Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), 150 de milioane de persoane sufera de diabet in lume. Dintre ele, 10% au diabet de tip 1, iar 90%, de tip 2. Aceasta organizatie internationala considera situatia alarmanta, and in vedere ca in 1995 existau 135 de milioane de diabetici. Ea estimeaza ca, la nivel mondial, numarul lor se dubla pana in anul 2025, atingand pragul de 300 de milioane si transformand diabetul intr-o noua epidemie. Diabetul este a sasea cauza de mortalitate din lume la adultii de peste 60 de ani. in Franta, exista aproape 3 milioane de diabetici (dintre care 500 000 nu-si cunosc situatia), in timp ce in Statele Unite 10,3 milioane de oameni sufera de diabet. Diabetul de tip 2 afecteaza 5% din populatia Japoniei si 10% din cea a insulei Barbados.
Cuprins:
Introducere |
sus  |
Este surprinzător faptul că numărul canadienilor diabetici variază de la o sursă de informare la alta. Dacă examinăm datele furnizate de Institutul de Statistică, de Ministerul Sănătăţii, de Institutul de Cercetări īn Domeniul Sănătăţii din Canada, de Asociaţia Canadiană pentru Prevenirea şi Tratamentul Diabetului, de organizaţia Diabete Quebec sau de rezultatele, Anchetei asupra stării de sănătate din colectivităţile canadiene"1, cifrele diferă. Unii vorbesc de peste 2 milioane, alţii de 1 milion, de 1,1 milioane, de 1,2 milioane. Nu se menţionează īntotdeauna dacă este vorba doar de cazurile diagnosticate sau şi de numărul estimat de diabetici care nu īşi cunosc starea. Ne vom ghida īn această lucrare după cifrele extrase din Secţiunea 3.1 a ESCC, care pune īn evidenţă, departajat pe provincii, procentajul canadienilor diagnosticaţi cu diabet, īn 2005. Potrivit acestei anchete, 1 325 100 de canadieni de peste 12 ani (inclusiv), respectiv 5% din populaţie, au fost diagnosticaţi cu diabet. Totuşi, studiile par să indice că situaţia este şi mai gravă, alte persoane nefiind diagnosticate, iar acestea reprezintă o treime din numărul total al diabeticilor. Dacă aplicăm un factor de corecţie pentru a ţine cont şi de cazurile nediagnosticate, numărul estimativ al cazurilor diagnosticate şi nediagnosticate ar putea ajunge la 1,8 milioane, chiar şi la 2 milioane, dacă optăm pentru cifrele Institutului de cercetări īn domeniul sănătăţii din Canada, care apreciază că 700 000 de canadieni ar suferi de diabet fără să ştie.
Avānd īn vedere faptul că numărul cazurilor de īmbolnăvire creşte proporţional cu vārsta (20% din persoanele diagnosticate au peste 65 de ani), trebuie să ne aşteptăm la o mărire semnificativă a numărului cazurilor de diabet din Canada, dată fiind īmbătrānirea actuală a populaţiei. Pe baza acestor cifre, Asociaţia canadiană pentru prevenirea şi tratamentul diabetului prezice că numărul canadienilor diabetici va ajunge la 3 milioane de persoane pānă īn 2010 şi că se va dubla īn următorii 20 de ani. Diabetul este astăzi cea de-a şaptea cauză de mortalitate īn Canada.
īn Quebec, conform datelor statistice la nivel naţional furnizate de ESCC, 332 800 de persoane, reprezentānd 5,2% din populaţie, au fost diagnosticate cu diabet, procent care corespunde cu aproximaţie celui mediu din ţara noastră. Conform organizaţiei Diabete Quebec, această cifră ar trebui aproape dublată dacă am ţine seama şi de cei inconştienţi de starea lor. īn Quebec, ca oriunde īn altă parte, se aşteaptă un progres semnificativ al bolii. Conform unui raport īnaintat de Diabete Quebec, īn 10 ani, 800 000 de locuitori ai oraşului vor fi afectaţi de diabet dacă această tendinţă se menţine.
Este interesant faptul că, īn provinciile din est, procentele depăşesc cu mult media naţională. De exemplu, 6,8% din populaţia provinciei Terre-Neuve-et-Labrador şi 6,7% din populaţia provinciei Nouvelle-Ecosse suferă de diabet, faţă de cei numai 3,9% īnregistraţi īn Alberta. īn rāndul populaţiilor indigene, problema este şi mai gravă, numărul de bolnavi de diabet de tip 2 fiind de trei pānă la cinci ori mai mare decāt media naţională. Aproximativ două treimi dintre indigenii diabetici sunt femei.
Proporţia canadienilor consemnaţi ca diabetici a crescut cu 27% īntre 1974 şi 2000. Să nu uităm īnsă că şi schimbarea criteriilor de diagnosticare a contribuit la această creştere spectaculoasă a numărului cazurilor diagnosticate: īn 1998, pragul glicemiei măsurate pe nemāncate, folosit pentru punerea diagnosticului de diabet de tip 2, a fost redus de la 7,8 la 7 mmol/1. Cu toate acestea, creşterea numărului de cazuri rămāne semnificativă.
Costuri aferente |
sus |
Complicaţiile asociate diabetului de tip 2 sunt foarte costisitoare, atāt īn plan uman, cāt şi īn plan economic. Diabetul provoacă decesul anual a peste 40 000 de canadieni. El, īmpreună cu toate complicaţiile lui, poartă răspunderea pentru 25%) dintre operaţiile chirugicale pe cord, pentru 40% dintre insuficienţele renale şi pentru 50% dintre amputaţiile de origine nontraumatică. Peste 70% dintre persoanele diabetice mor de o boală cardiovasculară, de două ori mai multe decāt īn cazul populaţiei nondiabetice. Se estimează, de asemenea, că aproximativ 20% dintre paturile de spital sunt folosite pentru tratarea diabetului.
īn plus, dacă diversele surse prezintă cifre diferite īn ceea ce priveşte numărul diabeticilor din Canada, nu este surprinzător faptul că informaţiile furnizate nu corespund nici atunci cānd se pune problema costurilor. Un singur lucru este sigur: această boală reprezintă o problemă economică tot mai apăsătoare.
Costurile cele mai mici sunt apreciate de Ministerul Sănătăţii, conform căruia diabetul şi complicaţiile sale īmpovărează anual sistemul canadian de sănătate cu aproximativ nouă miliarde de dolari, alocaţi cheltuielilor directe şi indirecte. Un studiu al ministerului spune, totodată, că īn 1993 diabeticii cheltuiau pānă la 161 de milioane de dolari numai pentru medicamente. īn Quebec, bugetul necesar tratamentului diabetului şi complicaţiilor acestuia sunt estimate la două miliarde de dolari pe an, costuri directe şi indirecte.
Costurile directe includ spitalizarea, procedurile chirurgicale, supravegherea permanentă, vizitele medicale, consultaţiile paramedicale, medicamentele, protezele, mijloacele de deplasare şi transport adaptate. Costurile indirecte īnglobează zilele de muncă pierdute, scăderea randamentului, invaliditatea pe termen lung, creşterea mortalităţii asociate cu diabetul, complicaţiile şi tratarea lor, impactul negativ asupra productivităţii rudelor care īngrijesc bolnavii.
Introducere
