Unele grupe de medicamente, utilizate in tratamente de lunga durata, pot aa ca efecte secundare dezordini in meolismul giucidic (exacerbarea hiper
glicemiei la pacientii cu DZ, scaderea tolerantei la glucoza sau chiar DZ la indivizii normali sau, inrs, inducerea de hipoglicemii). - Medicamente care induc hiperglicerni e; - Medicatie cardio-vasculara;
» Blocante adrenergice:
a-sB fi blocante neselecti (Propranololul), prin blocarea receptorului 62 scad secretia de
insulina si de glucagon, inhiba gluconcogeneza si glicogenoliza hepatica, cresc utilizarea periferica a glucozei (in special in muschi). Concomitent, scad sensibilitatea periferica la insulina. Consecintele acestor efecte sunt diferite in functie de tipul de
diabet si medicatia antidiabetica folosita. In
diabetul de tip 2, cu rezerva de insulina prezenta se constata o crestere a glicemiei. in diabetul insulinodependent, fara rezerva de insulina, administrarea fi blocantelor nu mai influenteaza insulinosecretia, dar favorizeaza scaderea productiei hepatice de glucoza si cresterea utilizarii sale periferice, crescand riscul agravarii si prelungirii unei hipoglicemii. Semnele de artizare ale hipogliccmiei, care depind de descarcarea de catecolamine sunt absente (palpitatii, tahicardie, anxietate, tremor). in schimb, se constata cresterea
transpiratiei la nilul palmelor (prin mentinerea tonusului adrenergic);
a-s 6 blocantele selecti (atenololul, metoprololul) au fost recent implicate in scaderea tolerantei la glucoza.
» Antagonistii canalelor de calciu, in doze foarte mari, pot creste usor glicemia, prin scaderea insulinosecretiei;
» Diuretice ce induc pierderea de K:
a-s Tiazidicele (Nefrix, Ufrix, Clortalidona) pot induce scaderea secretiei de insulina, prin depletia de K, cu efect hipergliccmiant la indivizii sanatosi si la cei cu DZ tip 2 (noninsulinodependent). Nu influenteaza glicemia la pacientii cu DZ tip 1. Aparitia hiperglicemiei, dupa tratamentul cu tiazidice, este rapida si grabita de asocierea cu fi blocantele. a-s Furosemidul si alte diuretice de ansa nu suni diabetogene, si de aceea, vor fi preferate in DZ tip 2;
» Diazoxidul (antihipertensiv) inhiba secretia de insulina si are un puternic efect diabetogen. Hiperglicemia se poate dezvolta dupa cateva injectii;
- Medicatia aparatului respirator;
» Stimulante B2 adrenergice (Salbutamol, Terbutalina). Aceste medicamente cresc eliberarea hepatica de glucoza si glicogenoliza in muschiul scheletic inducand hiperglicemie acuta la doze mari, administrate intranos. La pacientii cu DZ tip 1 pot precipita cetoacidoza, intrucat efectul de crestere a secretiei de insulina, exercitat de aceste medicamente, nu se mai exercita la diabeticii insulinodependenti;
- Agenti antimicrobieni;
» Pentamidina induce hiperglicemie irersibila in timpul tratamentului sau la cateva saptamani dupa tratament, prin distrugerea celulelor fi pancreatice. Initial poate determina, insa, hipoglicemie;
» Rifampicina poate induce usoara hiperglicemie post-prandiala, prin cresterea absorbtiei glucozei din intestin;
- Medicamente folosite in obstetrica;
» Stimulante 62 adrenergice, al caror efect este exacerbat de
dexametazona;
- Medicamente utilizate in endocrinologie;
» Glucocorticoizii (Prednison, Hidrocortizon, Prednisolon, Dexametazona, A.C.T.H.).
Glucocorticoizii sunt clasa de medicamente cu cel mai puternic efect hiperglicemiant, prin inhibarea actiunii insulinei la nil postreceptor. Rezulta astfel o crestere a eliberarii hepatice de glucoza si o scadere a captarii glucozei de catre muschi si tesutul gras. Chiar si steroizii aplicati local sau cei ce se administreaza in aerosoli, daca sunt in doze mari, pot determina modificari in meolismul glucidic. in cursul tratamentului cu doze mari de Prednisolon (30mg/zi) chiar subiectii normali dezvolta rapid o crestere a glicemiei si a concentratiei plasmatice de insulina. Scaderea toleratei la glucoza apare la 14-28% din pacientii tratati cu corticosleroizi si este strict legata de doza administrata, nefiind observata la doze mai mici de 7,5mg de prednisolon pe zi. La pacientii cu DZ tip 1 creste necesarul de insulina, uneori cu 50%, iar pacientii cu DZ tip 2 necesita de cele mai multe ori tratament insulinic in cursul corticolerapici. Este necesar un control meolic foarte sustinut al pacietilor ce urmeaza tratament cu corticoizi.
Contraceptile orale (estrogeni sintetici si/sau progestogeni)
» Contraceptile inhiba actiunea insulinei la nil postreceplor. Hiperglicemia apare mai frecnt dupa contraceptile ce contin doze de estrogeni mai mari de 75mg/zi, dar si la cele ce contin levonorgestrel. La femeile cu DZ tip 1 contraceptile ce contin doze mici de estrogeni si progesteron sau numai progesteron nu au un efect semnificativ asupra controlului glicemic. La femeile cu diabet gestational, antecedente heredocolaterale incarcate sau la cele cu DZ tip 2, vor fi evitate contraceptile orale ce contin levonorgestrel;
» Steroizii de sinteza (Oximetolon, Danazol, Stanozol) cu proprietati androgenice interfera cu actiunea insulinei la nilul receptorului sau postreceptor, inducand insulinorezistenta cu hiperinsulinemie si intoleranta la glucoza;
» Hormonul de crestere inhiba actiunea insulinei la nil postreceptor si poate induce scaderea tolerantei la glucoza;
» Somatostatinul si analogii de somatostatin (Oclreotide) inhiba secretia de insulina; de asemenea, inhiba secretia de glucagon si hormon de crestere si absorbtia glucozei din intestin. Poate inrautatii toleranta la glucoza la subiectii normali si in DZ tip 1. - Alte
droguri hiperglicemiante:
» Asparaginaza, in doze terapeutice, poate cauza hipergliccmie;
» Fenitoina, in doze crescute, determina cresterea glicemiei;
» Adrenalina poate determina cresterea nilului sanguin al glicemiei;
» Aloxanul, substanta toxica, distruge celulele 6 panercatice;
» Medicamente ce pot produce sau pot agrava hipoglicemia sau simptomele hipoglicemiei:
- Medicatia cardio-vasculara:
» Blocante B adrenergice - blocheaza actiunea catecolaminelor. Ele reduc unele simptome ale hipoglicemiei (iremor, tahicardie) si posibil ale neuroglicopeniei. intarzie iesirea din hipoglicemie;
» Chinidina (antiaritmic) - stimuleaza secretia de insulina. Poate cauza hipoglicemie, in special in doze mari;
- Medicamente hipolipemiante (fibrati: bezafibrat, gemfibrozil) \'- actioneaza prin scaderea nilului acizilor grasi liberi, stimuland astfel utilizarea periferica a glucozei; -Analgezice si antiinflamatorii:
» Salicilatii scad eliberarea hepatica de glucoza. Pot da, in doze mari, hipoglicemii sere;
» Paracetamolul poate induce necroza hepatica acuta, cu reducerea eliberarii hepatice de glucoza;
- Agenti antimicrobieni:
» Chinina - stimuleaza secretia de insulina, existand risc crescut de hipoglicemie in malarie, mai ales la copii si gravide, exagerat in
insuficienta renala acuta;
» Sulfametoxazolul (din cotrimoxazol) - stimuleaza secretia de insulina (actiunea sulfonilureica - like). Hipoglicemiile apar mai frecnt la varstnici, la cei cu insuficienta renala acuta, dupa administrarea unor doze crescute;
» Pentamidina - induce hipoglicemie in cursul primei saptamani de tratament, prin cresterea eliberarii de insulina in urma distrugerii celulelor 6 pancreatice.
- Alte substante ce produc hipoglicemie:
Etanolul induce hipoglicemie profunda, dupa 2-3 ore de la ingestia acestuia. Etanolul induce hipoglicemie inhiband gluconeogencza. Hipoglicemia este mai accentuata daca
rezerle hepatice de glicogen sunt scazute;
- Medicamente ce necesita atentie in complicatiile cronice ale
DZ;
- Nefropatia diabetica:
» Insulina se acumuleaza prin scaderea clearance-ului ei. in insuficienta renala creste riscul de apartie a hipogliceminor sere. Este necesara monitorizarea glicemiei si scaderea progresiva a dozelor de insulina in insuficienta renala;
» Sulfamidureicele se acumuleaza in insuficienta renala, crescand riscul hipoglicemiei si toxicitatea acestora. Este necesara utilizarea insulinei sau a sulfonilureicelor care nu se elimina renal (gliquidona);
» Metforminul este contraindicat in nefropatia diabetica avansata, intrucat se acumuleaza, crescand riscul acidozei lactice;
- Boli cardio-vasculare:
» B blocantele adrenergice mascheaza semnele hipoglicemiei, intarzie iesirea din hipoglicemie, pot determina o crestere moderata a VLDL. Se recomanda inlocuirea lor cu blocanti ai enzimelor de conrsie, blocante de canale de calciu;
» Diuretice tiazidice agraaza controlul glicemic in DZ de tip 2; exacerbeaza hiperlipidemia. Se recomanda inlocuirea diureticelor tiazidice cu diureticele de ansa;
- Retinopatia:
» Midriaticele (substante instilate ocular sau medicamente cu actiune atropinica sistemica) pot precipita glaucomul. Se recomanda sfatul oftalmologului inainte de a dilata pupila;
» Anticoagulantele si antitromboticele pot predispune la
hemoragii in vitros la pacientii cu retinopatie proliferativa. Acestea vor fi evitate pe cat posibil.
- Neuropatia autonoma cu hipotensiune ortostatica:
» Blocantele ganglionare si vasodilatatoarele agraaza
hipotensiunea ortostatica. Ele vor fi evitate mai ales la batrani;
- Neuropalia autonoma cu disfunctie erectila:
- B blocantele adrenergice, clonidina, (metil dopa, diureticele tiazidice - pot agrava impotenta erectila). Se recomanda inlocuirea acestora cu inhibitori ai enzimei de conrsie, blocanti ai canalelor de calciu, prazosin.
