Denumiri populare: Ai-ciorasc, ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu, aliu-de-iunie, leoarda, leorda ("ai\" inseamna usturoi).
Descriere: Planta erbacee din familia liliaceelor, cu miros puternic de usturoi. Face parte dintre vestitorii primaverii. Frunzele de un verde proaspat, lanceo-late, lucioase, asemanatoare celor ale lacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care este inconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis, impreuna cu potirul alb ajung pana la o inaltime de 30 cm. Leurda creste numai pe campii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari ta, miros care exclude fara nici o indoiala orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brandusa de toamna. La inceputul primaverii, prin zaaie, ies in evidenta frunzele proaspete si verzi ale leurdei. Ele rasar din pamant in aprilie-mai. Florile devin insa vizibile abia in mijlocul lui mai sau iunie, dar bulbii la sfarsitul verii si toamna.
Se folosesc: Frunzele si bulbii care contin, in esenta, proprietatile cunoscutului usturoi, numai ca au un continut de substanta activa mai mare. Deoarece frunzele isi pierd repede principiile active, este important ca acestea sa fie folosite proaspete, sau sa se conserve aceste substante sub forma de tinctura, vin sau sirop.
Indica(ii terapeutice: Ateroscleroza,
hipertensiune si alte
tulburari cardiace,boli de stomac (
diaree acuta si cronica, balonari, colici, consti-patie), viermi intestinali, boli de plamani si imbunatatirea respiratiei, rani care se vindeca greu, eczeme, reumatism.
Mod de administrare: Frunzele proaspete se pot folosi si in
alimentatie sub forma de condimente, salate sau chiar piure. Bulbii de leurda pol fi folositi in alimentatie la fel ca usturoiul. Se recomanda ca persoanele cu sensibilitate la stomac sa toarne lapte cald peste frunze si bulbi de leurda taiati marunt, sa se lase sa stea 2-3 ore, apoi sa se bea lichidul obtinut, inghititura cu inghititura. Pentru a pastra in timpul anului leurda, se prepara o tinctura de leurda astfel: frunzele sau bulbii taiati marunt se introduc intr-o sticla, pana la gat, fara a se indesa, se toarna deasupra rachiu de
secara sau orice fel, cu concentratia de 38-40%, facut in casa si se lasa 14 zile in soare sau aproape de o sursa de caldura. Dupa aceea se strecoara si se iau de 4 ori pe zi cate 10-l5 picaturi in putina apa. Tinctura de leurda conlribuie la regenerarea memoriei, previne ateroscleroza si amelioreaza multe alte afectiuni si indispozitii. Leurda are un efect farabil asupra aparatului digestiv, fiind recomandata in cazuri de diaree acuta si cronica, chiar daca aceasta este insotita de balonari si colici, dar si in constipatie, daca aceasta are la baza
spasme interne sau o lenevire a intestinelor. Viermii intestinali si limbricii mor dupa catva timp de folosire a leurdei. Mai multe indispozitii provenite de la stomac, ateroscleroza sau hipertensiune arteriala ca; insomnia, vertijul (ameteala), senzatia de apasare (la cap), de neliniste si depresiunile r ceda la folosirea tincturii de leurda. Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si ca, farizand urinarea.
Vinul de leurda este un preparat eficient pentru imbunatatirea respiratiei, indicat in
tuberculoza pulmonara si hidropizie. Vinul se prepara dintr-un pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea cateva clocote in 1/4 litm de vin alb. dupa care se indulceste dupa gust cu
miere sau sirop si se bea peste zi, inghititura cu inghititura.
Ranile care se vindeca greu se ung cu suc proaspat de leurda, iar acestea se r inchide rapid. Persoanele cu eczeme, scrofulosii si reumaticii trebuie sa foloseasca cu incredere sucul proaspat de ieurda.
