Denumiri populare: Papa-lunga, papa-gamii, parasita-gaini lor, buha, cicoare, crestatea, floarea-ma-laiului, flori-gal bene, laptuca, lincea, niparticli, pui-de-gasca.
Descriere: ta erbacee cu frunze lungi, crestate (care se mananca uneori ca salata) si cu flori galbene. Aceasta planta creste pe pajisti si
intinderi de iarba, campii, liziere, fiind considerata de unii o buruiana suparatoare, infloreste in aprilie-mai, formand un covor floral galben si atragator. ta evita locurile umede. inainte de a inflori se culeg frunzele, in timpul infloririi - tulpinile, iar primavara sau toamna - radacinile. Se folosesc: Frunzele - Folia Taraxaci, tulpinile - Herba Taraxaci, si radacinile - Radix Taraxaci, care contin un principiu activ amar. Frun-ele mai contin
vitaminele B si C, iar radacinile inulina, rezine, tanin etc. Indicatii terapeutice: Boli biliare si hepatice, dezechilibru glandular, diabet, obezitate, circulatia sangelui, diureza,
artrita si reumatism, eczeme si eruptii cu mancarime, guta.
Mod de administrare: Papadia are doua proprietati remarcabile: nelioreaza bolile biliare si hepatice si se recomanda in toate bolite in ;arc exista un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de papadie se reco-landa in
obezitate (ingrasarca peste masura),in boli de ficat, marind ecretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de man-:are la convalescenti, are actiune diuretica, sporind cantitatea de
urina i 24 ore. Prin diureza pe care o produce, face ca toxinele din corp sa : elimine si ajuta indirect in eczeme si alte boli de piele, in guta, rcu-latism si arteroscleroza.
Ceaiul se prepara prin infuzie dau decoctie, dintr-o lingurita-doua de rog maruntii cu 250 ml apa. in cursul unei zile se beau doua-trei ceaiuri. Efectele curative deosebite se obtin prin folosirea tijelor, radaci-ilor si frunzelor in stare proaspata, mestecate in gura sau chiar consumate sub forma de salate. Astfel tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculii biliari, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa sarurile minerale,
papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de meolism. Datorita efectului sau depurati ajuta si in artrita si reumatism, inflamaliile ganglionilor se retrag daca se tine o cura de 3^1 saptamani cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splinice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crude, la fel ca si cele uscate servite ca ceai au un efect depurati de stimulare a digestiei,
sudorific si diuretic, precum si slimulent. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat. Frunzele tinere se pot consuma sub forma de salata, facand parte din cura de primavara. Tot primavara se poate prepara un sirop din flori de papadie astfel: se pun 4-5 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc pana incepe sa fiarba, se lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu un kilogram de
zahar nerafinat, la care se adauga jumatate de lamaie taiata felii (coaja se arunca). Oala se pune fara capac pe masina de gatit si se Iasa la foc mic. Astfel lichidul se evapora fara sa fiarba. Siropul se pune la racit o data sau de doua ori pentru a i se sili adevarata consistenta. N-are voie sa fie prea gros, deoarece s-ar zaharisi dupa o pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci incepe sa fermenleze, dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop vascos, care, poale fi uns pe painea cu unt de la micul dejun.
Papadia intra in compozitia ceaiurilor: depurati dietetic, gastric si hepatic.
