Denumiri populare: Cimbrisor-de-camp,
cimbru salbatic, iarba-cucului, lamaioara, sarpun, tamaita, timian, buruiana-de-balsam.
Descriere: Planta aromatica cu flori rosii-pur-purii sau albe, foiosita in medicina ca infuzie. In scopuri medicinale se folosesc doua specii de cimbrisor: cimbriso-rul-de-camp - Thymus Serpyllum (denumit si sarpunel, schinduf, timian, timisor) si
cimbrul de cultura - Thymus Vulgaris L (denumii si lamaioara).
Cimbrisorul-de-camp creste in fanete, pe langa musuroaiele de furnici. Are nevoie de multa caldura si mult soare; de aceea ii piac suprafetele pietroase si pasunile alpine, unde pamantul radiaza caldura mai mare. In arsita soarelui amiezii, din pernitele florilor olete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insectele si albinele.
Cimbrul-de-cultura (lamaioara) nu cresie in flora spontana, ci numai cultivat. Aceasta ta este originara de pe tarmurile Mediteranei si a fost introdusa in culturile din tara noastra in ultimul secol. Spre deosebire de cimbri sorul-de-camp, acesta ajunge la o inaltime de 50 centimetri.
Se folosesc: Planta culeasa in timpul infloririi - Herba Thymi. Atat cimbrisorul-de-camp cat si cel de cultura contin principii active (ulei volatil, tanin si substante amare).
Indicatii terapeutice: Tuse convulsiva, bronsita,
tuse astmatica, dis-pepsii,enterocolitc, ameliorarea functiilor ficatului si rinichilor, eliminarea ermilor intestinali, depresiuni si surescitari nervoase, epilepsie si liezalcoolizari; are actiune antiseptica puternica.
Mod de administrare: Datorita
uleiului volatil pe carc-l contine, din
cimbrisor se prepara un ceai cu proprietati expeclorante, care calmeaza
spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care este indicat a fi intrebuintat in tratarea tusei convulsive, bronsitei, raguselii si tusei astmaticilor. Pentru a mari efectul calmant in tuse si bronsite, in compozitia ceaiului de cimbrisor se vor adauga frunze de patlagina, de podbal, flori de
nalba si radacina de ciubotica-cucului.
Avand o actiune antiseptica puternica, ceaiul de cimbrisor se intre -buintezain dispepsiile usoare, in tratamentul enterocolitelor, actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare. De asemenea, datorita
uleiului volatil bogat in timoi, ceaiul de cimbrisor poate fi folosit la eliminarea ermilor intestinali. Principiul amar, in asociatie cu ceilalti componenti chimici din drog, dau ceaiului de cimbrisor si proprietati stomahice si stimulative care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor.
Ceaiul se prepara dintr-o ling uri ta-doua de ta maruntita, oparita cu o ceasca de apa clocotita. Lichidul se bea caldut, de preferinta indulcit cu
miere de albine. Se poate folosi si un ceai mai concentrat, preparai din doua-trei linguri de cimbrisor la o ceasca de apa clocotita, din care se vor lua doua-trei linguri pe zi.
Extern, cimbrisorul poale fi intrebuintat in bai aromatice care linistesc sistemul nervos. Se folosesc 200 g ta pentru o baie completa.
Tinctura de cimbrisor serveste la frectii pentru fortificarea membrelor la copin slab dezvoltati, dar are efecte benefice si la bolna de scleroza in placi (multipla). Cu inflorescentele culese in soarele amiezii se umple o sticla pana la gat, fara a se indesa, se toarna rachiu de
secara sau de fructe (ie 38^10° si se lasa sa stea 14 zile la soare. Un antidot impotriva alcoolismului se prepara astfel: se toarna un iitru de apa clocoti la peste un pumn de cimbrisor, se acopera si se lasa 2 minute in repaos. Ceaiul se pune intr-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert de ceas cate o lingura plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mancare si senzatie de sete. in cazuri de recidiva, care la inceput sunt ineile, iar mai tarziu tot mai rare, cura se repeta.In crizele de epilepsie se recomanda 2 cesti de ceai de cimbrisor pe zi. Nu se bea in timpul crizei, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamani, cu intreruperi de 10 ziie.
Siropul de cimbrisor este eficient in raceli daca se administreaza inaintea meselor principale. Florile si tulpinile culese pe soare se umezesc cu mainile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in straturi cu
zahar nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul circa 3 saptamani la loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic, sa se evapore apa, fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa dena nici prea subtire, nici prea gros, dupa ce a fost lasat sa se raceasca.
