- Coma hiperosmolara este tot o complicatie acuta a DZ. Ea este relativ rara, apare de obicei la pacientii cu DZ tip 2, in varsta, sub tratament cu antidiabelice orale (pastile). Se caracterizeaza prin cresterea osmolaritatii plasmatice, cauzata atat de cresterea
glicemiei cat si de cresterea ionului de Na in sange si a ureei. Este o complicatie sera, care pune viata in pericol, greu de tinut sub control.
Cauze
- Limitarea aportului de lichide, fie autoimpusa, fie la bolnavii gravi, carora nu li se asigura necesarul de lichide zilnic;
- Cresterea pierderii de lichide prin administrarea intempestiva de diuretice, in enterocolitele acute,
arsuri intinse etc. Diagnostic clinic
- Semne de deshidratare intensa: sete intensa, tegumente si mucoase uscate, pliu cutanat persistent, hipotonia globilor oculari;
- Fenomene trombotice arteriale si noase;
- Dezorientare in timp si spatiu;
- Secuse musculare, contracturi tonico-clonice, pareze, hemi-anopsie, nistagmus;
- Febra datorita deshidratarii, sau unei infectii ce a dus la decompensarea DZ;
- Nu prezinta respiratie Kusmaul, nici halena acetonica. Date de laborator
- Glicemia este foarte ridicata, adeseori peste 1000 mg%;
- Na (natremia) este crescut de cele mai multe ori;
- Hiperosmolaritate;
- Ureea este ridicata, de regula;
- Hematocritul este crescut, in general;
- pH-ul sanguin este normal;
- Glicozurie crescuta, CC absenti. Tratament
- Va fi strict supragheat, cu pacientul internat;
- Insulinoterapie;
- Administrare de glucoza 5% si ser fiziologic indoit cu apa distilata, apoi apa de robinet dupa resilirea starii de constienta;
- Administrare de K, in functie de ionograma sanguina.