali ac sunt foarte slabi in tinereţe, dar ei se îngraşă de obicei devreme, între 25-30 de ani. încep prin a depune si mc în ţesuturile subcutanate, apoi din ce în ce devin
mai greoi, deoarece grăsimea se depune în jurul tuturor viscerelor şi înveleşte toată cavitatea abdominală - acum apar semnele de nelinişte. Oamenii graşi respiră greu şi transpiră la cel mai mic efort. Ei răcesc cu foarte marc uşurinţă, pierd progresiv din capacitatea de activitate, mersul lor devine penibil şi uneori chiar odios - dorm mult după masă şi până la urmă sfârşesc a nu mai avea nici un fel de energie. Celulele lor sunt toate impregnate cu grăsimi, îşi pierd buna dispoziţie, devin impotenţi, infirmi şi stârnesc mila celor din jur.
Regimul alimentar excesiv nu duce la slăbire ci la oboseală exagerată şi la epuizare. Exerciţiile exagerate, cresc senzaţia de foame şi de sete. în consecinţă trebuie adoptat un regim moderat, bazat pe date ştiinţifice, teoretice şi experimentale, combinate în aşa fel încât să poată fi urmate fără dezgust şi fără risc.
Experienţele arată că făinoasele în general şi pâinea în particular favorizează îngrăşarea, chiar mai mult decât ar corespunde caloriilor ce le furnizează.
Pentru a evita senzaţia de foame penibilă, trebuie dat un volum relativ mare de hrană - pe bază de legume verzi şi fructe - care hrănesc puţin. Se adaugă in hrană şi alimente cu conţinut de carne, dar în cantitate limitată.
Băuturile nu pot fi excluse căci asigură eliminarea renală, dar trebuie consumate între mese şi nu în decursul mesei. Băutul in timpul mâncării are acţiune defavorabilă, căci diluează sucurile digestive şi acestea îşi pierd din activitate. Unii cercetători susţin că avantajul meselor seci, fără băutură, scad notabil procesele de putrefacţie azotată din intestin.
în vedera reducerii absorbţiei de lichide, la masă trebuie evitate supele.
Cartofii şi orezul sunt alimente bogate în glucide, ele trebuie deci consumate moderat. Se recomandă ridicarea de la masă fără a fi sătul.
Carne se poate consuma de tot felul, şuncă, peşte, ouă mai puţine, dar legume multe deoarece dau senzaţia de saturaţie. Se va consuma varza, fasolea verde, mazărea, ceapa, ardeii, morcovii, ridichile, castraveţii, sfecla şi ciupercile.
Se recomandă de asemenea consumarea salatelor crude, asezonate cu suc de lămâie. Fructele se vor da crude sau fierte în cantitate mare.
Dulciurile se vor reduce la maximum; la fel lactatele şi băuturile alcoolice.
Băuturile vor consta din ceaiuri, ape minerale şi citronade.
Orele de somn vor fi reduse la 7 ore. Exerciţiile fizice au efecte spectaculoase - cazurile de nereuşită se datoresc indicaţiilor greşite în sensul recomandării unor exerciţii prea grele. In acest fel persoarîa supraponderala se descurajează de la început. Nu trebuie pierdut pin vedere faptul că aceste persoane sunt incapabile de a face un travaliu fizic cât de mic, şi că oboseala prea mare duce la creşterea apetitului.
Cel mai bun exerciţiu este mersul pe jos cu creşterea treptată a duratei. Acţionând în acest fel se ajunge a face cu plăcere şi cu mare profit 4-5 km pe jos în fiecare zi.
înainte de culcare se recomandă 10-15 minute exerciţii moderate, cu sau fără aparate. Ele produc un excelent efect din punct de vedere al supleţei organismului.
Regiunile invadate cu grăsime vor fi automasate. Acesta este un exerciţiu foarte bun, cu condiţia de a-1 practica moderat.
Zilnic va trebui supraveghiată eliminarea conţinutului intestinal. în caz de neregularităţi, se vor utiliza laxative.
Regimul alimentar va fi hipocaloric:
Dejun: ceai fără zahăr cu un corn
Prânz: 200 g carne, 300 g legume verzi, salată
250 g fructe crude
Ora 17: ceai sau limonada
Cină: 2 ouă, 200 g legume verzi sote, sa-
lată, 250 g fructe crude
Acest regim este eficient la subiecţii cu funcţii nutritive normale, nealterate şi la cei la. care singura cauză a sporului ponderal este gurmanderia.
Numărul de supraponderali este mai mare în mediul urban. La noi în ţară se află în proporţii de 20- 30% iar în mediul rural doar 10-15%. Consumul mediu caloric pe individ este de 3100 Cal zi.
Aceasta fiind situaţia, se impune o pregătire eficientă a populaţiei începând încă din şcoală în scopul cunoaşterii pericolului unei alimentaţii abuzive şi a modului în care pot fi prevenite consecinţele ei. Se recomandă chiar introducerea unor. cursuri de alimentaţie de pre^ gătire culinară a alimentelor, pentru a deveni cât mai utile organismului şi a-i spori capacitatea ele muncă.
Supraponderalii devin o problemă medico-socială a ţărilor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare.
Excesul ponderal creşte riscul de moarte timpurie, rata de mortalitate creşte cu 75% la un exces ponderal de peste 25%. in timp ce ea creşte numai cu 8%, la un deficit ponderal de 30%.
Supraponderabilitatea este factor de risc pentru diabet, pentru boli cardio-vasculare şi renale, probabil şi pentru cancer şi pentru accidente.
Tratamentul supraponderabilităţii constituie o problemă dificilă. E simplu a prescrie o reducere a consumului de alimente calorigene, pentru a sili organismul să consume rezervele de grăsime, dar nu orice gr corporală este numai un depozit energetic (grăsimea are şi alte funcţii). Uneori organismul mobilizează şi alte rezerve şi nu pe cele grase.
Restricţiile alimentare pot constitui un s\'ress psihic, iar recomandarea de a reduce pâinea, dulciurile şi făinoasele şi consumarea de carne, pot genera tulburări de nutriţie.
Cauzele ingrăşării femeilor peste 40 de ani |
sus |
Cu toate că femeile nu consumă mai multe alimente ca înainte, după 40 de ani încep, majoritatea să se în-graşe. Silueta îşi pierde formele armonioase şi încet, încet, devin supraponderale. Cauzele sunt multiple.
Activitatea fizică depusă nu mai este cea de la 20 oi. Mobilitatea a scăzut, plimbările sunt mai puţine şi organismul îşi încetineşte arderile din momentul în care el a primit forma completă de adult (la 25 de ani), ■îabolismul, puterea organismului de a utiliza pentru funcţiile lui, căldura şi energia furnizată de alimente, încetineşte treptat.
Majoritatea femeilor acuză în aceste împrejurări glandele endocrine. Există desigur şi modificări importante în funcţia glandelor endocrine, dar în primul rând trebuie reduse alimentele cu valoare calorică ridicată.
Ca urmare micul dejun va fi redus la o ceaşcă de lapte cu o felie subţire de pâine şi gem sau unt. Se pot lua fructe, ce asigură un bun tranzit intestinal şi conţin vitamine şi săruri. Excepţie fac fructele foarte dulci sau grase (alune şi nuci) care îngraşă.
La ora 11 se recomandă doar un iaurt, brânză de
fructe sau un ou tare. Se evită complet biscuiţii
şi bomboanele "ronţăite în neştire" în timpul lucrului.
La prânz se pot consuma: carne, ouă, legume verzi, salate, foarte puţină pâine. La sfârşitul mesei fructe proaspete căci au acţiune laxativă, datorită celulozei ce o conţin, ele descongestionează ficatul şi vezica biliară şi previn constipaţia.
Din alimentele indicate nu trebuie făcute preparate anoste, ci cât mai variate, care pot satisface pe deplin rafinamentul gastronomic la maturitate.
Dacă mai persistă câteva kilograme în plus, se poate recurge la următoarele indicaţii practice:
- nu trebuie omisă nici q, masă, pentru că organismul elaborează toxine ce vor duce repede la celulita:
- se va mânca puţin, dar de 4-5 ori pe zi, pentru a evita foamea chinuitoare:
-- dacă apare senzaţia de foame, se va bea un pahar de ceai sau de apă;
- masa va începe cu un aliment ce satisface rapid foamea: 2 ouă tari sau 2 cartofi fierţi, salată de morcovi sau de ţelină rasă:
- masticaţia alimentelor să se facă încet ca să dureze timp îndelungat;
- înainte de masă, cu o jumătate de oră, se poate bea un pahar cu supă de legume sau un iaurt, ce taie pofta de mâncare;
- se vor prepara mâncăruri uşoare, necalorigene dar voluminoase;
- alimentele de bază, carnea şi legumele, să fie tăiate în bucăţi mici căci dau mai repede senzaţia, de saţietate;
- se recomandă consumarea cărnii înăbuştie şi nu prăjite în grăsime;
-\' mâncărurile aparent fade, se condimentează cu frunze aromate (tarhon, cimbru sau cu pătrunjel verde);
- nu trebuie exagerat cu regimul alimentar restrictiv la început, căci entuziasmul scade pe parcurs;
- în diferite\' ocazii de invitaţii, la mese festive, nu se vor face concesii deoarece va fi grea revenirea la regimul impus;
- se interzice gustarea frecventă a mâncării în timpul pregătirii sale;
- utilizarea medicamentelor pentru slăbire (extract tiroidian sau altele) sunt cu totul contraindicate. Ele sunt admise doar la prescripţia medicului şi sub supraveghere.
Celulita şi cauzele ei |
sus |
Respectând un regim sever pentru slăbire se constată uneori că organismul refuză să reacţioneze conform dorinţei şi că în regiunea şoldurilor, a coapselor şi în alte regiuni, persistă depozite inestetice. Ele nu sunt totdeauna formate din grăsimi şi pot fi distincte de acestea. Pielea este mai puţin mobilă când este apucată între degete. Iar în cazul unui depozit gras subcutanat, faldul ce se formează, prin strângere între degete a unei părţi din piele, are un aspect rotund. în cazul celulitei aspectul este de ciorchină. Locul respectiv devine dureros la frecare.
Celulita se datoreşte unei inflamaţii a ţesutului conjunctiv, dispus intre piele şi muşchi. Este mai frecventă la femei, din cauza proporţiilor mai mari de ţesut conjunctiv, comparativ cu cel de la bărbaţi.
Recunoaşterea celulitei se face după anumiţi indici:
- aspectul umflat al unei anumite regiuni;
- prezenţa unor noduli care se simt la pipăit şi care se pot transforma în plăci celulitice;
- sensibilitatea crescută la pipăit, comparativ cu alte regiuni ale corpului;
- mobilitatea pielii mai scăzută ca în alte părţi;
- prezenţa varicozităţilor în regiunea coapselor, de-termină pierderea elasticităţii venelor superficiale şi formarea de reţele venoase destul de inestetice;
- price traumatism, cât de uşor lasă urme (echimoze);
- ruperea fibrelor conjunctive elastice din piele, determină apariţia vergeturilor;
- dacă celulita se instalează în regiunea genunchilor, ea produce tulburări circulatorii şi umflarea picioarelor:
- dacă este în regiunea cefei, poate da migrene prin compresia vaselor de sânge.
Factorii ce favorizează apariţia celulitei. Un prim factor este acumularea de toxine în organism şi apariţia unor dificultăţi în eliminarea lor (prin rinichi, transpiraţie şi prin plămâni sau ficat). Neutralizarea lor poate fi adesea împiedicată.
- alimentaţia abundentă şi bogată în calorii poate genera celulita:
- consumul excesiv de medicamente;
- excesul de alcool, tutun sau de cafea;
- consumarea în cantitate insuficientă de lichide care antrenează eliminarea toxinelor din organism;
- insuficienta oxigenare a ţesuturilor datorită vieţii sedentare:
- constipaţia, colita sau unele boli de ficat;
- oboseala şi surmenajul.
Recomandări in scopul prevenirii şi combaterii celulitei:
- regim alimentar lactat şi vegetarian, cu excluderea condimentelor;
- plimbări în aer liber şi sport;
- automasajul regiunilor ameninţate de celulita sau în care s-a instalat;
- respectarea orelor de odihnă şi somn;
- consumarea din când în când a ceaiurilor depu-rative ce asigură eliminarea compuşilor toxici;
Celulita odată instalată cedează destul de greu, dar cu perseverenţă, ducând un regim de viaţă igienic, ea va ceda.
Postul total şi subnitriţia |
sus |
In scopul fortificării vitalităţii organismului, se recomandă din când în când un post total. S-a dovedit pe animale experimentale că o înfometare parţială poate prelungi viaţa.
Efectele pozitive ale. postului sunt puse pe seama unei supracompensări anabolice în perioada de revenire la alimentaţia normală (I. Peatniţki).
Efectul de "întinerire" ce apare este explicat prin autoliza preferenţială a proteinelor îmbătrânite (Niki-tin). La câini, după o perioadă de înfometare se constată do către colaboratorii lui I. P. Pavlov dispariţia unor fenomene nevrotice constatate anterior.
Un fenomen, ce pare a fi paradoxal, este creşterea rezistenţei antiinfecţioase şi a rezistenţei nespecifice generale, după post total.
Foamea solicită organismul ca şi prânzul copios. Claude Bernard observase că iepurii înfometaţi aveau urina acidă, la fel ca cei hrăniţi cu carne, în timp ce iepurii hrăniţi cu vegetale aveau urina alcalină. Explicaţia este că la foame organismul îşi consumă propriile rezerve şi transformă o parte din proteinele sale în glucoza (gliconeogeneza) cu intervenţia ficatului şi a glandelor suprarenale.
La indivizii internaţi in lagărele naziste, s-a constatat că singurele organe care nu se atrofiau erau suprarenalele.
Un post total, prelungit in condiţii de forţă majoră, consumând iniţial rezervele glucidice şi Iipidice, duce în cele din urmă la un hipercatabolism proteic o "auto-fagie- a tuturor ţesuturilor. Dar cel mai frecvent, deficitul de aport rezultă dintr-o raţie alimentară prost echilibrată; astfel regimurile care nu asigură cantitatea de proteine corespunzătoare vârstei, regimurile sărace în special în proteine de origine animală şi cele care conţin ^cantităţi insuficiente de aminoacizi esenţiali pe care organismul nu-j poate sintetiza.
Carenţa prelungită de proteine duce la deteriorarea tuturor funcţiilor organismului. Datorită hipoproteine-miei apare "edemul de foame" prin scăderea presiuni\' coloidosmotice; scade troficitatca pielii şi a fanerelor, încetinirea vindecării plăgilor; leziuni hepatice, scăderea rezistenţei faţă de infecţii; anemie prin deficit de proteine şi fier, osteoporoză şi încetinirea formării colu-sului, datorită deficitului în sinteza matricei proteice a oaselor şi perturbărilor gastro-intestinale.
Subnutriţia este răspândită în foarte multe ţări ale globului. în Asia, Africa şi America latină, 7 din 10 locuitori sunt subnutriţi. La fiecare 8 secunde se nasc 16 oameni şi dintre aceştia unul sigur moare de foame.
Subnutriţia duce la scăderea în greutate şi treptat se ajunge la o degradare fiziologică şi intelectuală.
în cursul subnutriţiei scade masa musculară în general şi muşchii îşi pierd tonusul şi forţa fizică. Pulsul ajunge la o frecvenţă scăzută, 35-40/minut şi apar edeme. Se constată şi tulburări în funcţia organelor vizuale şi auditive. Apare apoi o depresiune nervoasă şi o lipsă de interes pentru tot ce se petrece în jur.
Glandele endocrine sunt şi ele afectate mai ales hi-pofiza şi tiroida care secretă mai puţini hormoni.
Pielea devine pigmentată, rece, vineţie iar unghiile şi părul îşi pierd din vitalitate şi strălucire.
Cheltuielile energetice de bază ale organismului scad cu 20 Kcal/m2 suprafaţă corporală.
în caz de subnutriţie se consumă proteinele proprii ale organismului ceea ce duce la un bilanţ azotat negativ.
Subnutriţia afectează dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor tocmai in regiunile unde este nevoie de un potenţial uman superior, capabil să facă faţă sarcinilor grele locale, atât în prezent cât şi în viitor.
Subnutriţia este cauzată nu numai de creşterea vertiginoasă a populaţiei globului ci şi de factori sociali. Alimentele de bază (cerealele) s-au scumpit mult, iar rezervele mondiale de cereale au «căzut îngrijorător.
Creşterea populaţiei nu este cauza principală a mizeriei omenirii. Există ţări în care creşterea anuală a populaţiei este doar de 2 4% şi totuşi suferă de -foame sau de subnutriţie. ,
în ţările dezvoltate sporul natural de populaţie este g sau chiar negativ. Populaţia lor este aproape stabilizată. Cea mai mare creştere a populaţiei are loc în India şi Indonezia. în aceste ţări consumul energetic, pe cap de locuitori, este de 20 de ori mai mic decât
in SUA.
Foamea este un rău social, o plagă cauzate de mâna jmului şi nu un fenomen natural şi inevitabil. El pro-din escamotarea rolului nefast al claselor stăpâni-toare şi privilegiate şi din influenţa pe care o are imperialismul economic asupra suprastructurii, în unele ţări. Exemplu, în China a fost aproape în fiecare an câte d foamete, ca şi în India. în Noua Guinee din 10 copii nou-născuţi 8 mureau de foame, înainte de vârsta de 12 ani. Atunci când foamea nu ucide, ea determină grave perturbări în organism - deformări osoase şi întârzieri în creştere.
Foamea ascunsă este starea de deficienţă alimentară în care lipsesc unele trofine, deşi aparent raţia este îndestulătoare (foamea de proteine, care duce la .întârzierea creşterii copiilor, sau foamea de minerale care duce la creşterea cazurilor de deformări osoase; foamea de fier, la anemii; foamea de iod, la guşă; foamea de sodiu, la oboseala musculară şi depresiune neuro-psihică). Dar cea mai bine cunoscută foame parţială este foamea de vitamine. în perioadele de foamete sau de subnutriţie cronică deseori apar manifestări de avitaminoze.
Foamea cronică produce o stare de apatie şi dispariţia treptată a poftei de mâncare. De aceea oamenii mizeri se mulţumesc cu cantităţi infime de mâncare. Pierderea apetitului îl introduce pe subnutrit într-un cerc vicios căci satisfacţia alimentară depinde de pofta de mâncare. Mâncarea întreţine un tonus vital general şi un tonus neuropsihic corespunzător.
Studiile şi datele despre resursele naturale arat oamenii dispun de posibilităţi imense pentru a-şi acoperi necesităţile alimentare. Se pare că pământul ci posibilităţi de asigurare a hranei pentru o populaţie superioară cifrei care provoacă temeri neomalthusianişti-lor. Dar 2/3 din numărul total al locuitorilor Terrei nu dispun decât de 1/3 din producţia mondială de alimente şi consumă doar 1 10 din necesarul proteic.
Canada şi S.U.A, consumau în 1966 de 4-5 ori mai multe cereale pe cap de locuitor decât India şi China.
Din cele de mai sus rezultă că situaţia alimentară pe plan mondial nu este deloc mulţumitoare. Din cele peste 3,5 miliarde de locuitori ai Terrei, peste 50o/0 sunt subnutriţi.
Malnutriţia nu scoate în evidenţă atât penuria de alimente ca atare, cât factorii social-politici care au gc-nerat-o.
Se ştie că 2/3 din suprafaţa globului este ocupată de apă - mări şi oceane. Exploatarea lor acoperă doar 2o/0 din caloriile necesare omenirii şi cel mult 10% din proteinele animale, de care are nevoie. Exploatarea raţională a mărilor şi oceanelor ar putea oferi cantităţi uriaşe de produse alimentare animale şi vegetale.
Pescuitul în largul oceanelor şi industrializarea pe loc a produselor trebuie intensificate, la fel şi cultivarea algelor marine, ce au o mare valoare nutritivă.
Crearea de soiuri noi de plante şi de animale, prin utilizarea cunoştinţelor noi\' de genetică şi ameliorare, ar duce la creşterea rezervelor nutritive şi la obţinerea u produse de calitate. Aceste cunoştinţe pot fi aplicate şi în vederea îmbogăţirii unor cereale în proteine, deoarece deficitul caloric mondial este de 15%, pe când deficitul proteic este de aproape 40%. Se recomandă uti-.Uzarea mai intensă a hibrizilor care dau recolte mai mari la hectar şi cu un conţinut sporit de proteine. Hibrizii de floarea soarelui au un conţinut mai mare de ulei.
Se impune de asemenea o bună utilizare a energiei solare si a substanţelor existente în aer şi sol; la fel şi intensificarea acţiunii de combatere a dăunătorilor cu aiutorul insecticidelor şi a fungicidelor ce sporesc mereu poluarea mediului. Aceasta însă trebuie sa se facă cu mare atenţie.
Consecinţele unui regim alimentar incorect
