Denumiri populare: Jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, sal e, sal e-de-gradina, salet, salr, serlai,cile.
Descriere: Sala este o ta sudica, folosita inca de pe vremea grecilor si romanilor. Aceasta ta era atat de apreciata pentru proprietatile ei medicinale, incat romanii spuneau: "Pentru ce sa moara omul, cand in gradina creste sala?\" La noi se cultiva ca ta medicinala si ornamentala. Planta atinge o inaltime de 30-70 cm, florile ei olete sunt dispuse vertical si in cerc in jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-lanoase, sclipesc argintiu si emana un parfum amar, aromatic. Sala-de-gradina trebuie sa aiba un loc anume, ferit si insorit.In flora spontana este cunoscuta Sala pratensis, cunoscuta popular sub denumirile de buruiana-malcedului,coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-saibaticjales-de-camp, jales-de -padure, sale.sale-de-campuri, sale-salbatica. Se gaseste pe povarnisuri, pasuni si campii. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai pentru
gargara sau pentru fabricarea otetului de sale.
Se folosesc: Frunzele - Folia Salae.care contin ulei eteric, tanin, substante amare. De la sala-salbatica se folosesc florile, pentru uz extern.
Indicatii terapeutice: in bolile de ficat, inflamatii gastrointestinale, stari de nervozitate, paralizii, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare, oprirea transpiratiei, menstruatie neregulata. Ca antiseptic, in abcese dentare, amigdalite, ndecarea ranilor cu puroi si ulceratiilor pielii.
Mod de administrare: Ceaiul din frunze de sale are actiune anti-sudorifica1, recomandandu-sc pentru a opri
transpiratia nocturna in tuberculoza. Nu se recomanda mamelor care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte. In bolile ficatului, mareste secretia bilei. Inflama-tine gastrointestinale urmate de flatulenta (balonari) sunt influentate in bine de salc. in
diabetul zaharat, menstruatii neregulate, circulatie defectuoasa a sangelui, stari de nervozitate, ceaiul de sale aduce ameliorari. Baut mai des, ceaiul de sale fortifica intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Multi doctori au recunoscut proprietatile remarcabile ale salei: ei o administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraiurile extremitatilor), cu cele mai bune rezultate. in aceste afectiuni, se beau 2 cesti de ceai pe parcursul zilei, inghititura cu inghitilura. Ceaiul de sale are un efect benefic si asupra ficatului bolnav, inlaturand balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depu-rativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mancare si combate tulburarile intestinale si diareea. Ceaiul se prepara prin infuzie, folosindu-se o lingurita de frunze maruntite la 100 ml apa. Pentru oprirea transpiratiei, ceaiul se bea rece, treptat, in cursul unei zile.
Sala este un bun antiseptic, folosindu-se singura sau amestecata cu
musetel si capsule de mac in abcese dentare si amigdalite, sub forma de gargara. Fiertura facuta din acest amestec ajuta la ndecarea ranilor cu puroi si ulceratiilor pielii. in gingite sangerande, ceaiul de sale, la care se adauga radacina de cercntel, grabeste ndecarea. Pentru
gargara sau bai se foloseste o infuzie mai concentrata, de 5 g frunze la 100 ml apa. Bolnai de ner st femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelene trebuie sa faca din cand in cand cate o baie de sezut cu sale.
Pe langa folosirea cu rezultate bune a salei ca ta medicinala, nu trebuie uitata nici utilizarea ei in calitate de ta aromatica (mirodenie) foarte apreciata. Se intrebuinteza in cantitati mici, asemanator cimbrului, ia mancaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gasca sau curcan. in prepararea branzeturilor amestecate cu verdeturi si a sosurilor condimentate ar trebui sa folosim mai des si sala, macar din motive de sanatate.
Frunzele de sale intra in compozitia ceaiului antiastmatic, pentru gargara si a tigarilor antiastmatice.
