Exista o lista foarte lunga de simptome asociate cu diabetul. Cel mai cunoscut dintre acestea poate fi loarea anormala a glicemiei, dar ea e doar inceputul. in realitate, e posibil ca glicemia sa fi avut lori anormale cat timp inainte de a fi depistat acest lucru, deseori abia atunci cand sunt investigate alte simptome. Cu cat mai repede silizati glicemia - impiedicand aparitia numeroaselor simptome negative -, cu atat mai bine. Acest modul trece in revista numeroasele semnale pe care vi le transmite organismul atunci cand ce este in neregula, asa incat sa puteti reactiona rapid cand apar. Dar cea mai mare dorinta a noastra, a autorilor, este ca acest modul sa fie pentru dumneavoastra doar un simplu ghid al unei lumi pe care sa nu ajungeti sa o cunoasteti vreodata. Sper ca el le trezi tuturor cititorilor hotararea ferma de a se alimenta corect, pentru a-si intari organismul si a fi sanatosi.
Cuprins:
Hiperglicemie şl hipoglicemie |
sus  |
Printre primele simptome ale excesului de aciditate care duce la diabet se numără hipoglicemia (nivelul scăzut al zaharurilor în sânge) şi hipergiicemia (nivelul crescut al acestora). Cele două par a fi opuse, dar în realitate reprezintă cele două feţe ale aceleaşi monede. Amândouă apar ca urmare a excesului de zaharuri şi a mediului acid pe care îl creează acesta în organism.
Hiperglicemia indică o problemă evidentă a producţiei de insulina sau a utilizării acesteia: acest hormon fie nu există deloc, fie nu-şi îndeplineşte rolul (gestionarea glucidelor). Nivelul scăzut de zaharuri în sânge, problemă foarte frecventă, indică, de fapt, o producţie excesivă de insulina - insulina lucrează peste măsură.
Pancreasul produce doi hormoni pentru a regla concentraţia de zaharuri în sânge: insulina, care ar trebui să nu permită creşterea prea mare a glicemiei, şi glucagonul, care o împiedică să scadă prea mult. Insulina contribuie la scăderea concentraţiei zaharurilor din sânge prin facilitarea transportului acestora prin membrana celulară în interiorul celulei, unde vor fi utilizate pentru producerea de energie. în plus, insulina acţionează asupra ficatului, unde glucidele sunt transformate în glicogen şi grăsime, care sunt depozitate la acest nivel.
Glucagonul transmite un mesaj către ficat şi apoi către muşchi pentru a converti carbohidraţii depozitaţi (glicogenul) din nou în glucoza, pentru a transforma alte substanţe nutritive, precum aminoacizii, în glucoza şi apoi pentru a elibera zaharurile în sânge.
Corpul uman reacţionează la scăderea glicemiei aşa cum aţi reacţiona când maşina dumneavoastră rămâne fără benzină: umple din nou rezervorul cât se poate de repede. Solicitarea de a procesa tot mai multe zaharuri suprasolicită pancreasul atât de mult, încât poate să clacheze şi să înceteze producţia de insulina. Simptomele unei glicemii prea mari sau prea mici sunt supărătoare prin ele însele (vezi tabelul), dar pericolul mai mare constă în faptul că acest balans între niveluri prea mari sau prea scăzute ale glicemiei să pregătească instalarea deplină a diabetului.
Acestea sunt lucrurile pe care este probabil să vi le explice medicul. Explicaţia mai profundă a Noii Biologii ia în considerare faptul că microoganismele nocive, precum bacteriile şi mai ales ciupercile parazite, au un apetit feroce pentru zaharuri.
Pe măsură ce ele digeră zaharurile, concentraţia acestora în sânge scade şi rămân în loc deşeuri acide. Cu cât mediul este mai acid, cu atât sunt mai încântate aceste mici vietăţi dezagreabile, care încep să se multiplice nebuneşte: aţi intrat în alt cerc vicios. Şi sunt înfometate! Nu se mai pune problema poftei dumneavoastră de zaharuri, cât despre cea a ciupercilor parazite şi a bacteriilor pe care le adăpostiţi. în plus, extragerea glicogenului din muşchi pentru a fi introdus în circulaţia sangvină are un preţ: procesul creşte aciditatea şi încurajează dezvoltarea ciupercilor parazite.Ca regulă empirică, medicii folosesc valoarea de 60 mg/dl a glicemiei drept limită inferioară a normalului. La orice valoare egală sau mai mică decât aceasta, ei se aşteaptă să întâlnească semne şi simptome de hipoglicemie.
Corpul uman nu funcţionează prea bine atunci când nu există suficientă glucoza în sânge. Muşchii au nevoie de energia pe care Ie-o furnizează glucoza pentru a-şi îndeplini rolul; de aceea, atunci când glucoza este insuficientă, vă simţiţi slăbit, obosit, dezorientat şi puteţi resimţi dureri musculare, iritaţii şi inflamaţii. Creierul are nevoie de glucoza pentru a coordona întregul organism, ca să nu mai vorbim despre propria nevoie, pentru funcţionarea sa şi a tuturor proceselor intelectuale. Fără glucoza suficientă nu puteţi gândi clar, nu vă puteţi concentra şi nu vă puteţi folosi memoria cum trebuie. Poate ştiţi ce trebuie să faceţi, dar nu reuşiţi.
Povestea lui Sam
Am 62 de ani şi timp de cinci ani am urmat un tratament oral pentru diabetul de tip 2 de cinci ani. în numai patru săptămâni, bând băutură verde şi urmând o dietă alcalină, am putut să reduc doza de medicamente cu 50-75%, iar în acest timp am înregistrat cea mai bună glicemie din câte am avut vreodată. în plus, am slăbit aproape 3 kg şi slăbesc în continuare. Şi când te gândeşti că mi s-a spus că este o boală incurabilă şi care duce la invaliditate tot mai gravă!
Rezistenţa la insulina |
sus |
Hipoglicemia poate conduce la hiperglicemie, ca urmare a poftei de dulce şi a transformării glicogenului, care duc la rândul lor hiperinsulinemie (prea multă insulina), apoi rezistenţă la insulina, şi, de aici, pasul următor este instalarea deplină a diabetului de tip 2. în timp, valurile succesive de zaharuri şi insulina, precum şi acizii rezultaţi în urma fermentării excesului de zaharuri afectează locusurile receptorilor pentru glucoza de pe suprafaţa celulelor. Acestea nu mai pot primi glucoza necesară pentru producţia de energie, zaharuri le rămâne în sânge, iar insulina este eliberată în cantităţi tot mai mari. Organismul nu mai reacţionează adecvat la insulina - aceasta nu-şi poate îndeplini misiunea de a transporta glucoza la celulele care au nevoie de ea. în acelaşi timp, mediul din organism devine tot mai acid, iar microorganismele negative se simt tot mai mult ca la ele acasă şi se apucă să producă şi mai mult acid.
CE TREBUIE SĂ FACEŢI ATUNCI CÂND AVEŢI HIPOGLICEMIE
Urmând programul Dietei Young, veţi scăpa de hipoglicemie şi de efectele sale neplăcute. Este totuşi posibil să aveţi din când în când câte un episod de hipoglicemie. Fără îndoială că medicul v-a dat instrucţiuni diferite de cele ce veţi citi în continuare, dar ele nu sunt compatibile cu Dieta Young. Un baton
de ciocolată sau un pahar cu suc de mere sau altceva ce aduce un aport mare, brusc de glucide poate da rezultate doar pe termen scurt - veţi simţi un val temporar de energie în locul oboselii datorate hipoglicemiei -, dar efectul pe
termen lung va fi creşterea acidităţii datorate fermentării zaharurilor de către bacterii sau ciuperci şi veţi reveni la acelaşi cerc vicios.
lată câteva soluţii la fel de eficiente, care nu cresc aciditatea:
♦ beţi un pahar de lapte proaspăt de migdale
♦ mâncaţi un morcov sau o sfeclă
♦ mâncaţi o farfurie de roşii cu avocado
♦ beţi un litru de băutură verde.
CE TREBUIE SĂ FACEŢI CÂND AVEŢI HIPERGLICEMIE
Urmând programul Dietei Young, ar trebui să eliminaţi episoadele acute de g hiperglicemie. Dacă aveţi vreunul dintre simptomele descrise mai sus, trebuie să acţionaţi imediat. Rehidrataţi-vă consumând o cantitate mare de băutură verde - un litru pentru fiecare 13 kg de masă corporală. Luaţi suplimente cu \' crom, care contribuie la combinarea insulinei cu glucoza şi la pătrunderea | glucozei în celule, pentru a fi utilizată ca sursă de energie.
Semne şl simptome |
sus |
în afară de semnele de hipoglicemie şi hiperglicemie prezentate anterior, există o mulţime de alte potenţiale probleme ce însoţesc diagnosticul de diabet. Dacă efectele secundare de la început nu anunţă o suferinţă suficient de mare încât să vă determine să vă menţineţi glicemia în limite sănătoase, ce spuneţi de complicaţiile cardiovasculare, vătămarea nervilor sau a rinichilor, orbirea sau alte tulburări de vedere, precum şi riscul crescut de amputare a unui membru? Toate acestea, plus mai multe complicaţii se datorează nu doar glicemiei nesănătoase, ci şi hiperacidităţii organismului. Toate acestea împreună duc la îmbătrânire prematură, întrucât, ca să lăsăm fineţurile la o parte, organismul începe să putrezească.
Sistemul cardiovascular
Să începem cu inima. Diabetul înseamnă riscuri de două sau chiar de patru ori mai mari de apariţie a afecţiunilor cardiace precum infarctul miocardic, ateroscleroza, angina pectorală, accidentul vascular cerebral, hipertensiunea, hipercolesterolemia şi nivelul crescut al trigliceridelor.
Organismul se protejează de acizii în exces (sau de zaharurile în exces) - care ar putea perfora vasele sangvine - legându-i de grăsimi şi minerale. Dar aceste grăsimi se acumulează în vasele de sânge şi în inimă, provocând ateroscleroza, angină pectorală, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Inima trebuie atunci să muncească mai mult pentru a pompa sângele înspre şi dinspre ea, împingând acelaşi volum de sânge prin vase sangvine îngustate, ceea ce se traduce prin hipertensiune. (Aproape 60% dintre pacienţii hipertensivi sunt diabetici).
Inima şi vasele de sânge bolnave slăbite pot cauza, de asemenea, o creştere bruscă a tensiunii atunci când vă ridicaţi brusc din şezut, ceea ce vă provoacă ameţeală. Acelaşi lucru se poate întâmpla atunci când staţi mult timp în picioare.
Organismul face să crească şi nivelul colesterolului LDL, pentru a lega acizii, şi al trigliceridelor, pentru a se proteja de excesul de acizi rezultaţi în urma fermentării excesului de zahăr. Aşa-numitul colesterol rău (LDL) vă salvează viaţa de aciditatea excesivă, pe termen scurt - cu preţul periclitării vieţii ca urmare a problemelor cardiovasculare, pe termen lung.
Acizii sunt substanţe foarte aderente şi pot provoca lipirea celulelor una de alta, ceea ce provoacă probleme de circulaţie precum claudicaţia intermitentă (durere sau amorţeală în zona membrelor inferioare în timpul mersului) şi deprivare de oxigen, care duce la simptome precum: mâini şi picioare reci, gândire înceţoşată, uitare şi pierderea memoriei, ameţeală şi chiar demenţă. Insuficienţa cardiacă congestivă îşi are cauza în transformarea glucidelor în acizi, care "terciuiesc" muşchiul cardiac.
Vederea
Deteriorarea vaselor sangvine care irigă retina poartă numele de retinopatie diabetică. Ea poate cauza orbirea. De fapt, diabetul este cauza principală a cazurilor noi de orbire. Multe tulburări ale vederii au frecvenţă mai crescută la pacienţii diabetici, între ele numărându-se glaucomul (presiune la nivelul globului ocular care reduce fluxul de sânge către nervul optic) şi cataracta (calcificare a cristalinului care determină pierderea acuităţii vizuale; organismul foloseşte calciul pentru a neutraliza excesul de acizi), fiecare dintre aceste două afecţiuni fiind o dată şi jumătate mai frecventă la persoanele cu diabet.
De asemenea, diabetul este asociat şi cu creşterea frecvenţei edemului macular (pierderea acuităţii vizuale) şi a neovascularizării (glaucom hemoragie), determinate şi ele de hiperaciditate.
Rinichii
în cincisprezece ani de boală, la 20% dintre pacienţii apar boli renale, care pot duce chiar până la insuficienţa renală, afecţiune cu potenţial letal. Rinichii capitulează pur şi simplu şi încetează să mai funcţioneze, după atâta efort pentru eliminarea acizilor rezultaţi în urma excesului de glucoza.
Sistemul nervos
Aproape 60-70% dintre pacienţii cu diabet prezintă deteriorări la nivelul sistemul nervos ce pot determina o gamă largă de simptome, printre care furnicături, senzaţie de arsură, amorţeală, pierdere a sensibilităţii la rece sau la cald şi dureri înţepătoare, în special la nivelul mâinilor şi al picioarelor, şi mergând de la tulburări de digestie, transpiraţie excesivă, disfuncţii de erecţie până la afectarea tensiunii arteriale şi pulsului. Neuropatia membrelor inferioare, de exemplu, este o afecţiune care face ca pacientul să nu poată ridica suficient piciorul pentru a păşi, din cauza deteriorării nervilor motori ai membrelor inferioare. Un alt exemplu este incontinenţa urinară (controlul slab al vezicii urinare). Ea apare ca urmare a deteriorării nervilor care inervează vezica urinară, ceea ce duce la dilatarea vezicii, pierderi de urină şi/sau dificultate de a goli total vezica, problemă care duce, la rândul ei, la creşterea incidenţei infecţiilor urinare.
Amputarea
Peste 67 000 de picioare sunt amputate anual în Statele Unite din cauza complicaţiilor diabetului; mai mult de jumătate dintre cazuri ar putea fi preîntâmpinate prin diagnosticarea la timp şi printr-un stil de viaţă şi o alimentaţie corecte. Această problemă este serioasă în special la afro-americani şi la amerindieni, la care riscul de diabet este de patru ori mai mare decât cel al populaţiei generale. Cauza subiacentă este afectarea circulaţiei la nivelul membrului respectiv, care se manifestă la suprafaţă mai întâi prin ulceraţii ale piciorului, care se suprainfectează şi apoi produc cangrena (putrezirea ţesuturilor, care se tratează numai prin îndepărtarea lor pe cale chirurgicală).
Obezitatea
într-o situaţie de criză, în loc să ardă grăsimile, organismul le acumulează pe toate, încercând cu disperare să se apere, şi le utilizează pentru a lega cât mai mult acid cu putinţă, îndepărtându-l de organele vitale.
Afecţiunile gastro-intestinale
Aceste tulburări sunt frecvente la pacienţii cu diabet şi includ greaţa, vărsăturile, constipaţia sau diareea. Toate acestea pot încetini activitatea musculaturii stomacului sau a intestinului, ceea ce determină o golire ineficientă a tubului digestiv. Gastropareza diabetică apare atunci când stomacul îşi evacuează prea lent conţinutul în intestinul subţire, din cauză că nervii care controlează ritmul acestui proces au fost deterioraţi. La pacienţii care trebuie să-şi administreze insulina înainte de masă, glicemia scade înainte ca alimentele să poată să fie absorbite.
Disfuncţiile sexuale
Mai mult de jumătate dintre bărbaţii diabetici cu vârsta peste cincizeci de ani suferă de impotenţă; impotenţa apare la diabetici cu zece-cincisprezece ani, în medie, mai devreme decât la bărbaţii care nu au diabet. Peste o treime dintre femeile cu diabet suferă de deteriorări de un fel sau altul ale funcţiilor sexuale, între care scăderea sensibilităţii la atingere datorită afectării nervoase, mucoasă vaginală uscată şi libidou scăzut. Funcţia sexuală şi libidoul sunt controlate de sistemul nervos autonom, care poate fi paralizat de hiperaciditate.
Osteoporoza
Organismul extrage calciul din oase pentru a neutraliza acizii şi a menţine echilibrul delicat al pH-ului. Acesta este un proces normal, dar atunci când rezervele de calciu sunt exploatate prea mult, oasele îşi pierd din densitate şi devin fragile. Dezechilibrul hormonal
Ciupercile parazite, care se înmulţesc rapid în mediul acid pe care-l agreează, duc la fermentarea hormonilor, ceea ce provoacă scăderea nivelului de DHEA (dihidroepiandrosteron - hormon steroid secretat de corticosuprarenale, precursor al hormonului androgen la femei), printre altele, şi determină un dezechilibru general al tuturor hormonilor, cauzând simptome precum bufeuri-le, balonarea, retenţia de apă, iritabilitatea şi depresia.
Transpiraţia Uneori se poate să transpiraţi brusc în timp ce mâncaţi - oficial, aceasta se numeşte transpiraţia gustativă -, fiindcă organismul încearcă să scape de acizii pe care-i ingeraţi prin porii pielii. Afecţiunile articulare O caracteristică problematică a diabetului poartă numele de piciorul cubic Charcot sau osteoartropatia diabetică.
Ea afectează, de obicei, articulaţiile pe care se sprijină greutatea corpului, precum gleznele. Oasele sunt slăbite (deoarece calciul este extras din ele pentru a neutraliza excesul de acizi) şi, în plus, sensibilitatea este diminuată (în special, la extremităţi), din cauza deteriorării nervilor, astfel că în aceste zone se pot produce fracturi care trec neobservate, în ciuda inflamării zonei. Deoarece pacientul nu simte durerea, nervii fiind deterioraţi, el continuă să folosească articulaţiile bolnave, vătămarea se agravează, musculatura se atrofiază, iar articulaţia poate suferi o deformare ireversibilă.
Mai puţin dramatică iniţial, poate, dar de asemenea frecventă este rigiditatea degetelor, care poate deveni suficient de severă încât să îngreuneze activităţi precum scrisul, îmbrăcatul, legatul Şireturilor la pantofi sau apucatul obiectelor de dimensiuni mici.
Parodontoza La pacienţii cu rezistenţă la insulina şi diabet de tip 2 sunt frecvente afecţiunile precum parodontoza agresivă, cariile la nivelul marginii gingivale, uscăciunea gurii şi infecţiile cavităţii bucale.
AVEŢI GRIJĂ DE CURA DUMNEAVOASTRĂ
Vă puteţi verifica aciditatea locală de la nivelul gurii cu ajutorul hârtiei de turnesol; valoarea ar trebui să fie între 6,8 şi 7,2. Eliminarea zaharurilor şi a car-bohidraţilor prin Dieta Young vă va ajuta şi să vă protejaţi dinţii. Spălaţi-vă dinţii după fiecare masă cu o pastă de dinţi alcalină (orice pastă de dinţi pe bază de bicarbonat de sodiu; vedeţi secţiunea de resurse) sau cu o pastă din apă distilată şi bicarbonat de sodiu (praf de copt). Utilizaţi o perie moale de nailon cu capătul firelor rotunjit şi periaţi-vă şi limba. Dimineaţa, la trezire, şi seara, înainte de culcare, clătiţi-vă gura cu o soluţie de silicat de sodiu, dorit de sodiu sau apă foarte alcalină (pH 9,5).
Infecţiile cu ciuperci parazite |
sus |
Micozele vaginale sunt doar una dintre manifestările evidente ale înmulţirii ciupercilor patogene din organism, iar pacientele cu diabet sunt afectate mai frecvent decât femeile cu un nivel normal al glicemiei.
Sunt sigur că această listă nu conţine nicio situaţie pe care aţi vrea s-o trăiţi, dacă aveţi de ales. Vreme de mulţi ani, aceste probleme au fost considerate urmări inevitabile ale diabetului. Aşa că nu pot decât să afirm cu suficientă tărie sau cât mai des: păstrând constant controlul asupra nivelului glicemiei, puteţi preîntâmpina aceste complicaţii. Insulina şi antidiabeticele orale au propriile efecte adverse, iar efectul lor nu este uniform, în special ca urmare a faptului că sprijină o alimentaţie cu zaharuri. Dieta Young controlează glicemia o dată pentru totdeauna, în mod natural şi fără efecte secundare. Sau, mai binezis, doar cu efecte secundare pozitivei Cu ajutorul ei puteţi elimina de pe lista dumneavoastră cu motive de îngrijorare absolut toate problemele la care ne-am referit în acest capitol.
Hiperglicemie şl hipoglicemie
