Este deja binecunoscut ca peste 80% dintre pacientii cu DZ au fost sau sunt obezi. Atingerea unei greutati normale la pacientii cu DZ este unul dintre obiectivele principale in DZ, dar, din pacate el este foarte greu de atins, mai ales la pacientii cu DZ tip 2, unde exista perturbari meolice foarte profunde. Nu se abandona insa niciodata ideea de a slabi, intrucat evolutia obezitatii, scapata de sub control, fi ascendenta, cu o crestere permanenta in greutate.
Valorile
greutatii ideale se obtin cu ajutorul formulei folosite de Asigurarile metropolitane din New York.
G.I. = 50 + 0,75 (I-l50) + (V-20)/4 Unde: G.I. = greutatea ideala I = inaltimea in cm V = rsta La femeie rezultatul se inmulteste cu 0,9.
Surplusul ponderal se datoreaza fie unui
regim alimentar hipercaloric, cu exces de dulciuri, grasimi, fie scaderii consumului de calorii, deci a scaderii efortului fizic, fie asocierii lor. in caz de supraalimentatie
pancreasul este biciuit si obligat sa secrete multa insulina, ducand la epuizarea lui. Cu timpul insa, celulele organismului, saturate de atata grasime, nu mai permit insulinei sa se fixeze pe receptorii insulinici (se defecteaza broasca), impunand cresterea permanenta a dozelor de medicamente.
Daca un tanar sub tratament insulinic depaseste greutatea ideala, se vor scadea alimentele bogate in calorii, apoi se vor scadea hidratii de carbon si dozele de insulina.
Totdeauna in DZ de tip 2 obez, al adultului, regimul alimentar fi hipocaloric.
De cele mai multe ori este foarte greu sa atingeti greutatea ideala; o scadere insa a greutatii cu 10 Kg poate ameliora mult echilibrul meolic.
