1.1. Alimentatia omului, interrelatii meolice si reglarea comportamentului alimentar
Printr-o alimentatie stiintifica se introduc in organism alimente cu un continut complet si echilibrat din punct de vedere a substantelor nutritive si a vitaminelor.
Printr-o alimentatie igienica nu se introduc in organism germeni patogeni si nu supraincarcam tubul digestiv si nici alte sisteme organice solicitate in digestie (dupa o masa copioasa pot apare multe situatii critice cardiace).
Obiectivul alimentatiei stiintifice este in primul rand asigurarea sanatatii si a capacitatii de munca. Dar el poate fi si vindecarea unor boli sau modificarea reactivitatii organismului sau ameliorarea aspectului sau estetic.In aceste cazuri alimentatia stiintifica se confunda cu alimentatia igienica.
Substanta vie din organism este intr-o permanenta schimbare. in organism patrund mereu din mediu inconjurator substante pe care organismul le utilizeaza si ies pe:rmanent altele prin eliminare, substante ce sunt ne-ebuincioase. Deci intre organism si mediu este un permanent schimb de substante, care intretin procesele vitale. Energia continuta in nutrimente este transformata la nivelul mitocondriilor in legaturi macroergice - ATP. Ele furnizeaza in continuare legaturi bogate in energie pentru toate caile meolice.
Totalitatea transformarilor pe care le sufera aceste substante in organism si prin care substanta vie se au-toreinoieste poarta numele de meolism.
Meolismul are doua aspecte: asimilarea substantelor sau anabolism prin care substantele intrate in organism sunt transformate in substante proprii prin care se sintetizeaza protoplasma noua si prin care se refac celulele si tesuturile uzate, iar organismele tinere cresc, si dezasimilarea sau caolismul in cursul caruia substantele organice sunt oxidate cu ajutorul oxigenului luat din mediul exterior si se distruge o parte din protoplasma - procese ce au loc cu eliberare de energie.
Procesele de anabolism si caolism sunt intr-o stransa interdependenta si intr-un permanent echilibru a carui rezultat este continua improspatare a mieriei vii si asigurarea energiei necesare activitatii sale vitale.
Procesele de caolism pun la dispozitia organismului produsi intermediari ce pot fi utilizati in diferite sinteze. Ei constituie in acelasi timp si puncte de legatura intre meolismul glucidic, lipidic si proteic. Intre ele se realizeaza o interconversiune.
Din acesti produsi intermediari organismul isi poate sintetiza in orice moment produsii deficitari, fiind componente a diferitelor reactii meolice.
Cunoasterea proceselor meolice are mare importanta in terapeutica. Orice dereglare in succesiunea normala a proceselor meolice se traduce prin semne de boala.
Reinnoirea substantei vii se realizeaza cu viteze diferite. Ca masura a acestui proces a fost introdus termenul de "timp de injumatatire biologic" adica durata in care 50% din substanta respecti a organismului este degradata si refacuta. Timpul de injumatatire a proteinelor musculare este de 15 ori mai mare decat a proteinelor hepatice, deoarece in ficat procesele meolice sunt mult mai intense.
In cursul proceselor de meolism organismul nu foloseste toti compusii chimici existenti in natura. Numai unele substante pot fi socotite nutritive omului (proteinele, glucidele si lipidele). Acestia sunt compusi organici. Lor li se adauga si unele substante anorganice cum sunt apa si sarurile minerale. Organismul are ne-
voie si de vitamine. Ele intra in ratia alimentara in cantitati infinitesimale, dar lipsa lor duce la carente alimentare. Vitaminele sunt biocatalizatori, alaturi de en-zime si hormoni, ce inlesnesc anumite reactii importante din organism.
Substantele mai sus amintite asigura realizarea functiilor de intretinere si nutritie a organismului. De aceea ele au fost numite principii alimentare sau nutritive. Principiile nutritive intra in alcatuirea hranei omului si sunt cunoscute sub numele de alimente.
Organismul omului poate fi mult influentat pe cale alimentara. El poate refuza unele alimente in raport cu mirosul, gustul sau cu alte informatii privind provenienta lor. Deci organismul, poseda mijloace de izolare si de compensare a influentelor riate din mediu.
Organismul poate expulza alimentele indigeste sau iritante pe cale orala (voma) sau pe cale recto-anala (diaree). Aceste mijloace de reglare se completeaza cu reglari meolice, cu cele antitoxice si imunitare, de indata ce alimentele au strabatut bariera intestinala.
Mediul intern isi mentine constanta parametrilor esentiali prin interventia sistemului nervos si endocrin. Ex. consumand multe glucide provocam intensificarea secretiei de insulina. Cu ajutorul alimentatiei ritmice putem deci dinamiza sistemele de reglare si de adaptare ale organismului.
Aceasta influentare insa nu este totala, ea depinde si de tipul constitutional al individului. Constitutia trebuie inteleasa ca ansamblul caracterelor unui organism, determinate de genotipul sau si de factorii de mediu in diferite etape ale dezvoltarii.
Totalitatea caracterelor unui organism sunt determinate de factori genetici - fiecare gena determina, printr-un sistem de codificare biochimica, lanturi poli-peptidice, iar acestea din urma alcatuiesc proteinele ce formeaza baza structurala si functionala a organismului.
Alterarea functionala a genelor constituie terenuri ce favorizeaza aparitia unor boli (ex. teren hipertensiv sau teren diabetic). Ele sunt favorizate de conditiile de mediu exterior care pot influenta organismul in instalarea si producerea bolilor.
Alimentatia constituie un factor de prim ordin in reactiile de raspuns ale organismului, o ratie echilibrata intre diferitele principii alimentare, fiind una din conditiile prevenirii bolilor si evolutiei lor. Raportul dintre diferitele principii alimentare influenteaza capacitatea de raspuns a organismului. O alimentatie saraca in proteine favorizeaza aparitia bolilor infecto-contagioasc, reduce capacitatea de aparare si intarzie cicatrizarea plagilor; un aport deficitar de calciu mareste frecventa os-teopatiilor si a bolilor neuromusculare.
Factorii sociali sunt indisolubil legati de cei biologici. Omul isi creaza singur noi factori de mediu si se adapteaza unui anumit mediu ecologic, noi conditii de viata prin care sa-si sporeasca rezistenta organismului (masuri igieno-dietetice). La aceasta se adauga locul de munca, suprasolicitarea, tensiunea nervoasa etc.
Realizarea unui teren patologic prin actiunea factorilor intrinseci sau a celor extrinseci constituie factori de risc pentru o serie de boli. Ex. alimentatia bogata in lipide si glucide, fumatul sunt factori de risc pentru bolile cardio-sculare.
Atat alimentatia excesi cat si foamea solicita organismul. La foame organismul isi consuma propriile rezerve si transforma o parte din proteinele sale in glucoza cu interventia ficatului si a glandelor suprarenale. Dar experientele efectuate cu mult menajament pe animale infometate prelungit, au dus la concluzia ca in acest fel este prelungita durata vietii lor, datorita incetinirii desfasurarii anumitor reactii in organism.
Exista persoane care consuma multe alimente si se mentin slabe iar altele care mamanca relativ putin si au destula grasime. Se stie ca reducerea alimentara (cantitati si in componente proteice si lipidice, din timpul celui de al 2-lea razboi mondial) a mers mana in mana ou scaderea cazurilor de ateroscleroza si diabet zaharat.
Se recomanda consumarea unei cantitati de alimente corespunzatoare numai cu necesitatile organismului. La senzatia de saturare contribuie si umplerea stomacului. Un stomac dilatat se umple mai greu. Un obez care are o masa corporala mai mare se satura mai greu si se ge ca ramane gras desi mananca putin. intr-ader ceea ce mananca este "putin" in atie cu voluminosul sau corp. ("Cumpatarea si munca sunt cele doua
bucurii aderate ale omului. Munca ii sporeste pofta de mancare iar cumpatarea il impiedica sa abuzeze de ea" - J. J. Rousseau).
Alimentatia nu este aceeasi la toate popoarele. Ea depinde de" o serie de factori geografici, de clima, de gradul de civilizatie ca si de obiceiurile locale.
Pe masura ce popoarele au progresat din punct de vedere social-economic, se constata o diversitate mare si in privinta hranei, a felului sau de preparare cat si de prezentare. Industria alimentara a facut si ea progrese mari incat se afla in comert o gama foarte larga de preparate culinare sub forma conserta.
Progresele civilizatiei actuale sunt remarcabile, dar ele au consecinte uneori nefaste asupra organismului generand boli cronice degenerative. Evolutia societatii si confortul modern inlocuiesc munca manuala cu cea mecanizata si transportul oamenilor se face din ce in ce mai mult cu mijoace rapide. in acest fel oamenii se misca din ce in ce mai putin, devin sedentari. Solicitarea nervoasa este din ce in ce mai mare, oamenii apeleaza la stimulente cum este cafeaua si bauturile alcoolice.
Aceasta fiind situatia, se impune o pregatire eficienta a populatiei incepand inca din scoala in scopul cunoasterii pericolului alimentatiei irationale si a modului in care pot fi prevenite unele consecinte ale ei. Se recomanda introducerea chiar a unor cursuri de alimentatie rationala si de pregatire culinara a alimentelor, pentru a deveni cat mai utile organismului. Capacitatea de munca a omului depinde de modul sau de alimentare, deci el nu poate fi ignorant in aceste probleme.
Nu este suficient sa avem unele notiuni gi despre trofine si kilocalorii; trebuie sa cunoastem si importanta masticatiei, a vitezei de inghitire si a digestie, calme.
In cursul alimentarii nu sunt introduse in organism numai substante nutritive ci si un numar de substante asociate lor intamplator sau adaugate in procesul de conserre si preparare (insecticide, ierbicide, consernte etc). Unele din ele se acumuleaza in grasime si aceasta le elibereaza atunci cand este mobilizata.
Bucataria zilelor noastre a devenit laborator. in unele tari substantele naturale alimentare sunt falsificate - - vinul, untul, dulceata, contin multe produse chimice care exercita lent, dar sigur, o actiune distrugatoare asupra organismului. in acest fel "chimia ucide bucataria".
Meolismul celular al diferitelor substante de origine alimentara cuprinde etape in care se elibereaza compusi otravitori pe care organismul sanatos ii detoxi-fica rapid sau ii elimina prin rinichi. Pe unii dintre ei ii foloseste pentru nevoile sale energetice sau plastice. Ficatul este organul implicat in detoxifieri. imbolnavirile ficatului si rinichilor, fac din sange un lichid otravitor pentru intreg organismul. Printre organele cele mai sensibile la toxine se numara, creierul, iar printre substantele toxice produse de organism in cursul functionarii sale normale (dar acumulate in cazurile citate) sunt amoniacul si unele polipeptide ce duc la autointo-xicare hepatica. Uremia este o astfel de stare tipica. O alta stare autotoxica este coma diabetica ce apare in caz de imbolnavire a pancreasului si insuficienta insulinica.
Insuficienta hepato-renala sau pancreatica devine in multe cazuri cronica latenta, compensata. Organismul se afla intr-o stare intermediara intre boala si sanatate. El trebuie sa evite decompensarea sau o noua autointoxi-care renuntand la unele alimente la care "lanturile tehnologice" ale celulei sale nu mai pot face fata.
Reactiile de raspuns ale organismului sunt dependente si de activitatea sistemhlui nervos vegetativ, fapt ce a dus la incadrarea indivizilor in parasimpaticotonici si simpaticotonici.
Parasimpaticotonicii se caracterizeaza prin predomi-nanta proceselor anabolice, o capacitate de aparare anti-toxica la limita superioara, cu formarea anticorpilor si mobilizarea rapida a leucocitelor.
Simpaticotonicii au un meolism bazai mai ridicat, reactii prompte, mobilizeaza rapid catecolaminele, dar se epuizeaza repede.
Reactivitatea organismului la boli depinde si de rsta.
Noul nascut, in primele zile are o capacitate reacti foarte limitata datorita incompletei dezvoltari a sistemelor de aparare si a sistemului nervos.
La pubertate sau la climacteriu reactiile de aparare sunt diferitei - acum se instaleaza usor diferite boli alergice sau neuro-endocrine.
Odata cu inaintarea in rsta au loc modificari morfo-functionale, ca reducerea cantitatii de apa din tesuturi, pierderea elasticitatii selor prin depunerea de calciu si colesterol, cresterea tensiunii arteriale, scaderea functiei de contractie a musculaturii inimii. Capacitatea de aparare a organismului este scazuta si creste sensibilitatea la infectii.In multe cazuri modificarile proceselor biochimice de la nivelul celulelor si a organelor bolnave se datoresc dereglarilor enzimatice si unei alimentatii irationale.
Orice aliment in cantitate mare poate constitui o o-tra pentru organism. Excesul in alimentatie a unei trofine anumite si perfect tolerata de organismul unui individ sanatos, poate fi daunator pentru alt individ.
Rolul principal al alimentatiei este mentinerea prin mijlocirea satisfactiei psihologice a unui anumit tonus vital. Distinctia dintre obicei alimentar, viciu si boala, poate fi facuta pornind de la o caracterizare lapidara: "boala este viata limitata in libertatea ei". A fi robul unui instinct sau unui aliment, sau unei obisnuinte, sunt riante de boala.
