Denumiri populare: Calce-mare, crucea-voini-cului, iarba-de-negi, neghelarita, pleoscanita, iar-ba-randunelii, galbinele, laptiuga, paparuna, salatea, scanteita, tatarcele, buruiene-sfinte. Rosiopasca
Descriere: Planta erbacee cu flori galbene, a carei tulpina secreta un suc galben-portocaliu acru, toxic. Creste pretutindeni in tara. Rostopasca se dezvolta ramificat, atingand o inaltime de 30-80 cm. Ea infloreste, incepand din luna mai, pe tot parcursul verii si pana in toamna. Frunzele sale sunt zdrentuite si se aseamana cu cele de stejar. Rostopasca prefera vecinatatea zidurilor, gardurilor, a grohotisurilor in panta, precum si zonele sudice ale lilor.
Oricat ar fi ra de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de ofilite, din ta tot curge sucul gros, galben-portocaliu, in canfitaie suficienta. Dar si in timpul iernii, cand zapada acopera tot, putem gasi rostopasca, daca am retinut locurile pe unde creste.
Se foloseste: Planta intreaga - Herba Chelidonii, care contine o serie de alcaloizi cu actiune calmanta, depurati (curata sangele) si he-matopoelica (ajuta la formarea sangelui).
Indicatii terapeutice: Boli de ficat si ale cailor biliare, afectiuni
renale si hepatice. Extern se foloseste pentru boli de piele,
tuberculoza si cancerul pielii, hemoroizi, bataturi, veruci (negi), eczeme. Sucul da rezultate in bolile de ochi, cataracte, vedere slaba, sangerarea si desprinderea retinei etc.
Mod de administrare: Ceaiul se prepara dintr-o jumatate lingurita de ta, peste care se toarna o ceasca cu apa clocotita. Dupa un sfert de ora se strecoara si se bea cate o lingura-doua la 3 ore. Rostopasca, asociata cu sunatoare, coada-soricelului, menta, turita-mare, da un ceai cu efect curativ in afectiuni biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 g de
rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura eficient icterul. Este indicata in tratarea hemoroizilor, combaterea intepaturilor si a senzatiilor neplacute in timpul urinarii, ca si impotri jaitului in urechi.
Extern, ta se foloseste pentru boli de piele,
tuberculoza si cancerul pielii, hemoroizi, bataturi, veruci (negi) si eczeme. Pentru aceasta se amesteca 30 g rostopasca facuta pulbere cu 15 g lanolina si 15 g selina, la care se adauga 10 picaturi de acid fertic. Se unge rana si se lasa pansamentul 2-3 zile, dupa care se schimba, repetandu-se pana la vindecare.
Sucul ajuta chiar in cazul sangeram si dezlipirii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degete, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este aplicata cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se transmite totusi ochilor. Acest procedeu se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si, in mod preventiv, pentru ochii sanatosi,dar suprasolicitati. Sucul de rostopasca obtinut cu ajutorul storcatorului electric (se mentine proaspat in frigider maximum 6 luni) este indicat pentru cazurile de crestere excesi a firelor de par pe obraz, brate si picioare. Locurile respective se ung cu suc de rostopasca, se lasa sa actioneze cate ore, apoi locul se spala cu apa si sapun emolient, iar pielea care s-a uscat se trateaza cu ulei de
musetel sau sunatoare. In acelasi limp trebuie facuta si o cura de ceai de urzici - cel putin 2-3 cesti pe zi -, precum si bai de sezut cu coada-calului, pentru o irigare mai buna a rinichilor (aceasta fiind de fapt cauza acestor dereglari). Rostopasca intra in compozitia ceaiului hepatic.
